3,006 matches
-
înfățișat cu aripile deschise și cu ciocul orientat spre emblema soarelui. Corbul încadrat de soare și de lună apare pe stema Țării Românești în cronicile și cărțile de cult din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea. În prima pecete al lui Mircea cel Bătrân, din 1390, capul corbului este orientat spre soare care este însoțit de lună. În majoritatea stemelor, capul corbului este orientat spre soare, există doar patru reprezentări în care este orientat spre lună pecetea lui Radu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În prima pecete al lui Mircea cel Bătrân, din 1390, capul corbului este orientat spre soare care este însoțit de lună. În majoritatea stemelor, capul corbului este orientat spre soare, există doar patru reprezentări în care este orientat spre lună pecetea lui Radu Mihnea, pe un document din 1623; sigiliul lui Radu Vodă Șerban, din 1604 și pe stema Țării Românești în "Învățături pentru toate zilele", din 1642. Pe stema principatului Transilvaniei, corbul este reprezentat deasupra celor 7 turnuri, cu aripile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
realizat în imagini expresioniste dă sentimentul sfârșitului în "Alexandru refuzând apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și stânci licărind repetară: De-acum/ noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete/ și nici oboseala de luptă sau drum./ Și du-ne, Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sluga lui "Crai de ghindă", așteaptă, trist și tăcut, porunca; grădinarul poartă în el povara unui vis: "ca un cer închis" ("Trandafirul negru"). "Acela-care-nu-se-teme-de-nimic" va fi răpus de "cel ce așteaptă nemișcat, stăpân pe sine și pe vreme!"; omenirea poartă pecetea păcatului, pentru că actul creației are la origine desfacerea monadei umane, androginul; femeia face parte din trupul bărbatului, ea este jumătatea din om, dorită de cealaltă "ce se duce după ea". Tonul elegiac este alimentat de un straniu sentiment al morții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin vaduri sapă statui de lemn, pietroase amulete"; munții scriși direct pe cer au dâre fastuoase "din toga unui Gulliver". Poetul vine cu un univers parnasian, cu elemente exotice, cu imagini rare lotca japoneză este de argint, profilul este o pecete de ceară, sonetele aeriene s-au scris pe vânt, miresele de zăpadă au vălul stelar, răsăritul lor este sonor și ele iradiază în gong, aripile nălucite se sparg în soare. În sonetele și pastelurile marine, muzica este barbiană: dionisiacă, înflăcărată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezie din orice, și nu fără har, chiar dacă descoperim gestul și muzica minulesciană în poezia lui: "Dă-mi gura Ta cu imnul dragostei Dă-mi ochiu-ți constelat ca o fântână Dă-mi crinul mâinii tale dacă vrei. Să-l fac pecetea mea, să-mi fii stăpână." Sau iată-l confesându-se umil că a făptuit trei lucruri: o casă, un copil și o carte, ultima este singura care va dura. Tudor George este stenic, generos, puternic, înglodat în scris cum spune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aceluiași autor și ale lui Gh. Brăescu, procedînd, ca și în primul caz (Înainte de tăcere), adică aruncînd asupra materiei literare reflectorul unui gînd creator propriu, al unui concept personal, ceea ce face din creația rezultată un produs artistic nou, original, purtînd pecetea gîndirii, obsesiilor și opțiunilor creatorului de azi. De altfel, prețuitul om de teatru și film și-a exprimat nu o dată opiniile în legătură cu relația dintre film și literatură. Într-un interviu acordat revistei "Cinema" (6/81, p. 5), el aprecia că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ieri și de azi. E ceea ce îl definește: apartenența lipsită de emfaza la categoria maeștrilor și apropierea permanentă de generația celor care învață de la el. Sunt puțini dascăli care își pot revendica o asemenea suplețe a statutului, o astfel de pecete identitară duală. Tototdată, este ceea ce îl menține undeva, parcă, între și printre generații. Generații de artiști, căci niciodată, cu nici un chip, Alexa Visarion nu ar părăsi partea de noblețe a lumii numită artă. Ca om de teatru, cineast și profesor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de invidiat pentru mulți dintre colegii lui de meserie, mai tineri sau mai vârstnici, dar, în același timp, el gândește cu o prospețime și cu o lipsă de prejudecată care ilustrează un spirit foarte viu și foarte dinamic. Totul sub pecetea unei severități și a unei exigențe izvorâte dintr-o luciditate ca o lamă de oțel. [...] ...ceea ce primează este ideea patimii erotice... Masa... o sursă de judecată... caracterul dur al lecturii care a renunțat complet la aura folclorică și pastoral-melodramatică în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
