12,831 matches
-
picioarele mele pe țărm. Lumina se răsfrânge acum în mii de curcubee aurite. Astrul zilei se ridică măreț tot mai sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pereche; țara rândunelelor. Despre ploaie: ploi calde și umede; murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși de vânt bat la geamuri; cad picături de ploaie într-o armonie perfectă. Despre pământ: pământ de catifea; pământ reavăn; pământ jilav; pământ somnoros; petece negre; pământ muiat de ploaie; pământul absoarbe apa ca un burete. Despre râu: râul strălucind în soare; cearta sălciilor care toată ziulica dorm; murmur lung de ape revărsat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a o păstra așa cum este ea, sau poate mult mai frumoasă. Diana Ganciu, Clasa a VII-a C Delta Dunării Delta Dunării este cea mai frumoasă rezervație naturală din toată Europa, unde vegetația se îmbină cu fauna, într-o simbioză perfectă. Aici viața își continuă, nestingherită de zarva marilor orașe, veșnicul circuit cu moartea. Împreună cu familia mea am petrecut câteva zile in Deltă, minunat cuprins al apelor. În fiecare zi făceam plimbări cu barca în singurătățile Deltei. Într-o seară ne-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Irina. Era să-l uit tocmai pe Azorică, câinele nostru pitic care se bucură dând mereu din codiță. Familia mea nu este numeroasă. Noi, membrii ce alcătuim familia, ne iubim și ne respectăm între noi. Sufletele noastre sunt într-o perfectă comunicare și fără unul din noi familia parcă nu ar avea sens. Tata este capul acestei familii. El are 35 de ani și este inginer pe șantier. Ne iubește foarte mult. Fața lui este arsă de soare, iar țin mâna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toate acestea un singur personaj lam iubit Robin Hood, neînfricatul pădurar, copil adoptat de cei mai curajoși oameni. Acest voinic pădurar cu inima și sufletul alături de arcul cu săgeți cu care-și apăra onoarea, este unul dintre așa-zisele personaje perfecte. Acest prinț care dovedește curajul, merită într-adevăr dragostea părinților adevărați, dar pe care, din păcate, nu-i cunoaște. Într-o zi, pe când citeam această carte, Robin Hood bate cineva la ușă Cioc! Cioc! Dar, cufundat cum eram în aventurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dar el speră că moartea lui va fi o cale spre un nou tărâm plin de armonie și contraste îmbietoare, cu luceferi care îi vor ține companie. El dorește să ajungă la această cale și să deschidă porțile spre lumea perfectă, lumea de basm. Vlahuță spunea că nu îi este frică de moarte, dar îi este frică de veșnicia ei. Așa se explică faptul că poetul dorește să aibă alături luceferi, care să îi fie prieteni. Acest lucru, frica de veșnicie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ființe extraordinar de ciudate, dar cu privirile grozav de blânde și de primitoare, mașini zburătoare nu prea mult deosebite de cele desenate în revistele S.F. și anunțate ca posibile mașini ale viitorului. Peste tot domnea cu putere un simțământ de perfectă înțelegere care mă determinase să mai întreb încă o dată unde mă aflu. Și răspunsul veni tot așa de blând și de duios: Suntem o civilizație paralelă cu a Terrei, suntem o civilizație care luptă pentru a vă proteja. După aceea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gândul la oportunitatea semnării tratatului româno-ungar. Altfel spus, Brândușă e un comerciant original. Ajan Însuși recunoaște acest lucru, căci iată-l ciocnind un pahar cu dezidentul de ieri și de azi. Lumea din jur, alcoolul și, nu În ultimul rând, perfecta civilitate Îl obligau pe Ajan să-i zâmbească lui Brândușă cu toți dinții săi de aur adevărat. Neavând nici un dinte de aur, Brândușă se feri să-și dezvelească dantura sănătoasă de cal Încă tânăr, cu care, la nevoie, putea scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar ezita să Îl urmeze. Dar ele nu duceau nicăieri, absolut nicăieri. Erau iluzia perfectă a mișcării. Se Încăpățâna să creadă că mai era loc pentru revelații, se bucura speriată la gândul că