4,268 matches
-
clipe mărunte măturate din viață cu indiferență petale cățărate pe ramuri sfârșesc în apă picăturile de ploaie stagnează în suspensie nu s-ar desprinde de florile în corchine când cercuri concentrice dizolvă ființa iar umbra ajunge relativă petale pe ramuri petale pe pământ sărutați de ploaie ne desprindem pe rând peste mirii nopții și pădurea aburind a taină poarta înălțată din voci și stânci cuvinte șiroaie stropite de păstrăvi lacrimi de izvoare Suzana Deac Referință Bibliografică: Sărutați de ploaie, ne desprindem
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
ciocnesc lumile de evidențe Sunt aici undeva o umbră organică a cuvintelor strecurate cândva aripi firave zbătând în libelule transparente tac pădurile în crizanteme galbene când ziua morților emană miros de trandafir și de lemn dulce Pentru fereastra ta câteva petale zgribulite accesorizate cu silabe care nu vorbesc ziua pălește din când în când se îneacă într-un gri fără margini și drum aripile păsărilor se îmbibă de ceață văzduhul apasă Să știi că nu sunt alte căi doar intrări secrete
NU SUNT ALTE CĂI DOAR INTRĂRI SECRETE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357045_a_358374]
-
Timpului; 4.Capricii Efemere - antologie de poezie Cleopatra (Casa Gândului); 5.Emil Druncea - Insula de Cuvinte; 6.Gheorghe A. Stroia - Metamorfice stări/ Metamorphical states; 7.Veronica Oșorheian - Anotimp cernut. 8. Victor Burde - Descântec de rouă 9. Felicia Feldiorean (Munster, Germania) - Petale de suflet COLECȚIA EPOSS (proză, eseu, jurnal, roman): 1.Aga Lucia Selenity - Domnișoara Kitty (poveste); 2.Ion Lazăr da Coza - Apusul îngerilor (povestiri); 3.Elena Toma - Noaptea nu va mai fi acolo (jurnal autobiografic). COLECȚIA EXEGESIS (analize și comentarii, critică
CINDERELLA & ALTE MARŞURI FUNEBRE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357067_a_358396]
-
-ți ies din plăceri și să insist, Și dacă-mi ceri puțin să te am mult... Sunt uneori o frunză, umbră rece A vieții și a morții vegetale, Când toamna morții și-i petrece În lung convoi de muguri și petale. Sunt frunza ce toamna agonică moare Și-n lemn fără sevă de frig se usucă, În tremur de licăr de lumânare Și-n bocet de jale din doină de ducă... Sunt trist ca frunza desfrunzită Ce moare-n pasta de
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
printre visuri, Cu tainice ritmuri ascunse-n înscrisuri, C înd tu, iarna dulce, te așterni peste mine, Risipindu-mi și visul amăgit de albine. S i mierea ce curge dintr-o rază de soare I mi da o iluzie cu petale de floare. Mai cade-o secund a, măi moare un vis Că un m ar rupt odată din acel Paradis! Sur leș ruelles pavées de feuilles sèches Leș anges chantent pour moi tous leș soirs. Voie lactée qui s'étend
VIN INGERII SA-MI CINTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357081_a_358410]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > NECTARUL DIN SUFLET Autor: Georgeta Resteman, Oradea Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 (Regretatului domn, (Regretatului domn, Constantin Nicolae Mălinaș) Din lacrimi cristaline durute sub zăpezi Un giuvaer de floare și-ascunde în petale Întreaga-i prospețime, iubirea din amiezi Și bucurie-ascunde, lumina din pocale. Vestește primăvara minunea cea suavă Și ochii ni-i încântă cu straiul alb și pur Ridică gingaș capul și parcă zice-n slavă: Nu-i vreme de tristețe, e
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
al ramurilor scâncet L-am ascultat cu jale ori l-am trăit mereu... Ai alerga prin valuri, prin nori ți-ai face cale Și lumea ai străbate-o, mi-ai căuta privirea Nectarul meu din suflet s-ar scurge prin petale De ghiocei, și-n șoapte ți-ar dărui iubirea. Te-mbracă-n primăvară, iubito, vino-n grabă Adu-mi iubirea-n dar și liniștea-mi veghează Un colier de vise ne-așteaptă, tu... te-ntreabă De-s eu sau de
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
cărări îmi desfac printre visuri, Cu tainice ritmuri ascunse-n înscrisuri, Cînd tu, iarna dulce, te așterni peste mine, Risipindu-mi și visul amăgit de albine. Și mierea ce curge dintr-o rază de soare Îmi dă o iluzie cu petale de floare. Mai cade-o secundă, măi moare un vis Ca un măr rupt odată din acel Paradis! Sur leș ruelles pavées de feuilles sèches ... Citește mai mult Pe aleile pavate cu frunze uscateVin îngerii să-mi cînte noapte de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