peste un deceniu, de Vinovatul, după o nuvelă (Iertarea) a lui Ion Băieșu. În toate cazurile, regizorul-scenarist a aruncat asupra materiei literare originare reflectorul unui gînd creator propriu, al unui concept personal, rezultatul fiind un produs artistic nou, original, purtînd pecetea gîndirii, obsesiilor și opțiunilor sale. După opinia lui A.V., exprimată într-un colocviu de regie, un text valoros are, dincolo de vorbe, vocile lui interioare, o viață, și regizorule pe acestea trebuie să le audă și pe aceasta trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din Chicago afirma că sunteți primul regizor din lume care dă o concretizare deplină viziunii shakespeariene a lui Kott. Nu credeți totuși că această lectură modernă a textelor clasice, acest transfer de viziune istorică asupra unor opere care poartă deja pecetea fierbinte a propriei lor viziuni, adeseori genială, se face cu pierderi prea mari, cu "jigniri"? Cred că una dintre cele mai sublime funcții ale artei este aceea de a nu putea fi deslușită imediat. Există o zonă de mister în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acumulate, cum definești astăzi teatrul de stare? Teatrul de stare încerca să surprindă complexitatea artei actorului, care nu se poate reduce la un simplu enunț. Din păcate, în ultimul timp, acest mod de lucru mi-a fost pus ca o pecete, astfel rezumându-se și limitându-se tocmai multitudinea de trăiri pe care ideea mea de stare voia s-o transmită spectacolului. Starea a ajuns, în accepția unor critici, un fel de verdict, o catalogare a unui mod de lucru în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
legal, intre comportamentele conformiste si aberante. Evaluarea lor este deseori dificila. O importanta cu totul aparte trebuie acordata condițiilor nefavorabile de mediu, care pot genera trăsături „psihologice negative” ce devin cu timpul caracteristici dominante ale personalității și astfel isi pun pecetea asupra întregului comportament al individului. Prin formarea si stabilizarea unor însușiri caracteriale deficitare se ajunge la afirmarea unor comportamente antisociale care la început se exprima in mod indirect si latent, apoi, din ce in ce mai direct si intens. Educatorului in general si dirigintelui
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
prezent care tinde să se eternizeze"2, și conștiința istorică, aptă să sesizeze relativitatea fiecărui sistem. Constatându-le relativitatea, Dilthey le acordă sistemelor filozofice statutul de simple Weltanschauungen, supuse inevitabil unor multiple condiționări spațio-temporale și individuale. Viziunile despre lume poartă pecetea epocii și a personalității autorului și rămân unilaterale, în ciuda aspirațiilor universaliste pe care le au ele însele, dar și în ciuda exigențelor universaliste pe care li le impune natura filozofiei în genere. Nici un sistem nu poate conceptualiza totalitatea existenței și toate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al universului constituie elementul său romantic" (ibid., p. 25). Această pars pro toto nu este însă, ca la Dilthey, o simplă componentă a unui întreg pe care-l reprezintă totuși, ci, fiind intens personalizată, ea poartă cu sine mesajul autorului, pecetea subiectivității acestuia, fiindcă pentru Novalis tocmai "personalitatea este elementul romantic al eului" (ibid.). Totodată, trebuie subliniat faptul că Dilthey privea cu mari rezerve extensiunile romantice de tipul Volksgeist sau Volksseele (vezi I, 3D). 149 A. Metzger, op. cit., pp. 277-278. 150
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
progres. Dominația temporară a uneia din cele două orientări este, de obicei, rezultatul unei schimbări ce însoțește o perioadă de critică la adresa celeilalte orientări. Ceea ce apare după schimbare nu este niciodată o restaurație pură a ceva existent înainte, ci poartă pecetea ideilor criticii prin care a apărut. Procesul ilustrează ceea ce Hegel a descris prin cuvintele aufgehoben și aufbewahrt" (ibid., pp. 52-53). Aceste ultime afirmații ne trimit cu gândul atât la Husserl, pentru care "orice critică veritabilă, penetrantă, oferă chiar ea însăși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
