2,526 matches
-
În România este o specie foarte rară. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Se regăsește rar în peșteri, iar coloniile de r reproducere se întâlnesc în scorburile copacilor.Trăiește în păduri, în apropierea apelor, se adăpostește în podurile clădirilor, peșteri, pivnițe, mine și tu tuneluri. Modul de hrănire: Zboară în amurg devreme, rapid, agil și vânează aproape în apropierea apei sau la înălțimi joase prin pădure. Se hrănește cu molii, insecte mici și păianjeni. Reproducerea: Împerechere are loc toamna, dar fertilizarea
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
introducerea cauciucului cu zimți, startul acoperitor este revoluționat a doua oară. Precursor a apărut la Viena la C.M. din 1951 în persoana austriacului Waldemar Fritsch, până atunci puțin cunoscut pe plan internațional. Tânărul experimentat a găsit pe când făcea curățenie în pivniță o machetă spongioasă netedă, groasă de 3 mm și imediat a lipit-o la paleta sa pe ambele fețe. Fritsch a venit cu noul cauciuc și la C.M. a reușit să înlăture o serie de nume sonore, a ajuns în
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
o respectarea tehnologiilor de cultură; o prașile în timpul perioadei de vegetație; o administrarea de îngrășăminte complexe pentru dezvoltarea mai rapidă a plantelor; o irigarea echilibată a culturilor și drenarea terenurilor cu exces de umiditate. Pe suprafețe mici, în grădini, sere, pivnițe, se recomandă tratarea solului cu superfosfat în doză de 15 - 20 g/m2 sau var nestins în doză de 20 g/m2, care produc degradarea țesuturilor în timpul când limacșii se deplasează pe sol. Cele mai bune rezultate se obțin prin
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
cumva protejați de dimensiunea apocaliptică a orbirii, nu-i văd consecințele. Câinii și pisicile ajung să sfâșie trupurile împuțite ale morților. Orbii vii mișună printre gunoaiele din magazinele devastate în căutare de hrană. Soția doctorului ajunge prin deducție într-o pivniță întunecată plină cu alimente. Este o altă coborâre în alt strat al infernului. Infernul lui Saramago este multistratificat și omniprezent. Oamenii nu-l mai văd pe Dumnezeu nicăieri. Sunt orbi, sărmanii. Nici soția doctorului nu-L mai vede. Ochii ei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu-L mai vede. Ochii ei văd doar suferința, degradarea, și nevoile celorlalți. Poate de aceea, că încă mai văd nevoile celorlalți, nu orbesc. Încă. Ea caută hrană pentru grupul ei. Găsește înfruntând spaime și pericole iminente coborârii într-o pivniță unde întunericul negru o împiedică să vadă și unde pândesc pericole multiple. Acolo, după ce va fi înfruntat demonul spaimei și al întunericului negru, dă de chibrituri. Ochii ei pot vedea din nou, au regăsit lumina civilizației. Poate alege alimente. Brațele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ale cămării sunt împărțite parcimonios dar egal și sunt completate de hrana spirituală, de lecturi oferite sacrificial de cine altcineva, decât de soția doctorului. Când cămara e golită, soția doctorului se îndreaptă cu bărbatul ei în chip de asistent, spre pivnița de unde își umpluse cândva pungile de plastic cu bunătăți întremătoare. Coborârea în stradă e din nou, coborâre în infern: Într-un infern din ce în ce mai greu de îndurat. Ochii ei văd grozăvii: morți peste tot, unii sfâșiați de animale, alții în putrefacție
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
întremătoare. Coborârea în stradă e din nou, coborâre în infern: Într-un infern din ce în ce mai greu de îndurat. Ochii ei văd grozăvii: morți peste tot, unii sfâșiați de animale, alții în putrefacție, exalând mirosuri care prăbușesc orice verticalitate. În magazinul cu pivniță, grozăviile întrec orice imaginație. Mirosul e înmiit, iar în gaura neagră a intrării în pivniță, soția doctorului vede flăcări dansând. Cât pe ce să leșine, scoasă din magazin de soțul ei, strivită de bolovanul greu al vinovăției. Morți, îi șoptește
