8,364 matches
-
măreția divină (ibidem). În cel de‑al doilea caz, iconomia lui Dumnezeu a fost să vădească necinstea satrapilor lui Darius față de Daniel. În consecință, divinitatea nu intervine niciodată în istorie fără un motiv bine determinat. Minunile fac parte din planul pedagogiei divine. În mod obișnuit însă, Pedagogul nu intervine în favoarea protejaților săi: vezi, de exemplu, cazul celor șapte frați Macabei, al sfântului Ștefan, profeții Vechiului Testament, Cristos însuși. Este inutil să căutăm motivul, căci singur Dumnezeu cunoaște sensul celor hotărâte de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu îl trimite pe Mithra, regele celui de‑al șaptelea mileniu. La finele acestei perioade un incendiu de proporții uriașe provoacă înnoirea lumii. La sfârșitul fragmentului, Irineu readuce în discuție o altă temă care‑i este dragă, cea a etapelor pedagogiei divine. Omul/omenirea se maturizează puțin câte puțin, urmând un anumit ritm; în împărăția de o mie de ani nu se vor afla decât sfinți, adică oameni îndumnezeiți, care au atins treapta ultimă a maturității lor spirituale (Adami desăvârșiți). Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
până în mai 1872, cu întreruperi în aprilie 1870 și în aprilie-august 1871; ultimele două numere din 1872 s-au tipărit în 1873. Organ al Societății pentru Învățătura Poporului Român, publicația include dări de seamă asupra lucrărilor asociației, conferințe, articole de pedagogie și istorie, de popularizare a științei, profilându-se ca o revistă enciclopedică, de un serios nivel științific și literar. Este împărțită în patru secțiuni: „Actele societății”, „Școala”, „Enciclopedie populară” (aici intră și paginile literare) și „Diverse”. Documentate articole de istorie
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289766_a_291095]
-
paginile literare) și „Diverse”. Documentate articole de istorie au publicat C. Esarcu (Petru Cercel), Gh. Sion (Filosofia la romani), Barbu Constantinescu (Cultura domnilor fanarioți din secolul XVIII), Bonifaciu Florescu și Petre Cernătescu (Fragmente istorice). Articolele pe teme de educație și pedagogie aparțin lui C. Esarcu, I. C. Massim, Barbu Constantinescu, iar cele științifice lui Ștefan C. Michăilescu și doctorului Carol Davila. În paginile rezervate poeziei, cu excepția lui Vasile Alecsandri (prezent cu poezia Bărăganul), sunt găzduiți numai autori din București, ceea ce presupune omiterea
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289766_a_291095]
-
astfel și-au dat în chinuri sufletul său de ucigaș”) - este meritată. Mai târziu, Ureche va fi de părere că uciderea „groaznică” rezervată nesupusului (pedeapsă cu iz oriental) de un suzeran mânios trebuia să aibă forță de exemplu, să facă „pedagogie”, să descurajeze inițiative asemănătoare. Comportarea lui Ion Vodă cel Viteaz (care știa că, intrând în tabăra turcească, mergea la moarte, drept care, înainte de plecare, „au împărțit tot al său ce au avut între cazaci și di către toți și-au luat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cultura „în viața nouă a satelor”, să contribuie la perfecționarea învățământului la sate, apropiindu-l „cât mai mult de nevoile sufletești ale poporului” (D. Udrescu, Un cuvânt înainte, 1/1928). Rubrici: „Recenzii”, „Informațiuni”. Gazeta cuprinde îndeosebi articole pe probleme de pedagogie, lingvistică, psihologie, metodologie și educație școlară, lecții practice, anchete școlare, sociale și culturale, scurte prezentări de cărți și reviste, culegeri de producții populare, cântece și jocuri, doine, balade, basme, anecdote, ghicitori. Intră în sumar și versuri de D. Udrescu, Vasile
SOLIDARITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289784_a_291113]
-
