5,114 matches
-
După inițierea cu medicamente, toți erau terminați de oboseală și ne-au lăsat ușile deshise. Eram cât de cât conștient și mi-am pregătit niște haine. Cum am văzut că drumul era liber, m-am schimbat și am plecat. Aveau paznici acolo, dar am reușit să mă strecor. (Domnul Masutani a împrumutat bani de transport de la un vecin cu care s-a întâlnit pe drum și s-a întors în Tokio, la părinți. La câteva luni după ce a evadat a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă omoare prin sufocare și-n ultima clipă s-a înduioșat și s-a oprit. Sinucigaș înduioșat de paznicul său?! Sună ciudat, dar, mă rog, reacțiile lor sunt atât de neașteptate încât nu poți prevedea nimic, niciodată. Oricum, sensibilizat cum e, poate că acum ar fi timpul să mă apropii de el, să-i speculez vulnerabilitatea." Sunt convins, domnule
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să-l furi, ca un borfaș într o clipă de neatenție a vreunui gardian inoculat în psihic sau introdus în celulă. Dar aici, la acest capitol, societatea nu mai are spor. Hoțul este întotdeauna mai dotat și mai inteligent ca paznicul..." "Poate s-ar putea totuși într-un fel. Omul stă într-o celulă, privit și păzit printr-un geamlâc de un supraveghetor care la rândul lui stă într-o celulă cu geamlâc, pe unde e privit și păzit de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
singuri? Pentru că au fost îndoctrinați de mici că nu se cade să te sinucizi? Sau pentru că sunt convinși că sinucigașul prin însuși statutul său, nu mai știe ce e bine și ce e rău pentru el? Și atunci apare un paznic să-i inoculeze ideea de bine pe care e convins că o deține..." "Mai probabilă de cât toate ar putea fi frica lor de moarte, spuse Carol cu voce tare. Le e frică să-i rostească și numele. Bine, ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu experiența etnologului și a istoricului culturii. Cutia sa conține bătrâni, semne îmbătrânite în circuitele lor existențiale, instanțe care își preiau regnul una alteia, care parcurg, în virtutea atitudinilor lor, traiectorii închise, circulare. Luarea lumii în posesie intră între temele volumului: "paznicul" din Comisionarul este "colecționarul de oameni" din Arhivarul, ambii stăpâni ai unui univers complex, uzurpat, care nu poate fi privit inaugural. Addenda, scrisă ca un basm, nu răspunde nici unei inocențe, fiind, de fapt, incantația îngemănării, a descoperirii celui cu "îndoită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
același, de oriunde ar privi spre moarte. în ambele proze care alcătuiesc volumul de față, revelația se leagă direct de un schimb de semne: în prima dintre ele, comisionarul (obișnuit să lase mesajele altora să se rostească prin sine) devenit paznic, detestat și mereu respins de "prizonierul" său, se substituie acestuia, în urma unui schimb de cuvinte-obiecte, la fel cum bătrânul din a doua povestire devine "făt" nenăscut, colecționând obiecte-oameni. Este mai puțin important în ce fel ajunge Andrei Oișteanu să își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sâmbătă, deci ne vedem la școală joi. Sper că m-am exprimat destul de clar!” Ce Dumnezeu căuta el pe strada aia tocmai atunci?! Și ca să fie tacâmul complet, exact când săream gardul la internat, ne și trezim cu lumina lanternei paznicului pe noi: „V-am văzut, vă știu, discutăm mâine cu tovarășa directoare!” Era cel mai al dracului dintre paznici și scăpa de fiecare dată de chelfăneala promisă de fiecare serie de absolvenți doar pentru că nu-l mai vedea nimeni la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
strada aia tocmai atunci?! Și ca să fie tacâmul complet, exact când săream gardul la internat, ne și trezim cu lumina lanternei paznicului pe noi: „V-am văzut, vă știu, discutăm mâine cu tovarășa directoare!” Era cel mai al dracului dintre paznici și scăpa de fiecare dată de chelfăneala promisă de fiecare serie de absolvenți doar pentru că nu-l mai vedea nimeni la serviciu în ultimele zile de școală. Am fost chemați urgent în biroul administratorului, un bătrânel care abia își târâia
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
castraveți, ceapă, ardei, că de, înțelepciunea populară ne-a învățat că găina de unde scurmă, de-acolo se hrănește și ne-am îndreptat spre cămin, având grijă să nu uităm de pachetul de Carpați fără filtru pe baza căruia nea Vasile, paznicul, ne deschidea ușa indiferent la ce oră ne întorceam. Am muncit așa, din greu, vreo lună și jumătate, până la încheierea sezonului, când, ajungând să semnăm statul de plată pe care era trecută o sumă frumușică, având în vedere că primeam
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și atunci când, din punct de vedere logic, pare indiscutabil lipsită de sens (cu exemplul lui Carnap: „Cezar este un număr prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107 unul dintre paznici atunci când sunt inspectați deținuții nume rotați cu grijă, spune cu totul altceva decât în textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o propoziție deosebit de simplă, „Cezar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu i poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. «Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.» Întrucât poarta legii este deschisă ca întotdeauna, iar păzitorul 182 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE se dă într-o parte, omul se apleacă pentru a privi pe ușă în interior.“ Deși bănuiește că e greu de ajuns
