3,087 matches
-
urma mereu orbita circulară fixată de el înainte de tentativa sa reușită de a pune mâna pe distrugător. Nu încercă să modifice traseul. S-au putut întâmpla atâtea între timp, deși nava părea să fi rămas exact așa cum o lăsase. Creierul pipăia în căutarea curentului magnetic și nu găsi nimic anormal. Se destinse și se căzni să vadă ce urma să se întâmple. Dar pe singura imagine pe care o obținu, a postului, nu apărea nimeni. Aceasta îl conduse la o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu cerneală roșie. — Agerimzoo? întrebă el. Ardeer? Sau ce-ați zice de Blenheim? Sau Brown. Eram șocat de toate astea și i-am spus că știu cum mă cheamă. S-a holbat la mine nevenindu-i să creadă. Limba îmi pipăia un cuvînt sau o silabă pe care o cunoșteam de dinainte de a mă trezi în compartimentul de tren, și o clipă am crezut că-mi amintesc un cuvînt scurt care începea cu Th sau Gr, dar mi s-a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dăm bătăi de cap mai tîrziu. Așa speră. Urmă o tăcere meditativă, apoi cineva zise: — Ce credeți despre talent? — îmi place de fătuca aia blondă. — E, ai văzut-o? Nu stătea locului o clipă. N-aș zice nu să-i pipăi burta pe întuneric. Toți rîseră batjocoritor, în afară de Thaw. Unul din ei îi dădu un cot și-l întrebă: Ce zici de ea, lunaticule? După mine are maxilar de maimuță. — Așa? Bine. Dar n-aș da-o înapoi dac-aș primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stare de neliniște și confuzie. „îți tresaltă pula cînd vezi poza. Recunoaște că ești la fel ca noi.“ își aminti și alte cuvinte pe care le mai auzise, dar pe care le ignorase total: „Nu m-ar deranja să-i pipăi burta pe întuneric“. Știa încă de la patru ani că toții copiii se nasc din burta mamei. Domnul Thaw îi descrisese creșterea embrionului în detaliu, iar Thaw presupusese că acest proces se produce spontan la toate femeile care trec de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-se din răsputeri să se sufoce una pe cealaltă. între rădăcini mișunau insecte, viermi și crustacee minuscule: lucruri îmbîrligate cu ace și clești, burdufe cu guri tari și vorace, viețuitoare cu picioarele din spate tari și ochi și organe de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante și unele spre celălalte. în decăderea grădinii, vedea ceva asemănător cu propriile lui fantezii maligne. își trase convulsiv celălalt pantof, se dezbrăcă și se vîrî în pat. Domnișoara Maclaglan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ruth, Duncan, cred că foarte curînd... o să adorm și n-o să mai trezesc. Ruth icni și ieși alergînd din cameră, iar domnul Thaw se duse după ea. Thaw se duse la pat și se așeză între maică-sa și geam. Pipăi căutîndu-i mîna sub cuvertură și i-o ținu. — Duncan, întrebă ea după o vreme, crezi că există ceva după? — Nu, nu cred, zise el. Somn, atît. Tonul ei pierdut îl făcu să adauge: Uite, mulți oameni mai înțelepți decît mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căderii era mai puțin ascuțită decît frigul pătrunzător. Frigul pe care-l simțea pe mîini și față îl făcea să plîngă. — Rima, se lamentă el. Rima, îmi cer scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima, te-am dus spre un lac înghețat. — Nu-mi pasă. Lanark se ridică; dinții îi clănțăneau, și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ritchie-Smollet și ieși. Jack potrivi robinetele caloriferelor și-l urmă. Lanark își dădu jos haina și se așeză jos, punînd capul Rimei în poala lui. Era ostenit, dar nu se putea odihni pentru că hainele îi erau lipicioase și împuțite. își pipăi barba de pe obraji și bărbie și-și atinse părul rărit de pe scalp. Fără îndoială că îmbătrînise. O privi pe Rima, care stătea cu ochii închiși. Părul îi redevenise negru, și în afară de burta mare, întreaga ei figură era mai subțire decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scuze. Dar va trebui să curgă sînge, nu văd altă cale. Lanark se îndreptă spre ușa mică, o deschise, se aplecă sub