4,801 matches
-
știință. Diversele modalități de dedublare, de simulare apăreau și în funcție de personalitatea celui căruia i se cerea să scrie ori să vorbească. Erau oameni care, pentru a rămâne sinceri față de valoarea cuvântului rostit, construiau fraza centrată pe ceva peren, durabil. Mesajul patriotic avea, de cele mai multe ori, înflăcărarea dată de nevoia de a se raporta la ceva care va trece de perioada care se dorea cântată. La o sărbătoare din ianuarie, doctorul în economie Ilie Dodea - un activist care strălucea prin forța minții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
doar pentru participarea la revoltă, ci și pentru simpatizarea acesteia. Tot tendențios, activitatea propagandistică a fost zeloasă la nivel vizual prin panouri și lozinci răspândite în întreaga întreprindere. S-a pedalat și pe o propagandă la nivel sonor, prin cântece patriotice. La 1 decembrie 1987 a avut loc adunarea generală a oamenilor muncii din IABv: intrarea la ședință a fost verificată, oamenii fiind selectați riguros. În incinta IABv au fost plasate detașamente ale gărzilor patriotice, pregătite să intervină în caz de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
propagandă la nivel sonor, prin cântece patriotice. La 1 decembrie 1987 a avut loc adunarea generală a oamenilor muncii din IABv: intrarea la ședință a fost verificată, oamenii fiind selectați riguros. În incinta IABv au fost plasate detașamente ale gărzilor patriotice, pregătite să intervină în caz de forță majoră (de pildă, o altă revoltă sau un protest al celor aflați în sală). Intervențiile din ședință au fost stabilite dinainte, iar ședința a fost transmisă în direct pentru Ceaușescu. A fost demisă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Astăzi mai mult ca oricând, avem înalta obligație de a asigura patriei noastre noi și noi generații care să contribuie la înflorirea națiunii noastre socialiste, la triumful socialismului și comunismului în România”. Limitarea libertății individuale era motivată așadar ca „datorie patriotică” în „spiritul tradiției românești”. După publicarea decretului antiavort, dintre ipostazele femeii - mamă, soție, producător - promovate de ideologia comunistă, cea de mamă trece pe prim-plan. În discursul public, femeia este adesea desemnată prin sintagma „izvorul vieții”, copilul devine „împlinirea destinului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu spun dezechilibrată psihic, care-și halucinează un viitor amenințător pentru a justifica agresiunea. Din punctul meu de vedere, nici o schemă ideologică nu poate explica moartea sau suferința unui om și este pervers ca ea să fie justificată prin sentimente patriotice sau strategii de tipul „atacul e cea mai bună apărare”. Istoriile nu se repetă cu plăcere, însă incapacitatea noastră de a ne depăși frica și faptul că suntem posedați de mania jocului puterii le poate prelungi. În concluzie, eu pot
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
între 14 februarie și 26 iunie 1860, având subtitlul „Jurnal politic, judiciar și literar”. În primul an de apariție este condusă de unionistul Gheorghe Chițu, autor de articole politice bine orientate din punct de vedere național și de reușite versuri patriotice. La seria a doua se menționează că jurnalul va fi redactat de un G. G. Măcescu, acesta ocupându-se probabil doar de partea administrativă. Același G. G. Măcescu mai editase în 1855 o gazetă politică având titlu identic, din care
VOCEA OLTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290616_a_291945]
-
încearcă să descrie moravuri contemporane, ca în romanele Fecioara (1900) și Liliana (1914) sau în fragmentul de roman Mizerabilii noștri („Ovidiu”, 1910) și într-o puzderie de instantanee publicistice, toate narațiuni amorfe, banale, în care își pierd urma și mobilul patriotic, și cel moral. Chiar atunci când pastișează (în Fecioara pleacă de la romanul Dan al lui Vlahuță), V. ajunge să își desfigureze modelul. Doar în unele însemnări de călătorie pare să se închege câte o secvență mai interesantă. SCRIERI: Zori, Craiova, 1889
VULCAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
al Facultății de Litere din București (1872), P. a fost, în capitală, profesor și funcționar în Ministerul Instrucțiunii și Cultelor. Începe să publice în „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina” (1865) balade (după model popular) și poezii patriotice, trimite versuri la „Steluța” din Botoșani, iar la „Traian” (1869) dă o colecție de doine din Bucovina. Colaborează și la „Noul curier român”, „Reforma”. Ca secretar al cercului literar Orientul, fusese desemnat să culeagă folclor bucovinean, aici, ca și la
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
din 1877, „exploatat” în Amazoana de la Rahova (1879), Prizonierul român de la Plevna (1879), Santinela de la Grivița (1889), Căpitan Buzdugan (1890), Primul rănit (1890), Botezul de sânge (1892), Peneș Curcanul (1892), Sora de caritate (1892) ș.a., sunt percepute în cheie elementar patriotică și moralizatoare, poligraful fabricând foiletonistic intrigi, personaje, întâmplări. O faimă specială i-au adus lui P. ciclurile care narau isprăvile unor haiduci (Iancu Jianu, Tunsul, Miu Cobiul, Bujor, Codreanu ș. a. m. d.), editate și reeditate neistovit până târziu, după 1900
