2,058 matches
-
învăluite de ceață ale Munțiilor Karawanken, un lanț muntos de la granița dintre Austria și Slovenia. Carintia este cea mai sudică regiune a Austriei. Acest lucru este oglindit de vegetația care crește aici. Dacă în extremitatea nordică a Carintiei se înalță piscuri acoperite de gheață, cum ar fi "Grossglockner" (3.798 m), în sud, unde domnește o climă destul de blândă, având în vedere condițiile alpine, prevalează colinele acoperite de o vegetație săracă. Râul Drava (Drau) și afluenții săi au săpat, în munții
Carintia () [Corola-website/Science/296792_a_298121]
-
timp se numea doar Dragăești. Locuitorii din această veche așezare au fost olari din vechime, dovadă și toponimul Valea Olarului. În amintirea acestei vechi preocupări, o parte din satul Dragăești se numește și acum Olari, iar un deal se numește Piscul Olarului. După cum arată Barbu Slătineanu, la Dragăești se păstrează vechea tradiție dacica în ceramică, sătul fiind "cel mai curios caz de continuitate, prin menținerea tradițiilor ornamentale". O caracteristică a centrului, o constituie varietatea în forme și dimensiuni, a vaselor îndeosebi
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
orele de clasă, ca profesoară, scrie versuri de o mare sensibilitate. Delicate precum străvechile și străveziile porțelanuri chinezești, poemele pentru copii ale Doamnei Beatrice Silvia Sorescu se înscriu într-o viguroasă tradiție, care-i include, în Oltenia, pe Tudor Arghezi, piscul liricii universale din veacul trecut, pe excepționala autoare de poeme pentru cei mici Elena Farago, care a trăit și a creat în Craiova 33 de ani, dar și pe Daniela Crăsnaru, născută în Bănie în 1950, unde a urmat cursurile
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
coboară pe coasta de vest a Americii, altul formează Alpii și Atlasul, până la Himalaya, în sud-estul Asiei. Muntele Chimborazo, în Ecuador, este punctul de pe Pământ cel mai îndepărtat de centrul său. Deși are doar 6267 m peste nivelul mării, acest pisc andin e cu 2 150 m mai îndepărtat de centrul Terrei decât Everestul datorită convexității Pământului în jurul Ecuatorului. Suprafața Pământului e un etern câmp de luptă între forța ascendentă de formare a munților și forțele de eroziune a gheții, apei
Munte () [Corola-website/Science/300217_a_301546]
-
de luptă între forța ascendentă de formare a munților și forțele de eroziune a gheții, apei și gravitației. După formarea unui lanț, dezagregarea începe să distrugă suprafața rocilor. Ghețarii, râurile și căderile de pietre transportă aceste resturi lăsând în urmă piscuri și creste individuale și numeroase văi. În acest stadiu se află masivele mai tinere, precum Alpii și Himalaya, care au început să se formeze acum 4,5-10 milioane de ani. Odata cu continuarea dezagregarii și a eroziunii, piscurile se transformă
Munte () [Corola-website/Science/300217_a_301546]
-
în urmă piscuri și creste individuale și numeroase văi. În acest stadiu se află masivele mai tinere, precum Alpii și Himalaya, care au început să se formeze acum 4,5-10 milioane de ani. Odata cu continuarea dezagregarii și a eroziunii, piscurile se transformă treptat în dealuri rotunjite. Se poate observa în unele părți din Scoția și Canada, unde munții s-au format acum circa 460-390 milioane de ani. Munții Himalaya sunt formați din roci sedimentare care s-au depus întâi în
Munte () [Corola-website/Science/300217_a_301546]
-
al II-lea î.Hr., o nimfă numită Tracia, cunoscătoare a plantelor tămăduitoare și născocitoare de melodii. Numele acesteia îl poartă ținuturile tracilor, cunoscute înainte sub denumirea de Pèrke (fragmentul 13 din "Bithynica"). Rădăcina indogermanică „per-/pir/per(k)” semnifică „stânca”, „piscul” sau "piatra", ceea ce denotă cultul tracic al unei divinități a munților, identificată de greci cu frigiana Cybele. Fiul acesteia s-a numit Pèrkos sau Peiros și a fost venerat chiar și în epoca Imperiului Roman, sub forma de "Heros equitans
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Printre propunerile inițiale s-a numărat și cea a unui tunel de cca. 7 km, care ar fi evitat zona de gol alpin, pornind din zona cabanei Bâlea-Cascadă, trecând pe sub Căldarea Glaciară Bâlea și creasta Făgărașului, și ieșind în zona Piscul Negru; acest lucru ar fi permis menținerea deschisă a drumului pe tot parcursul anului. Datorită costurilor mari, cât și a dificultăților de realizare, această propunere a fost abandonată din fașă. Printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 10 decembrie
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