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de îndurat. Ochii ei văd grozăvii: morți peste tot, unii sfâșiați de animale, alții în putrefacție, exalând mirosuri care prăbușesc orice verticalitate. În magazinul cu pivniță, grozăviile întrec orice imaginație. Mirosul e înmiit, iar în gaura neagră a intrării în pivniță, soția doctorului vede flăcări dansând. Cât pe ce să leșine, scoasă din magazin de soțul ei, strivită de bolovanul greu al vinovăției. Morți, îi șoptește conștiința. Și tot conștiința, necruțătoare îi șoptește: Din vina ta, tu le-ai deschis drumul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ei, strivită de bolovanul greu al vinovăției. Morți, îi șoptește conștiința. Și tot conștiința, necruțătoare îi șoptește: Din vina ta, tu le-ai deschis drumul spre moarte, au mirosit mâncarea scoasă de tine și au năvălit spre scările ucigașe ale pivniței. - Conștiința este ceea ce desparte animalul de umanitate. În orbirea ei contagioasă, omenirea pierde ce are ea mai de preț: conștiința. Omul devine un animal de turmă, orb care amușină gunoaiele în căutare de hrană. Își pierde verticalitatea. Pierde ceea ce-l
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mai are puterea de a fi om, în ea se reînnoiesc continuu rezervele de umanitate care au secat pretutindeni. Și ea cunoaște însă un moment în care puterile -i seacă. Este momentul când conștientizează că prin nebuneasca ei coborâre în pivnița magazinului a deschis drumul multor orbi spre moarte. A prefăcut pivnița într-un cumplit mormânt. Este pe punctul de a leșina și cere soțului ei să o ducă într-o biserică cu gândul că acolo trebuie să fie mai puțină
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
continuu rezervele de umanitate care au secat pretutindeni. Și ea cunoaște însă un moment în care puterile -i seacă. Este momentul când conștientizează că prin nebuneasca ei coborâre în pivnița magazinului a deschis drumul multor orbi spre moarte. A prefăcut pivnița într-un cumplit mormânt. Este pe punctul de a leșina și cere soțului ei să o ducă într-o biserică cu gândul că acolo trebuie să fie mai puțină lume. Se înșeală însă, biserica e plină ochi de orbi. Ceea ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
173. Andronic este "epifania unei ființe eterne"174 ("eu simt că am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte, adevărata fată a Moruzeștilor, fata lor de sânge", pierită în împrejurări ciudate în pivnițele mănăstirii. (Povestea Frumoasei din Lapte este strâns legată de mitul uriașilor; așa cum spune descântecul ei, ea este cea care poate face să renască lumea uriașilor care viețuiau lângă miraculoasele tămăduitoare "izvoare de sânge". Povestea Frumoasei din Lapte 175 este povestea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unui personaj al ei, "o nouă mitologie" - aduce cu sine oamenii vechi: blajinii și uriașii, reînvie mitologia comorilor și a mătrăgunei. Proza este, de asemenea, o rememorare a vârstei de aur, în care gesturi obișnuite (trasul cu arcul, explorarea unei pivnițe vechi) se metamorfozează în gesturi miraculoase; nostalgia libertății reale și a unui topos unde aceasta era posibilă (Bucureștiul vechi) se împletește cu nostalgia mitului 379. Simbolismul evident al numelui protagonistului, evidențiat de autor ("Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
căutătoare ale tainelor lumii subpământene; mitologia lor este strânsă legată de numele Sfântului Gheorghe, în noaptea căruia trebuie păzite comorile; atunci joacă banii ascunși în pământ 455. Există o foarte bogată mitologie românească a comorilor 456: ele sunt închise în pivnițe, sau îngropate, și atunci, pe locurile unde sunt îngropate, ard "focuri", "ard banii", "joacă comoara"; aparțin "jidovilor" "urieși", se găsesc mai ales într-un vas sau o "căldare" de aramă, sau în preajma unui semn, un "bour", iar în cazul averilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu referință clară la lumea subpământeană, li se alătură semnificația prenumelui luat din registrul regnului vegetal) amintește de legenda românească istorisită de Simion Florea Marian: căutarea unor comori ascunse de către "un vodă" care a domnit "oarecând" peste Moldova, în trei pivnițe îngropate în niște dealuri aflate în apropierea Siretului; oamenii sapă trei zile și trei nopți, găsesc trei uși de fier, pe care cu greu reușesc să le deschidă și găsesc "o mulțime de buți" "pline de aur lucitor ca fața