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
lumea în care se pregătea să intre îl face capabil de reticențe care îi vor marca radical destinul. De pildă, trăind acut complexul de a fi fost salvat de plecarea pe front de viitorul său socru, într-un sincer elan patriotic merge voluntar în linia întâi, de unde se întoarce mutilat trupește și sufletește. Dar lumea de după război, deși cu mari elanuri naționale, ambiții și realizări, nu mai are pentru Radu Comșa nici un preț, mai ales pe fundalul înstrăinării iubitei și al
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de locuri comune, amestecul de colocvial și metaforic, un anumit stil balcanic, liric-baroc (spre exemplu, în Memento!), dau suflu și savoare versului arhaizant. Unele pagini pot fi citite și ca parabole politice. Memorial pe scut (1989) combină două tematici: poezia patriotică și cea de dragoste. În primele două cicluri, dedicate Patriei (asociate timpului și matricii materne), cultului eroilor, se simte ideologizarea din epocă, dar tema este abordată, totuși, în maniera romantic-naivă a lui Nichita Stănescu. Imaginarea unui jurnal de front, scris
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
condusă de I. C. Brătianu și de C. A. Rosetti. Tinerii colaboratori - poetul I. Cătina, C. I. Arion, Gh. Bacaloglu, Barbu G. Gănescu, V. Boerescu, G. Vernescu și I. Ionescu de la Brad - își redactau articolele sub imperiul unei stări de exaltare patriotică și revoluționară. Îndemnurile la lupta, care se succedă număr de număr, adresate către „frații români” „din toate clasele”, reflectă ceva din febrilitatea acelor zile. Sinceritatea sentimentelor compensează, în parte, emfaza tonului și indecizia stilistica, dar nu poate ascunde o oarecare
PRUNCUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289056_a_290385]
-
Carte de cântece românești, în care accentuează rolul instructiv și formativ al demersului, acela de a pune „în mâna fraților din America și a tuturor refugiaților români de pe toate continentele” nu altceva decât o culegere „de imuri naționale, de cântece patriotice, de romanțe, de cântece populare, de doine, colinde și plugușoare”. Poetul, întărit în convingerea că „atâta vreme cât vom cânta, nu ne vom pierde”, recurge apoi la o selecție din propria producție lirică din anii de lagăr, inclusă, alături de versurile lui Nicolae
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
firav, încercând să se susțină prin umor, dar unul lipsit de finețe. Ceva mai reușite sunt poemele didactice (Mărul, 1883, Strugurii, 1898), cu atmosfera lor bucolică. Foarte cunoscut era P. ca autor al poeziei Patria română, ale cărei avântate sentimente patriotice și naționale i-au asigurat o largă răspândire în Transilvania. SCRIERI: Orele libere, Sibiu, 1867; Mărul, Budapesta, 1883; Reminiscentie din anul 1860, Sibiu, 1897; Strugurii, Sibiu, 1898; Dintre imitațiunile lui Ioan de la Buceci, Brașov, 1900; Alfabetul secuilor și slovele cirilice
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
Viena. Acum se conturează formația sa intelectuală, P. orientându-se hotărâtor înspre filosofia raționalistă a Luminilor, devenită, ca și pentru ceilalți cărturari ardeleni, temeiul unui program de „luminare” a românilor din Transilvania în vederea consolidării culturii naționale. Idealurile sale iluministe și patriotice sunt enunțate și în programul societății studențești „Românimea cea tânără”, pe care o fondează în cadrul colegiului. Cu o bună pregătire filosofică (citise temeinic pe Aristotel, Spinoza, Voltaire, Rousseau, tradusese Fizica lui Fr. Chr. Baumeister), formată mai ales în spiritul kantianismului
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
deceniului al nouălea. Impactul cu totul neobișnuit al întregului fenomen se explică, indubitabil, prin promovarea de către regimul comunist, după 1964-1965, a unei politici de așa-zisă independență națională, care a recurs la exaltarea pompieristică și, în fond, ipocrită a sentimentului patriotic și la exploatarea abilă a unei întregi mitologii etnoculturale. A fost ceea ce s-a numit național-comunismul lui Nicolae Ceaușescu, o ideologie diversionistă care a servit de minune unei alte diversiuni, rezultată prin deturnarea intenției genuine aflate într-o ipoteză de
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
1982), deși unele versuri mai sunt tributare național-comunismului, ceea ce se observă și în Sideralul vis (1984). Există aici și o ușoară epurare de excesul metaforic șaizecist, o citadinizare a inspirației. Sideralul vis este, totuși, mai degrabă un volum de versuri patriotice în descendența lui Ioan Alexandru și descriptiv în cheie pillatiană, prin revenirea la ruralitate. Toate aceste elemente - rural și citadin, poezie șaptezecist-patriotică și șaizecist-erotică - se reîntâlnesc, într-un amestec eteroclit, în Intrarea în memorie (1987), autorul nereușind să atingă nici