alte cărări îmi desfac printre visuri, Cu tainice ritmuri ascunse-n înscrisuri, Cînd tu, iarna dulce, te așterni peste mine,Risipindu-mi și visul amăgit de albine.Și mierea ce curge dintr-o rază de soareîmi da o iluzie cu petale de floare.Mai cade-o secundă, măi moare un vîșCa un măr rupt odată din acel Paradis!Sur leș ruelles pavées de feuilles sèches... XII. JURĂMÎNTUL UNEI FEMEI, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
și să simt în inimă o părere de rău... că așa suntem și noi sortiți de Creator, ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Ușile palatului, arcade în dantelării de crizanteme nemuritoare care aruncau zâmbete din gingașele petale, mi s-au deschis ca unui prinț, iar de undeva din abisul unei săli împodobită cu mare pricepere și inspirațe de excepție, am zărit pe fundal o tablă imensă de ȘAH, unde Regina (albă ca spuma laptelui) întruchipa ROMANȚA, acea
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357149_a_358478]
-
că, o dată ce timpul tău s-a sfârșit, vei regăsi steaua care ți-a vegheat căile și te-a îndreptat spre Lumină. Treptat, treptat, cerul inimii se înseninează și, din ruginiul care a invadat întreg organismul, albul transpare în muguri de petale. O nouă primăvară e așteptată. Deși întârzie, știi precis că o să vină. Toate aceste transformări au loc însă, datorită uitării, a iertării de sine și de celălalt și a rugăciunii alinătoare care ne umezește buzele. Tot răul dispare atunci și
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
splendoarea nopții și plimbarea lunii printre nori, poeta cutreieră, o dată cu luna spațiile cosmice, în ritm de dans. Dar nu numai stări de nostalgie există în volum, ci și exultarea naturii în mici pasteluri, un întreg ciclu, intitulat „Flori și cântec”. Petalele-i șoptesc poetei „Valsul florilor divine” - ceea ce o face să privească vrăjită: „Și vrăjită de-acel cânt / Plec privirea către rugă / Și las lacrima să curgă...” (Vraja cântului din floare). Nu întotdeauna însă, natura este de parte omului. Pe neașteptate
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
candidă, de o sinceritate dezarmantă, uluitoare. Ea se despodobește și se prezintă așa, cu sufletul despuiat, în fața lumii. Există în carte multă eufonie vibrând în vers repetitiv, în chip de pastel: „Ploaie dulce / Ploaie amară / lacrimă de primăvară...// Pe-o petală așterni lin / Gustul tău ca de pelin / De pelin amar și dulce / Ca o lacrimă ce curge...// Nici când vântul doar adie / Nu pleci liberă-n câmpie / Să-ți verși ploaia ta amară / peste-o singură petală...// Ploaie dulce / Ploaie
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
primăvară...// Pe-o petală așterni lin / Gustul tău ca de pelin / De pelin amar și dulce / Ca o lacrimă ce curge...// Nici când vântul doar adie / Nu pleci liberă-n câmpie / Să-ți verși ploaia ta amară / peste-o singură petală...// Ploaie dulce / Ploaie amară/ Lacrimă de primăvară...” (Lacrimă dulce-amară). Că există multe asonanțe poetice, rime facile, locuri comune, nedelicateți stilistice, șchiopătări de ritm, stângăcii de prozodie, toate acestea se vor remedia pe parcurs. Important este filonul freatic din adânc, cel
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
și să simt în inimă o părere de rău... că așa suntem și noi sortiți de Creator, ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Ușile palatului, arcade în dantelării de crizanteme nemuritoare care aruncau zâmbete din gingașele petale, mi s-au deschis ca unui prinț, iar de undeva din abisul unei săli împodobită cu mare pricepere și inspirațe de excepție, am zărit pe fundal o tablă imensă de ȘAH, unde Regina (albă ca spuma laptelui) întruchipa ROMANȚA, acea
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, T O A M N Ă ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357150_a_358479]
-
rămas. Doar noi și amintirile noastre...”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Asta-i planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