religios, București, 1992 (în colaborare cu Silvestru Boatcă). Repere bibliografice: Artur Silvestri, „Cadența generației”, RL, 1974, 31; Ion Băieșu, „Scrisori de acreditare”. De la om la om, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 499; Ioan Mihuț, „Scrisori de acreditare”. Înaripata adolescență, „Revista de pedagogie”, 1977, 5; Dan C. Mihăilescu, Un jar blând și generos, LCF, 1979, 19; Valeriu Cristea, Literatura educativă, RL, 1978, 26; Valeriu Cristea, Între școală și viață, RL, 1981, 22; Pompiliu Marcea, Un roman despre dascăli, LCF, 1981, 31; Grigore Smeu
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
patologie s-a extins. El a fost adoptat Întâi de cercetările privind tulburările de comportament, dificultățile de comunicare, tulburările de adaptare-integrare, făcându-și astfel intrarea și În sociologie. Patologia socială cuprinde conduitele deviante, aberante, sociopatiile, inadaptarea, dependența etc. În sfera pedagogiei, se constituie un sector similar, cuprinzând următoarele: dificultățile de adaptare școlară, dificultățile de Învățare, copilul dificil sau problematic, copilul cu nevoi speciale, copilul nemotivat, absenteismul școlar, copilul timid sau instabil, tulburările de scris, citit, vorbire etc. Se poate vorbi, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
obiceiurilor naționale, pentru a căror cunoaștere a cutreierat, cu vie curiozitate, toate provinciile românești, reflectând apoi în studii și articole unitatea lor etnică. În lupta împotriva asupririi naționale, el consideră cultura un mijloc eficace. Acordă o atenție aparte educației și pedagogiei: în 1871 publică, în „Speranța”, articolul Despre creștere și mai cu seamă despre creșterea junelor române, continuând cu o serie de alte studii în „Lumina”, „Convorbiri literare”, „Timpul”, „Educatorul”, „Tribuna”, „Voința națională”, „Minerva” și „Lupta”. A susținut aplicarea unor principii
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Eliade le-a trimis de acolo aveau și rostul de a distinge breviarul absolut necesar al percepției, pe care Îl oferea cu ambiguă generozitate. Numai că de multe ori confuzia era infinit mai rezistentă până și printre amici, În detrimentul largii pedagogii de care aceștia avuseseră totuși parte. Când era din nou plecat din București de trei ani și jumătate, de astă dată În Portugalia, prietenul Arșavir Acterian se va Întreba: „Ce face și unde e Mircea Eliade?”2. Și răspundea: „Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Își continuă jurnalul și după ce a dispărut, deci când experiențele sale yoghinice sunt desăvârșite, aruncă În aer tiparele transcrierii intimității. De la introducerea mărturiei - acolo, Într-un teritoriu de o vastitate perfect silențioasă - și până la perpetuarea ei sub semnul unei stranii pedagogii (căci de aceea, În fond, Încă scrie), Zerlendi e un personaj care Își ajută din plin naratorul și autorul: ceea ce Eliade nu a Împlinit În Întreaga sa biografie de până atunci, nostalgia sa unificată, este o amendare răsturnată a destinului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
casă secretă din mijlocul Bucureștilor. Chiar și la 1907-1910, fără mențiunea Ïambhalei ar fi fost imposibil să se Întrețină firul narativ, căci numai desolidarizarea parțială de orizontul hindus putea alimenta trama narativă - și motiva existența unui jurnal, deci a unei pedagogii. Iată deci că Zerlendi, ca și Honigberger, nu derivă nicidecum complet din yoga, căci el caută În fond să se Înscrie În ordinea ocultă a reechilibrării lumii, nu În finalizarea procesului decondiționării. Altfel spus, și aici, ca și În 1936
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
director al publicației a fost profesorul Ștefan Iosif, tatăl lui St. O. Iosif, redactor responsabil fiind Ion Dariu, iar redactori Ioan Popea și Andrei Bârseanu. Fondurile necesare erau oferite de Reuniunea învățătorilor români greco-ortodocși din districtul Brașov. Dedicată problemelor de pedagogie, revista a publicat puțină literatură. S-au retipărit din scrierile lui Gh. Sion poeziile Butoiul gol, Cocoșul și rubinul. Ion Dariu și Andrei Bârseanu au colaborat cu versuri, Ioan Popea cu proză. În 1887 G. Coșbuc închina memoriei lui Timotei