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deși mereu deschisă, e păzită cu strășnicie de cineva anume. Iar poarta vizibilă este doar o primă poartă, ce asigură intrarea într o primă sală, căci există mai multe porți și, firește, multe săli. În fața fiecărei porți se află un paznic, „unul mai puternic decât altul“. Nu știm care este numărul acestor porți, nici în ce sens un paznic este mai puternic decât altul. Cel care întâmpină omul de la țară îi spune simplu: „Pe al treilea nu mai pot nici măcar eu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ce asigură intrarea într o primă sală, căci există mai multe porți și, firește, multe săli. În fața fiecărei porți se află un paznic, „unul mai puternic decât altul“. Nu știm care este numărul acestor porți, nici în ce sens un paznic este mai puternic decât altul. Cel care întâmpină omul de la țară îi spune simplu: „Pe al treilea nu mai pot nici măcar eu să-l privesc.“ În ce sens oare nici măcar el însuși nu poate să-l privească? Greu de spus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fost de prețios, pentru a l mitui pe portar“). Însă nu i se îngăduie să treacă dincolo, fiindu-i amânată în multe feluri și la nesfârșit această încercare. E adevărat, omul de la țară nu se gândește să se lupte cu paznicul, nici să ia cu asalt porțile legii, din motive numai de el știute („acum, când privește mai bine la paznicul îmbrăcat cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în multe feluri și la nesfârșit această încercare. E adevărat, omul de la țară nu se gândește să se lupte cu paznicul, nici să ia cu asalt porțile legii, din motive numai de el știute („acum, când privește mai bine la paznicul îmbrăcat cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
credința că adevărul - legea, de această dată - este în altă parte. Nu neapărat dincolo, separat de lumea acestei vieți, însă în altă parte. Altfel nu ar fi așteptat întreaga viață, cu o răbdare aproape neomenească, să intre în edificiul legii. Paznicul îi va tot spune că nu este încă timpul să intre. Nui spune că nu are voie să intre, sau că nu are acest drept, sau că nu va putea niciodată să intre. Ci doar că încă nu poate să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nici lipsit de sens. Dacă îl vei numi totuși absurd, atunci ești nevoit să cauți o altă accepțiune a cuvântului. Ca să depășească acel invariabil „încă nu“, omul de la țară caută tot felul de mici strategii, aparent nevinovate. De pildă, mituiește paznicul, îi oferă cam toate lucrurile pe care le luase cu el la drum. Paznicul le acceptă, ceea ce pare să fie o promisiune în plus. Dar justifică în mod neobișnuit gestul său. „Primesc numai ca să nu crezi cumva că n-ai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cauți o altă accepțiune a cuvântului. Ca să depășească acel invariabil „încă nu“, omul de la țară caută tot felul de mici strategii, aparent nevinovate. De pildă, mituiește paznicul, îi oferă cam toate lucrurile pe care le luase cu el la drum. Paznicul le acceptă, ceea ce pare să fie o promisiune în plus. Dar justifică în mod neobișnuit gestul său. „Primesc numai ca să nu crezi cumva că n-ai făcut tot cear fi fost cu putință.“ Ciudate cuvinte din gura unui paz nic
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de altă parte, o anume 186 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 194. compasiune față de celălalt. Echivocul situației este aproa pe desăvârșit. Acest echivoc din fața primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol care-l împiedică să intre în lege“. Nici cu privire la sine nu mai are multă siguranță. Cu timpul, își blestemă nefericita întâmplare și, în cele din urmă, ajunge să dea în mintea co piilor. Cu toate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să se arate în ultima clipă. Sau, probabil, doar un semn, sesizat de vederea sa tot mai slabă. Imediat însă povestitorul lasă în urmă vagul acestei apariții: „Numai că nu apucă să trăiască mult.“ Înainte de a-și da sufletul, întreabă paznicul de ce nu a mai încercat nimeni să intre înăuntru, mai ales că, spune el, fiecare om se străduiește să afle cei legea. Răspunsul din urmă al paznicului este definitiv: „Pe aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Numai că nu apucă să trăiască mult.“ Înainte de a-și da sufletul, întreabă paznicul de ce nu a mai încercat nimeni să intre înăuntru, mai ales că, spune el, fiecare om se străduiește să afle cei legea. Răspunsul din urmă al paznicului este definitiv: „Pe aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc s-o închid.“ Ne dăm seama că aceste cuvinte s ar cuveni mai degrabă destinului decât unui simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este definitiv: „Pe aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc s-o închid.“ Ne dăm seama că aceste cuvinte s ar cuveni mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este? Nu știm care ar putea fi răspunsul. Știm doar că, în cele din urmă, distinge PARADOX ȘI NONSENS 187 „prin întuneric o strălucire nestinsă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vanitatea ei desăvârșită, vegheată dintotdeauna de credința celor care o caută și de puterea celor care o ascund. Fără credința celor dintâi și voința celorlalți, legea nu ar avea semnificație. Căci nu ar exista acel șir nesfârșit de uși și paznici care să-i dea nume și putere. Sub numele legii intangibile, nimicul se anunță pe sine. Cu fiecare „încă nu“, nimicul legii este deja acolo. Nu se arată ca atare, ci indirect: legea este păzită cu destulă putere, se află
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și atunci când, din punct de vedere logic, pare indiscutabil lipsită de sens (cu exemplul lui Carnap: „Cezar este un număr prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107 unul dintre paznici atunci când sunt inspectați deținuții nume rotați cu grijă, spune cu totul altceva decât în textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o propoziție deosebit de simplă, „Cezar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]