distanța, chiar reală, nu contrazicea, ci dimpotrivă, sublinia o complicitate profundă, inexplicabilă, un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înșelați. Nu s-a vorbit decât despre cina lor În Ungaria. Și despre Márton Marghit, patroana făgădăului, Într-o altă viață lenjereasa doamnei Koblicska, cine o fi fost, nu știu, dar cel puțin așa susținea el bazându-se pe modul perfect În care chipul lenjeresei imprimat În sticlele ochelarilor săi, se suprapunea peste chipul bucătăresei care era și patroană. Ea a râs, căci el vorbea ungurește ca un copil de cinci ani. Îi și spunea egy furcsa Kalauz dar recunoștea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se înțeleagă că ar ști de existența ei. Nu i-am spus despre scrisori. Nu i-am spus despre Mantra lui Ryan Mitchell. Nu i-am spus, de fapt, mai nimic. Ce puteam să-i spun? Viața mea era perfectă și fără noimă, iar dacă asta nu însemna ceva bun, nu însemna nici ceva rău. Odată cu trecerea timpului însă, am descoperit că mă gândesc tot mai des la Clio Aames. Mă întrebam în ce relație era cu Eric, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întors stângaci în prag, încercând să nu lovesc de canatul ușii marginile de carton pline de apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit cu grijă în antreu și-am întins piciorul în spate ca să împing ușa. Într-o sincronizare perfectă cu pocnetul ei, fundul cutiei cedă și deșertă întreg conținutul pe podea. Scrisori. Un teanc umed de scrisori pe covorul din antreu. Am sprijinit cutia goală de capătul măsuței și-am îngenuncheat să arunc o privire mai atentă. Simian Keslev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
marginile surâsului ei normal se ascut ca niște lame mici și ochii îi devin strălucitori și scăpărători. Cred că-n fracțiunea de secundă cât durează, zâmbetul acela mic, crud, sexy, obraznic și rău s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
astea. I-am îndepărtat părul de pe tâmple, i-am urmărit curbura urechii cât de tandru am putut, plimbându-mi degetul peste perișorii invizibili de acolo, aproape neatingând-o. Asta era totul; în miezul tuturor lucrurilor, asta era o simplă și perfectă stare de fapt. Brațul lui Clio se strecură sub mine și degetele ei se strânseră pe umărul meu. În cele din urmă, când vorbi, am simțit aerul ce ieșea din ființa ei și dădea naștere cuvintelor. — Promite-mi că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iarba verde făcând să funcționeze vasta mașinărie a evoluției, la un vârtej de frișcă desfăcându-și brațele spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu-se de undeva în același timp, dar fără a crea confuzie; în perfectă armonie cu frumoasa, aproape traumatica actualitate a substanței, formei, mișcării și luminii din pahar. Îți tăia răsuflarea, era prea clar, prea mult. Ochii mă usturau și mă înțepau și mi-am dat seama că plângeam. O mișcare mi-a distras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
undă a eului meu real în lume. Dacă în primele luni Mantra Ryan Mitchell fusese un precar scut în cazuri de criză, personalitatea mea falsă de Mark Richardson era un înlocuitor mai puternic, mai flexibil, mai avansat - o mască aproape perfectă. Când a scris scrisorile, Primul Eric Sanderson era o cutie goală de tactici și manevre, un soldat mecanic stricat. Mi-a luat o vreme să-mi dau seama: mă antrena să fac ceva ce el însuși ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lentă. — Există anumite proceduri, experimente și așa mai departe care sunt vitale pentru ca angajatorul meu să studieze pe deplin ludovicianul. În urma lor, vei ajunge să te bazezi, așa cum am ajuns eu, pe anumite substanțe chimice protetice. Nu e o soluție perfectă, dar este mai bună decât alternativa. Valul de greață se retrăgea decongestionându-mi obrajii și gâtul. Stomacul mi se liniști puțin și mintea începu să mi se limpezească. Totul, de când mă trezisem cu o stare de rău în patul de la hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni erau din nou uscate, cămașa albastră făcută la