SCOALA SI FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289568_a_290897]
-
o polemică dură cu Costache Negruzzi și cu Ion Heliade- Rădulescu în probleme de limbă și gramatică românească. În calitate de profesor al Academiei Mihăilene, a redactat o serie de manuale - netipărite - de retorică și poetică, de psihologie, mitologie, logică, statistică, de pedagogie și metodică. Se retrage de la catedră în noiembrie 1843, dar își va continua activitatea socială și publicistică. În 1849 este numit de domnitorul Grigore Alexandru Ghica inspector provizoriu al școlilor, iar din 1851 se ocupă de reorganizarea învățământului. În 1855
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
câte o expresie interesantă, regăsită, apoi, în cărțile sale. Când călătorește de la București cu taxiul, îi provoacă la discuții pe șoferi și, de la unii, află istorii de viață crude și pitorești, pe care le trece în carnetele sale. Așa descoperă pedagogia unui tânăr șofer care potolește gura rea a soacrei într-un mod ieșit din comun. În viața literară este stimat, criticii literari îl numesc „un clasic în viață”, scriitorii buni îi caută prietenia, unii confrați îl urăsc sincer și îl
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Cuvânt către cititori se arată că publicația va urmări îmbunătățirea „culturii generale a învățătorilor”, oferind material pentru activitatea școlară și extrașcolară. Principalele rubrici sunt „Studii și articole”, „Pagina literară”, „Medicina școlară”, „Pagina juridică”, „Cronica”, „Cărți, reviste”, „Consemnări”. Articolele din domeniul pedagogiei și psihologiei școlare sunt semnate de N. Mărgineanu, Liviu Rusu, Onisifor Ghibu, Al. Ghidionescu, Ana și Constantin Iencica, Al. Roșca, Zoica Boerescu, Ion Chelcea, Romulus Demetrescu, Mihai Beniuc (Câteva metode de observație, Importanța pedepselor și recompenselor, Maturitatea copilului pentru clasa
SATUL SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289510_a_290839]
-
anii cei mai frumoși ai copilăriei și adolescenței, răpind libertatea și timpul copilului. Mediul școlar trebuie să reprezinte un mediu de tranziție socială, pregătitor pentru individ în vederea integrării sale ulterioare în societate. În această privință, igiena mintală se studiază înaintea pedagogiei. Pedagogia se ocupă cu instrucția și formarea copilului prin metodele cele mai eficace. Igiena mintală urmărește formarea personalității, păstrarea și dezvoltarea stării de sănătate mintală. Copilul nu poate înțelege necesitatea unui program de studiu, a unei activități continue, regulate, metodice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cei mai frumoși ai copilăriei și adolescenței, răpind libertatea și timpul copilului. Mediul școlar trebuie să reprezinte un mediu de tranziție socială, pregătitor pentru individ în vederea integrării sale ulterioare în societate. În această privință, igiena mintală se studiază înaintea pedagogiei. Pedagogia se ocupă cu instrucția și formarea copilului prin metodele cele mai eficace. Igiena mintală urmărește formarea personalității, păstrarea și dezvoltarea stării de sănătate mintală. Copilul nu poate înțelege necesitatea unui program de studiu, a unei activități continue, regulate, metodice și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de aceea un loc aparte în sfera științelor umane. Ea are o dublă deschidere: către individ și către comunitatea social-umană. Aspectul care se desprinde de aici este acela că, în esența ei, igiena mintală se întâlnește cu morala și cu pedagogia. Faptul nu este defel lipsit de importanță, iar când facem această afirmație, ea nu este câtuși de puțin gratuită, ci susținută de fapte. Având ca obiectiv cultivarea și dezvoltarea sănătății mintale, igiena mintală este atât o bioetică, cât și o