prag și o închise în urma lui. CAPITOLUL 37. Vine Alexander Negăsind nici un întrerupător, urcă scara spiralată prin întuneric, pipăind peretele cînd se apropie de nivelul podului. în cele din urmă, mîna îi atinse un zăvor rudimentar din lemn. îl trase, se strecură cu dificultate și ieși la aer și la un cer prevăzut cu cîteva stele. Fie că pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu agresivitate. Politica depinde de zgomot. Toate partidele subscriu la această idee, mai mult decît la toate celălalte. Mă mănîncă! urlă Alexander. — Cine te mănîncă? zise Lanark aplecîndu-se nesigur peste cărucior. — Dinții. Lanark vîrî un deget în gura mică și, pipăind, dădu de o margine osoasă care ieșea prin gingie. — îmbătrînim repede în lumea asta, zise el tulburat. — Trebuie să-ți amintești un lucru important, spuse bărbatul, ai golit sticla. Nu zic nimic. Știu de unde să fac rost de alta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
afla o firmă. Era o inimă rozalie cu tuburi de neon prin ea și, dedesubt scria The Vascular Cavity. — Dă-mi voie, cel puțin să-ți iau ceva de băut, zise Lanark. — îți poți permite? întrebă Macfee sarcastic? Lanark își pipăi cardul de credit din buzunar, dădu din cap aprobator și deschise ușa. Lumina dinăuntru era roșiatic-obscură, întreruptă de zone de strălucire țipătoare. Majoritatea meselor și scaunelor erau separate prin rețele luminoase, vene colorate în roz și artere purpurii. O sferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de artă am scris capitolul 12 și viziunea nebunească și criminală din capitolul 29. Primul meu erou avea ca model propria mea persoană. Aș fi preferat pe cineva mai puțin specializat, dar propriile viscere erau singurele pe care le puteam pipăi. L-am chinuit amarnic pe sărmanul Thaw și cu destul sînge rece, pentru că deși pornește de la mine, era mai dur și mai cinstit, așa că l-am urît. Mai mult, moartea lui mi-a dat prilejul de a trece la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
data aceasta, admise că existau într-adevăr. De altfel, tocmai aceștia îi dăduseră în mod automat certitudinea că se află pe Venus. Toată lumea auzise de arborii de pe Venus. În mod sigur era pe Venus. Gosseyn se ridică în picioare. Își pipăi trupul; totul părea în ordine. N-avea cicatrici și nici senzația că ar fi fost rănit. Corpul îi era întreg, intact, fără urme de răni. Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-ți, dai seama, dinăuntru, când și unde se racordau. Încercă să caute ceva urme vizibile la tunelul următor. Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se masiv până în plafon. Cât de sus putu pipăi cu buricele degetelor, nu întâlni decât aceeași suprafață dură, ca de metal. Nici striuri, nici neregularități, nici trape ascunse, nimic care ar fi putut oferi vreun indiciu. Gosseyn se simțea cuprins de neliniște. Hrubele astea erau, se pare, fără capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îngenunchie în fața lui și întinzând mâna, atinse tubul electronic cel mai apropiat. N-ar fi putut spune la ce se aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl pipăi cîteva clipe, trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se accentuă. Își aminti de acel ceva metalic de care se împiedicase când făcuse prima tentativă să se ridice în picioare. În ciuda întunericului, îl găsi în câteva secunde. După cum aproape că se aștepta, era distorsorul. Cu mare precauție, degetele sale pipăiră tuburile amplasate în colțurile aparatului. Al patrulea era apăsat, însă. Gosseyn șovăi. Distorsorul fusese reglat de oameni care știau precis ce vor și ce scopuri urmăresc. Probabil, unele dintre tuburi intrau în "interferență" cu Mașina jocurilor, iar altele puteau, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fiecare tub era astfel montat încât să indice o direcție diferită. Unul dintre ele era îndreptat vertical în sus. Gosseyn nu ezită de loc. Poate că în clipa următoare va fi din nou capturat, dar trebuia să riște. Degetele lui pipăiră tubul și-l apăsară. De data aceasta, încercă să-și studieze senzațiile. Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întâmplase pentru că piciorul lui călcase acolo. Planșeul pivotase din același motiv. Dar faptul că existau asemenea capcane era descurajant. Probabil că, pe undeva, niște avertizoare intraseră în funcțiune. Trebuia să iasă de acolo înainte de venirea cuiva, sau niciodată. Îngenunchie și pipăi în grabă podeaua. La dreapta, simți un covor. Deplasându-se târâș în acea direcție, identifică în câteva secunde o comodă, un fotoliu și un pat. Un dormitor. Undeva trebuia să se afle comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu pușca aia în noi și pe urmă să ne mănânci; ia vino mai aproape, să deschid fereastra, să constat că ești dumneata, să mă conving.“ Am deschis fereastra, domnul Sima s-a apropiat, am scos mâna afară, i-am pipăit fața, mi au înghețat degetele, era chiar el, îl vedeam bine, plângea. „Hai, domnule Sima, ești om în toată firea, fii bărbat, nu mai plânge“, i-am spus. Domnul Sima se clătina, mișcat de rafalele vântului. „Dumneata ești un om
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de stele deasupra noastră, mă simțeam necăjit și mic și murdar, îmi simțeam cămașa găurită și ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți, nu mai știu câte, până când am simțit din nou, lângă umărul meu, umărul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stăruiau doar prin virtutea inerției. Și totuși, din orgoliu, vrând parcă să-i demonstrez Zenobiei că aveam dreptate, că vina era a ei și numai a ei, m-am îndreptat spre Dragoș, i-am pus mâna pe cap, i-am pipăit fruntea rotundă, părul uleios și moale - erau acolo, sub degetele mele, mi-a făcut cu ochiul. Când m-am întors lângă Zenobia, am văzut că ea nu mai mângâia trandafirii : de la baza fiecăruia, de unde floarea întâlnește tulpina, ea scotea niște
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oglindă în soare. - Nu va fi la fel de luminoasă în plină zi, zise Discipolul. Ține minte că trebuie să i-l dai în camera dumitale. Întrebări? Janasen culese cu vioiciune obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a putea citi cu ochiul liber. - Și ce trebuie să facă asta? - Să citească mesajul. Janasen se încruntă. - Și ce se va întâmpla? - Nu are rost să știi. Execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și nu vreau să te ofensez, depășește cunoștințele voastre științifice. Se petrece cam așa: zona întinsă pe care noi o numim spațiu-timp este probabil o iluzie a simțurilor: adică poate să nu aibă nici o legătură cu ceea ce vedem, mirosim sau pipăim. Așa cum dumneata pari mai bine orientată, ca Prezicătoare, în conținutul spațiu-timp - adică mai bine orientată decât individul normal - tot așa sunt și eu mai bine orientat cu, în cazul meu, accentul pe spațiu. 117 Ea nu părea să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
non-A trebuie că și-au dat seama că se găseau la discreția unui dictator nevrozat și că era nevoie să concentreze spre protecția lor resursele productive ale sistemului. Aceasta putea fi ceva titanic. Gosseyn văzu că degetele căpitanului Free pipăiau levierul care-i putea duce la baza Gella, stea situată la o mie de ani-lumină înapoi. - Așteaptă, zise. Comandantul părea încordat. - N-o să rămâi aici? - Vreau să văd, zise Gosseyn, numai puțin. Pentru prima oară se uită la Leej. - Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
urma mereu orbita circulară fixată de el înainte de tentativa sa reușită de a pune mâna pe distrugător. Nu încercă să modifice traseul. S-au putut întâmpla atâtea între timp, deși nava părea să fi rămas exact așa cum o lăsase. Creierul pipăia în căutarea curentului magnetic și nu găsi nimic anormal. Se destinse și se căzni să vadă ce urma să se întâmple. Dar pe singura imagine pe care o obținu, a postului, nu apărea nimeni. Aceasta îl conduse la o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]