iunie până în 1 noiembrie, întrucât drumul este înzăpezit pe timp de iarnă, iar deszăpezirea lui este impractică; la aceasta se adaugă riscul căderilor de pietre și al avalanșelor. Iarna, drumul este deschis în mod oficial pe versantul sudic până la complexul Piscul Negru (kilometrul 104 - județul Argeș) (deși utilajele de deszăpezire urcă până la Complexul Turistic Capra - kilometrul 108, până unde cei dispuși să se aventureze au disponibilă o singură bandă de circulație, dar se expun amenzilor jandarmilor montani, care își au baza
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
ca vecini: la nord - comuna Chiojdu (județul Buzău) și comuna Vama Buzăului (județul Brașov), la sud - comunele Drajna și Izvoarele; la vest - comuna Măneciu, la est - comunele Starchiojd și Posești. Satul Cerașu este o așezare submontană înconjurată de culmi și piscuri muntoase ca: Vârful lui Crai, Clăbucetul, Leurdeanul, Căprioru și Chimniți. Este străbătută de șoseaua județeană DJ230, care o leagă spre sud de Drajna. În extremitatea nordică a comunei se află pasul Tabla Buții, pe care se poate traversa spre nord
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
Străoști este un sat în comuna Iordăcheanu din județul Prahova, Muntenia, România. Localitatea, cunoscută de localnici sub denumirea de Pisc, face parte din comuna Iordăcheanu. Străoști este un sat de deal, așezat pe malul drept al râului Cricovul Sărat, la 3 km distanță de orașul Urlați. Denumirea localității cu rezonanta arhaică își trage seva din primitivul « Straoa » . La sfârșitul secolului
Străoști, Prahova () [Corola-website/Science/301734_a_303063]
-
punctul numit „La tri metri” , începe hotarul cu satul Sebeșu de Sus, care coboară spre sud-vest peste „fruntea Moașii” , „Plăieț” , „Șanțu Săghișului” , continuat cu „Pârâul Hotărăl” până la vărsarea acestuia în râul Olt. Spre vest, granița cu orașul Tălmaciu o formează piscul „Cioru” (541 m), continuată fiind de trupul de hotar numit „Brătianu” iar spre satul Bradu, delimitarea o face râul Olt. Suprafața așezării este de cca. 3,5 km² și coordonatele geografice sunt: 45° 40' și 45” latitudine nordică, corespunzătoare orașului
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
este mai degrabă potrivit practicarii altor sporturi din categoria celor considerate extreme. Se poate practică cicloturismul montan și se pot efectua coborâri în viteză cu bicicletele de pe panțele munților(down hill). Zborul cu parapanta poate fi deasemenea foarte incitant pe piscurile ascuțite(în prezența curenților ascendenți și a « termalelor ») . Un sport relativ nou în România se poate practică la Stanija - hunedoara, si anume Canionning -ul, care reprezintă ascensiunea sau descinderea pe cursul unor canioane sau cascade - Cascadă Săritoarea O categorie specială
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
moșiile moșnenești Ciocești și Băbeni-Negoiu; -la miazăzi- moșia Râculescu a răposatului medelnicer 2 Tudorache Serdarul și moșia moșnenească Cheleasca; -la miază noapte- Valea Bucovului până în Valea Burzii și moșia moșnenească Strâmbeni. Cătunul Pistolești era așezat pe apa Bucovului, lângă pădurea Piscului. El purta numele întemeietorului său, Popa Pistol, un preot furat de săteni din satul Izvoru pentru a-l aduce să slujească la biserica din Bucov. Preotul făcuse parte din oastea lui Tudor Vladimirescu și după terminarea răzmeliței se popise pentru
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Merișani este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Borlești, Brăteasca, Capu Piscului, Crâmpotani, Dobrogostea, Malu Vânăt, Merișani (reședința), Vărzaru și Vâlcelele. Comuna se află în zona vestică a județului, pe malurile Argeșului, acolo unde acesta primește apele afluentului său Vâlsan și formează lacul de acumulare Vâlcele. Este străbătută de șoseaua națională DN7C
Comuna Merișani, Argeș () [Corola-website/Science/300630_a_301959]
-
al comunei mai funcționau, în aceeași plasă, și comunele Borlești-Vărzari și Vâlcelele. Prima era compusă din satele Borlești și Vărzari, cu 524 de locuitori, aici existând două biserici și o școală rurală. A doua era formată din satele Brăteasca, Capu Piscului, Crâmpoteni și Vâlcelele, având 1228 de locuitori, două biserici (la Crâmpoteni și Vâlcelele) și o școală rurală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Bascov a aceluiași județ: comuna Merișani avea 815 locuitori aceleași sate; comuna Borlești-Vărzari (acum
Comuna Merișani, Argeș () [Corola-website/Science/300630_a_301959]
-