fiindcă niște vânători i-au străpuns inima mamei sale, cu gloanțe grele. Puiul de căprioară și-a așezat capul în poalele ei și așa au dormit toată noaptea. Când s-a trezit fata, miracol, pe fusta ei a găsit o petală de trandafir roz, fără să fie prin apropiere trandafiri. Mirosea frumos, iar prințesa a înfășurat-o cu mare grijă, într-o batistă de borangic. A doua seară oboseala drumului a răpus-o la poalele unor munți plini de brazi falnici
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
pereții de sticlă pentru a savura panorama din această poziție, patul de baldachin l-a acoperit cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii, explorând garderoba din dulapurile pline de haine, s-a îmbrăcat cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. În momentul acesta și-a amintit de petala dăruită de vultur, a scos-o din batista de borangic și a mirosit-o, petala încă avea parfum de brad. Ținând-o în palmă a ieșit pe balcon să privească
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
patul de baldachin l-a acoperit cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii, explorând garderoba din dulapurile pline de haine, s-a îmbrăcat cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. În momentul acesta și-a amintit de petala dăruită de vultur, a scos-o din batista de borangic și a mirosit-o, petala încă avea parfum de brad. Ținând-o în palmă a ieșit pe balcon să privească marea și ce a văzut? Silueta unui pescar care zăcea
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
din dulapurile pline de haine, s-a îmbrăcat cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. În momentul acesta și-a amintit de petala dăruită de vultur, a scos-o din batista de borangic și a mirosit-o, petala încă avea parfum de brad. Ținând-o în palmă a ieșit pe balcon să privească marea și ce a văzut? Silueta unui pescar care zăcea pe mal, iar lângă el valurile îi legănau barca. Ridicându-și colțul rochiei cu o
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
vadă. Numai că bucuria noastră nu a durat prea mult. Un “bondar” din spatele nostru s-a încurcat la pași și după ce a derutat tot rândul, împins de altul care își făcea pirueta, s-a dezechilibrat și s-a prins de petalele unui “mac”, lăsându-l într-o secundă, în chiloțeii albi. Rușinată, fetița l-a tras pe Matei spre ea, să se ascundă de râsul nebun al sălii. Matei, care nu știa ce se întâmplă în spatele lui, concentrat să se susțină
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
mă învârtească plin de grație, trezindu-se că aripile îi cădeau și că un alt “mac” se agăța de el, s-a dezechilibrat și el și fără să se gândească ce se întâmplă, s-a agățat de fustița plină de petale ale altui “mac” care, într-o secundă, era și ea în chiloței. Sala era pe jos de râs, când cortina a căzut la repezeală, fără să avem timp să realizăm că printre noi erau “maci” care nu numai că se
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
care, într-o secundă, era și ea în chiloței. Sala era pe jos de râs, când cortina a căzut la repezeală, fără să avem timp să realizăm că printre noi erau “maci” care nu numai că se ofiliseră pierzandu-și petalele, dar plângeau în hohote. Matei era buimac, iar bondarul “nărăvaș”, cu voce pițigăiată, îl acuza pe Matei că “din cauza lui că era prea gras și că ocupa prea mult loc atunci când își făcea pirueta, îl împiedicase pe el să se
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
pe el să se învârtească.” Era un “bondar mincinos.” Am sărit pe el numaidecât cu alt “mac” și în câteva secunde, învățătoarea nu numai că ne trăgea pe toți de urechi, dar nu reușea să-i desfacă mâinile acestuia din “petalele” noastre. Ajunsesem toți “macii” fără petale, ca să nu spun că acum plângeam toate de rușine, găsindu-ne toate în chiloți. Matei era trist și pentru prima dată când nu era vinovat, nu încerca să se apere. Îmi era milă de
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
un “bondar mincinos.” Am sărit pe el numaidecât cu alt “mac” și în câteva secunde, învățătoarea nu numai că ne trăgea pe toți de urechi, dar nu reușea să-i desfacă mâinile acestuia din “petalele” noastre. Ajunsesem toți “macii” fără petale, ca să nu spun că acum plângeam toate de rușine, găsindu-ne toate în chiloți. Matei era trist și pentru prima dată când nu era vinovat, nu încerca să se apere. Îmi era milă de el din mai multe motive. În
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]