grilă originală de interpretare a societății românești din perioada 185 - 1900: "tranziția de la despotismul balcanic de sorginte orientală la monarhia parlamentară de inspirație apuseană". Caragiale însuși a definit moftul ca pe o "meteahnă specifică" românilor, așa cum englezii se află sub pecetea spleenului, iar rușii sub cea a nihilismului. Moftul este întrupat de moftangiu, devenit în galeria marelui dramaturg un fel de mască fixă din commedia dell'arte a românilor. Moftangiu ce va deveni protagonistul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Ortodoxe privind Eucharistia", cum și asupra limbii în care aceasta s-a exprimat: "o latină umanistă, elegantă și armonioasă, apropiată de modelul clasic, dar cu înrîuriri grecești la nivel lexical și, mai ales, la nivel mental. Arta și stilul poartă pecetea retoricii medievale", pp. 9-10. 2. Ibidem, p. 13. Impresiile sînt prezentate detaliat în P. P. Panaitescu, Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708), versiunea românească de Silvia P. Panaitescu, Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Ștefan S. Gorovei, Editura Junimea, Iași, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
spate, cele În vîrstă purtau și o haină lungă de dimie albă Împodobită cu găitane. Această haină a fost Înlocuită cu scurteică sau zevelca, o haină cu guler de blană de vulpe, În diferite culori. Costumația țărănească purta și ea pecetea timpurilor ei, Începînd să piardă cu timpul din originalitate, Înlocuite cu produsele orășenești. PÎnă În 1945, arta lucrului de mînă s-a dezvoltat În mod uimitor. Fiecare țărancă oricît de săracă ar fi fost, avea În lada de zestre de la
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
râde, citește-nainte" (Decembre) 5. Aspirația spre absolut este întreținută de nostalgia poetului, obligat să supraviețuiască într-un mediu ostil, monoton, unde plictisul devine suferință: "Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie" sentimentalismul ia forma unei anxietăți; 6. Natura sub pecetea forțelor distructive rămâne doar o stare de spirit: a. Anotimpurile obsedante crează stări nevrotice: Și toamna și iarna/ Coboară amândouă/ Și plouă și ninge/ Și ninge și plouă" (Moină) ; b. Apa nu este un simbol al vieții, ci unul care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
umană, solară, trăiește-n climat boreal, visează soarele (simbolul spiritului) și are sufletul-fântână ("oglindă" care reflectă lumina). El este regele ciupercilor. Dimineața, soarele îl surprinde și efectele sunt devastatoare: Și sucul dulce înăcrește/ Ascunsa-i inimă plesnește:/ Spre zece vii peceți de semn/ Venin și roșu untdelemn/ Mustesc din funduri de blestem". Inima criptogamei se hipertrofiază și explodează, nu mai este regele ciupercilor, ci un nebun, o ciupercă veninoasă în compania laurului și a măselariței. Întâlnirea dintre protagoniști a avut loc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Cervantes, Charles Perrault, Edgar Poë și Mark Twain. Caută motive în vechii povestitori, în Machiavelli și La Fontaine. Caragiale este fără îndoială un om de cultură. 1.2. O viziune generică asupra operei caragialiene Primele proze ale lui Caragiale poartă pecetea personalității sale, cea a unui ironist și a unui om de teatru. Ironist, însă nu satiric direct, el nu spune lucrurilor pe nume și nu le înfățișează așa cum sunt, ci le prezintă de-a-ndoaselea. Cu o intuiție precisă a lucrurilor, știe
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
legate de logodnă, căsătorie și divorț (ca și litigiile ce se referă la preoți și la caterisirea lor), rămân pe mai departe numai de competența Bisericii, iar cărțile de despărțire sau zapisele de împăcare sunt emise de cancelaria mitropolitană purtând pecetea mitropolitului. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor se constată că justiția funcționează de-a valma, pricinile sunt judecate când de instanțele laice, când de cele bisericești sau mai des și de unele, și de altele, fără
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
luată de el și de arhierei sau clericii Mitropoliei. Această practică are loc odată cu domnia lui Alexandru Ipsilanti și ar trebui legată de întreaga activitate legislativă a acestui domn. După el, practica s-a păstrat, unii domni au întărit cu pecetea lor anaforaua trimisă de mitropolit, alții nu s-au mai implicat. În toate cazurile parcurse, sentința dată de mitropolit a fost considerată de domn ca fiind cea mai bună, rareori a intervenit și a făcut-o numai pentru a nuanța
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în raport cu zestrea etc. Numeroasele procese în care actele de drept privat (zestrea, testamentele, actele de proprietate) sunt invocate permanent, îl determină, șase ani mai târziu, pe domnul Nicolae Mavrogheni (1786-1790) săpună în practică articolul de lege: o condică pecetluită cu pecetea domnească este trimisă la Departamentului de Șapte. Mitropolitul primește sarcina de a îndruma pe „fieșcare“ către acest departament unde slujbașii au misiunea de a „verifica“ dacă actul a fost întocmit conform pravilei și de bunăvoie - „cum că s-au făcut
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]