singură să stăpânească satul și ațiganii mai sus-ziși, iar după moartea ei să fie sfintei mânăstiri de ocină și de ohabă..."” (Leonăchescu, 2001). La 16 aprilie 1533 sunt menționate hotarele moșiei Stroești cu toponimele aflate și azi în uz: „"de la piscul lui Vlad până la gâlma Mălinișului și până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de aici, pe vale, până la piscul lui Giurgiu și de la piscul lui Giurgiu până la culme și de aici, pe culme, până la
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
iar după moartea ei să fie sfintei mânăstiri de ocină și de ohabă..."” (Leonăchescu, 2001). La 16 aprilie 1533 sunt menționate hotarele moșiei Stroești cu toponimele aflate și azi în uz: „"de la piscul lui Vlad până la gâlma Mălinișului și până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de aici, pe vale, până la piscul lui Giurgiu și de la piscul lui Giurgiu până la culme și de aici, pe culme, până la obrăjia Boului și de aici la piscul Gorunetului
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
aprilie 1533 sunt menționate hotarele moșiei Stroești cu toponimele aflate și azi în uz: „"de la piscul lui Vlad până la gâlma Mălinișului și până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de aici, pe vale, până la piscul lui Giurgiu și de la piscul lui Giurgiu până la culme și de aici, pe culme, până la obrăjia Boului și de aici la piscul Gorunetului din sus și de aici pe culme până la gâlma Păișului și de aici, peste obârșia Călugărului și
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
moșiei Stroești cu toponimele aflate și azi în uz: „"de la piscul lui Vlad până la gâlma Mălinișului și până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de aici, pe vale, până la piscul lui Giurgiu și de la piscul lui Giurgiu până la culme și de aici, pe culme, până la obrăjia Boului și de aici la piscul Gorunetului din sus și de aici pe culme până la gâlma Păișului și de aici, peste obârșia Călugărului și de aici până la obârșia lui
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de aici, pe vale, până la piscul lui Giurgiu și de la piscul lui Giurgiu până la culme și de aici, pe culme, până la obrăjia Boului și de aici la piscul Gorunetului din sus și de aici pe culme până la gâlma Păișului și de aici, peste obârșia Călugărului și de aici până la obârșia lui Pătru și de aici, tot pe culme până la stejar, la obârșie pe drumul Târgului și de la stejar
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
de aici, tot pe culme până la stejar, la obârșie pe drumul Târgului și de la stejar până la muchia Strâmbei și până hotarul Costeștilor și de aici, tot pe muchea Telmanii pe râu în sus, până la valea Romanaților și de aici până în piscul Căprioarei"” (Leonăchescu - Năndrașu, 1971). După moartea jupâniței Neagoslava, în anul 1544, moșia Stroești devine proprietate a mânăstirii Bistrița din județul Vâlcea. Aflat la mare distanță de stăpânul său, satul Stroești, a avut un statut de semiindependeță. Într-un document din
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
diferite moduri semnatura noastra). Împreuna cu toate veniturile lor, si cu toate stradaniile si lucrurile apartinatoare, cu terenurile...cu ogoarele cultivate si necultivate, cu fânatele,cu pasunile, cu câmpiile cu...padurile cu dumbravile cu muntii cu vaile, cu viile... cu piscurile...cu helesteile cu dreptul la pescuit cu cursurile de apa cu morile si cu locurile cu orice utilizare, trebuie sa fie respectate (mosiile) si sa se tina seama în toata întregimea lor la acestea, cu realele lor hotare si cu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cuprinde urmele unor așezări din neolitic, Epoca Bronzului, epoca daco-romană (secolele al II-lea-al III-lea e.n.), epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al VII-lea) și din secolele al XVI-lea-al XVII-lea; și situl arheologic de la „Piscul Corbului” de la marginea de vest a satului Viișoara, unde s-au descoperit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni. Celelalte trei monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul mănăstirii Bogdana (secolele al XVII-lea-al XIX-lea), aflat la
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
popa Ion din Iași, viitorul ieromonah Isaia Eșanul, viețuitor al acestui schit, pe foaia 38 a Evangheliei tipărite la București în 1682 și reprodusă de Valeriu Literat. În "Poiana Mânăstirii", cum este numit până astăzi locul cuprins de curmătura dintre ,Piscul’’ împădurit cu brazi-stavilă vântului dinspre miazănoapte și coasta "Netoțelul", urcau până în 1761 cam 60-68 de familii din Dejani, în duminici și sărbători, spre închinare și spre ascultarea povețelor unui Isaia Ieromonah Eșanul(ale cărui însemnări se pot vedea pe marginea
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]