comandă era călcată, părul într-o ordine perfectă, jeanșii scumpi îi veneau ca turnați. — Ce noroc, zise el. Din câteva opintiri dureroase m-am ridicat în picioare. Avusesem noroc, într-adevăr. Dictafoanele mă salvaseră, dar pentru a rămâne pe mai departe în siguranță, pentru a ține luxofagul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ținut la piept. Acum nu mai purta decât sutienul vechi din seara precedentă și, mi-am dat seama, o pereche de boxeri mulați, de un albastru închis. Stând pe coridor în felul acela arăta... ei bine, arăta extraordinar. Albă și perfectă: perfectă-dar-nu-tocmai-perfectă, reală. Gâtul ei lung, claviculele precise, sânii mici - o sculptură în marmură din vremuri străvechi, ieșind puțin cam mult din cupele roase ale sutienului funcțional -, coastele prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simțit când ai văzut-o prima dată, spune-i de tatuajul de pe degetul mare de la picior, spune-i cum mâinile tale au știut singure cum și unde să o atingă, cum ați putut fi amândoi într-o sincronizare atât de perfectă încă de prima dată. Probabil că și ea se gândește la același lucru. Chiar în clipa asta își spune: „E ca și când ai fi...“ „Nu-i spune“, am îndemnat lucrul acela absurd, „știu ce ești tu și nu te cred, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a Ahab sau ceva de genul ăsta? — Sau ceva de genul ăsta. În spatele ochelarilor à la Michael Cane, fața lui Fidorous vibra de ceea ce fizicienii numesc energie potențială. Dar nu-s decât... — Da, te-am auzit de prima dată. Ai perfectă dreptate. Nu-s decât lucruri, doar minunate lucruri uzuale. Însă ideea pe care o întruchipează lucrurile astea, sensul pe care li l-am atribuit prin alăturarea lor în acest fel, asta e important. M-am uitat din nou la varietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care-l isca el. Picioarele mă traseră în spate, până lângă peretele cabinei. — Rahat, Iisuse, o să ne izbească din nou. — Nu, nu, zise Fidorous și ridică arma la nivelul ochiului. Ne dă târcoale și-o să ne dea cea mai perfectă... Scout? — Liber. Dă-i! Ceva între un bubuit și-un pfff de depresurizare erupse din umărul lui Fidorous. Un piron negru, trăgând după el un cablu zbură peste valuri și străpunse rechinul chiar în spatele înotătoarei dorsale în timp ce doctorul făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce? — Nu mă face s-o spun, Sanderson. Am zâmbit. — Nu, nu-mi sună aiurea. Știu exact ce vrei să spui. — Bun, zise ea, și mă sărută tandru pe buze. Gustul ei atunci, atingerea și căldura și mișcarea, toate erau perfecte, asemenea celei mai dulci, celei mai triste note care-ți revine în gând după ani întregi de tăcere. Când se dezlipi de mine, îmi aruncă o privire ca și când ar fi fost ceva, ceva uimitor pe care nu reușea să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
organizația începe să trăiască de una singură prin implementarea de politici și proceduri specifice, numai dacă are informații de jos sau din lumea exterioară, altfel ajunge într-o stare de izolare. Din cele prezentate, înțelegem că nu există proceduri specifice perfecte și, chiar dacă ar exista, ele nu au nicio valoare fără o comunicare eficientă, iar dacă nu privim la lumea exterioară, vom oferi serviciile de ieri, și nu pe cele care vor fi mâine. Sistemul de control intern trebuie să ofere
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
actualizate sistematic și aprobate de nivelurile de management corespunzătoare. De asemenea, procedurile operaționale trebuie să acopere și domeniile celor 25 de standarde de control intern stabilite de cadrul normativ în vigoare. Din practică se știe că nu există proceduri operaționale perfecte, dar acesta este un element în plus pentru perfecționarea continuă a acestora prin evoluțiile care există în practică. Responsabilitatea elaborării procedurilor revine tuturor nivelurilor de conducere, iar în cadrul acestora fiecare salariat răspunde de elaborarea și actualizarea propriilor proceduri de lucru
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]