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Faptul nu este defel lipsit de importanță, iar când facem această afirmație, ea nu este câtuși de puțin gratuită, ci susținută de fapte. Având ca obiectiv cultivarea și dezvoltarea sănătății mintale, igiena mintală este atât o bioetică, cât și o pedagogie medicală, ea prezidând aceste domenii ale medicinei moderne. Orice igienă mintală completă include și laturile morală, socială și culturală ale medicinei, nelimitându-se la „a formula reguli” de educație sanitar-psihologică. Igiena mintală, prin natura scopului pe care și-l propune
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
FOLOSIREA LUI ÎN LECȚIA DE MATEMATICĂ LACICLUL PRIMAR I.I.JOCUL DIDACTIC DELIMITĂRI CONCEPTUALE. CLASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE CU CONȚINUT MATEMATIC Jocul a fost inclus în rândul celor mai eficiente metode de instruire și educare a copiilor, așa cum arată și I.Cerghit : „Pedagogia modernă a făcut din joc o bază a metodelor de instruire și educație în învățământul preșcolar și primar”. Așa cum am menționat, jocul prezintă importante valențe formative, el conținând însăși viața copilului. Ceea ce jocul îi poate oferi copilului la timpul potrivit
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
ca activitatea sa să fie socotită „Profesiunea de aur”. Dumitru Palade Învățarea este un proces evolutiv,de esență formativ - informativă care urmărește dobândirea de către ființa vie,a unor priceperi,deprinderi, obișnuințe,într-o manieră activă, explorativă și care promovează o pedagogie în virtutea căreia copilul să fie privit ca un adult,lăsându-i libertatea de a alege. Învățarea activă îi dezvoltă elevului curiozitatea,încrederea în forțele proprii,în capacitatea de comunicare și îi dă o libertate mai mare în alegerea obiectivelor ținând
O ÎNVĂŢARE ACTIVĂ PRIN METODE MODERNE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Coman Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_901]
-
sau simboluri convenționale, denumite note (indicatori sintetici ai performanțelor demonstrate de elevi). Prin interdependența celor trei componente ale evaluării, actul evaluativ își exercită funcții importante, care se referă la sarcinile, obiectivele, rolul și destinațiile evaluării. Așa cum le precizează tratatele de pedagogie, funcțiile îndeplinite de evaluare sunt: a) Funcția educativă Aceasta este cea mai importantă funcție a evaluării, urmărind stimularea obținerii de performanțe în pregătirea elevilor, în urma influențelor rezultatelor obținute de ei prin evaluare. „Îndeplinirea funcției educative necesită conștientizarea rezultatelor evaluării în
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
este cea mai importantă funcție a evaluării, urmărind stimularea obținerii de performanțe în pregătirea elevilor, în urma influențelor rezultatelor obținute de ei prin evaluare. „Îndeplinirea funcției educative necesită conștientizarea rezultatelor evaluării în situațiile succesului, insuccesului și mediocrității școlare”.<footnote Bontaș, Ioan, Pedagogie, Ed. ALL, București, 1994, p.230. footnote> Conștientizarea de către elevi a succesului dar și a insuccesului, poate contribui la dezvoltarea motivației pentru învățare. În mod sigur, succesul școlar dinamizează obținerea performanțelor, datorită bucuriei și satisfacției pe care le generează. În
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
baza datelor furnizate de diagnoză, ca urmare a comparării acestora cu cerințele impuse de normative ale Noului Curriculum, evaluarea îndeplinește și această funcție de „pronosticare a nevoilor și posibilităților viitoare ale elevilor sau ale instituțiilor de învățământ”.<footnote Cucoș, C-tin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996, p.105. footnote> Funcția prognostică asigură stabilirea zonelor performanțelor viitoare ale elevilor, prin teste de aptitudini, teste de capacități și de abilități specifice. e) Funcția motivațională Această funcție stimulează activitatea de învățare a elevului și se
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]