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
Să trecem iar în chiot prin lactee” (Anii mei). R.-L. s-a impus îndeosebi prin proza cu tematică istorică. Profesiunea de credință mărturisită în Cuvântul înainte la Fiica lui Zoltes explică preocuparea constantă pentru istorie, susținută de o combustie patriotică. Romanul prezintă povestea unei comunități daco-romane din locurile prahovene de azi, cât și drama daco-romanilor de pe toată întinderea Daciei sub împăratul Aurelian: rezistența lor împotriva valurilor de barbari. În același gen, cu precădere instructiv, se va încadra și Burebista, încercând
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
are o producție abundentă în varii direcții: opere ocazionale precum poemul dramatic Legenda Coroanei (1922), piesa în versuri Făuritorii (1937), dedicată zilei de 24 ianuarie; culegerea de schițe Portrete și amintiri (1924), volumul Poeme pentru Galateea (1925); plachete de lirică patriotică - Cântarea eroilor (1933), Hotarele sfinte (1935), Rapsodii românești (1935), poemele din Cruciada noastră (1942); basmele în versuri Povestea ghiocelului (1937), Barbă-Roșie (1940), Crăiasa piticilor (1945). I se acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu simboliștii printr-o
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
1853 o Înștiințare. Articolele politice scrise de I.C. Brătianu analizează învățămintele rezultând din desfășurarea evenimentelor de la 1848 și caută un drum politic și social nou pentru cei din emigrația revoluționară și pentru partizanii din țară. Versuri de inspirație națională și patriotică, unele nesemnate, altele aparținând lui G. Crețeanu (care iscălea L. Fabian), ar fi trebuit să învioreze publicația, dar paginile încărcate cu argumentația susținută de fapte politice, istorice și statistice dau nota caracteristică. Cu un studiu de arheologie și filologie colaborează
REPUBLICA RUMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289175_a_290504]
-
volumul de poezii Flăcări. Culegere de „poezii erotice”, în realitate conținând și versuri de caracter contemplativ, elegiac, prima carte a lui M., și în măsură sporită cele următoare, procură bucurie estetică mai ales prin proiecția iconografică. Declamațiile de orice fel, patriotice, morale, filosofice, erotice, sunt aproape comune în pofida versificației impecabile, în schimb memoria reține „tablouri” ca acela, nocturn, al cetății fără viață din Pustietate („În hlamida nopții, stropită cu aur și foc,/ Cetatea-și îmbracă cuprinsul sub farmec de lună;/ Străjerii
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
și prozator. Este fiul Brândușei (n. Lighezan) și al lui Paul Munteanu, învățător. Urmează cursul secundar la Lugoj (1901-1903, 1910-1911) și Oradea (1903-1910), dar este nevoit să-și întrerupă școala din cauza persecuțiilor declanșate de faptul că publicase proză și versuri patriotice în „Drapelul” din Lugoj (1911). Redactor al ziarului tot acum, va fi obligat să treacă munții în România. Între 1911 și 1913 lucrează la ziarele „Drapelul” din Constanța, la „Foaia noastră” și „Lumina nouă” din București și este redactor la
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
martorului ocular, fiind documente cu o certă autenticitate. Ca poet, M. s-a manifestat cu versuri scrise sub influența lui Octavian Goga, ca în placheta Pribeag (1919). Tematica este fie elegiacă - dorul de locurile natale, de părinți, presentimentul morții -, fie patriotică ori naturistă. A mai scris piesa Rai și iad și poezie în grai bănățean. SCRIERI: Atacul. Însemnările de război ale unui soldat român din armata austro-ungară, București, 1915; ed. (Martiriul cătanelor. Însemnări de război ale unui soldat român din armata
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
Versurile lui, ca și traducerile din poezia lui Schiller, apărute între 1839 și 1863 în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, dar needitate în volum, au o menire identică: mobilizarea conștiinței naționale. Se invocă aici noblețea originilor, sunt preamărite virtuțile patriotice ale înaintașilor pilduitori, se face apel la demnitate, unitate. Aproape de rigoare în epocă, imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri grănițerești năsăudene, [Bistrița], 1937, 211-234
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
și la rolul educativ al literaturii naționale. I. Ioviță a avut intenția de a scoate un periodic cu același titlu, în continuarea almanahului, dar condițiile materiale nu i-au fost favorabile. La M. r. au colaborat cu lirică erotică și patriotică, alături de literații transilvăneni At. M. Marienescu, Aron Densușianu, Carol Grama, Iulian Grozescu, George Marchiș, Iosif Vulcan, Vincențiu Babeș și moldoveanul Gheorghe Tăutu sau bucovineanul Vasile Bumbac. Nuvele istorice și articole politice dau Vincențiu Babeș și G. Marchiș, iar A. Trâmbițașu-Betlen
MUZA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288338_a_289667]