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
oamenii sapă trei zile și trei nopți, găsesc trei uși de fier, pe care cu greu reușesc să le deschidă și găsesc "o mulțime de buți" "pline de aur lucitor ca fața soarelui". Însă un izvor iscat "pe neașteptate" umple pivnițele cu apă, care crește direct proporțional cu eforturile săpătorilor de a goli pivnițele. După săptămâni de muncă zadarnică își dau seama că izvorul de apă era "blăstămul lui vodă, căci el a strâns comorile acelea și le-a ascuns acolo
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care cu greu reușesc să le deschidă și găsesc "o mulțime de buți" "pline de aur lucitor ca fața soarelui". Însă un izvor iscat "pe neașteptate" umple pivnițele cu apă, care crește direct proporțional cu eforturile săpătorilor de a goli pivnițele. După săptămâni de muncă zadarnică își dau seama că izvorul de apă era "blăstămul lui vodă, căci el a strâns comorile acelea și le-a ascuns acolo, nu pentru lăcomia oamenilor, ci ca să aibă cu ce plăti vămile sau punțile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acolo, nu pentru lăcomia oamenilor, ci ca să aibă cu ce plăti vămile sau punțile în lumea cealaltă"470. În Pe strada Mântuleasa, porțile de trecere a hotarului lumii subpământene sunt întotdeauna acvatice 471: dispariția lui Iozi, băiatul rabinului, într-o pivniță plină cu apă, unde recunoaște semnele, căutările chinuitoare ale acestor semne de către Lixandru, în pivnițele părăsite (băieții au "o mare slăbiciune de pivnițe și bordeie părăsite"472, caută niște semne care arată că locul este vrăjit și că se poate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lumea cealaltă"470. În Pe strada Mântuleasa, porțile de trecere a hotarului lumii subpământene sunt întotdeauna acvatice 471: dispariția lui Iozi, băiatul rabinului, într-o pivniță plină cu apă, unde recunoaște semnele, căutările chinuitoare ale acestor semne de către Lixandru, în pivnițele părăsite (băieții au "o mare slăbiciune de pivnițe și bordeie părăsite"472, caută niște semne care arată că locul este vrăjit și că se poate trece pe tărâmul celălalt; dintre toate pivnițele părăsite, doar două sunt pline de apă, și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de trecere a hotarului lumii subpământene sunt întotdeauna acvatice 471: dispariția lui Iozi, băiatul rabinului, într-o pivniță plină cu apă, unde recunoaște semnele, căutările chinuitoare ale acestor semne de către Lixandru, în pivnițele părăsite (băieții au "o mare slăbiciune de pivnițe și bordeie părăsite"472, caută niște semne care arată că locul este vrăjit și că se poate trece pe tărâmul celălalt; dintre toate pivnițele părăsite, doar două sunt pline de apă, și doar la una "s-au potrivit semnele"473
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
căutările chinuitoare ale acestor semne de către Lixandru, în pivnițele părăsite (băieții au "o mare slăbiciune de pivnițe și bordeie părăsite"472, caută niște semne care arată că locul este vrăjit și că se poate trece pe tărâmul celălalt; dintre toate pivnițele părăsite, doar două sunt pline de apă, și doar la una "s-au potrivit semnele"473. Ele au fost învățate de către Aldea de la Abdul, puiul de tătar, și i le-a transmis apoi lui Lixandru; asemeni membrilor unei societăți secrete
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Dumnezeu va înfige un băț în pământ și, dacă nimeni nu va reuși să-l scoată, va arde lumea "de nouă arșini"477. În Pe strada Mântuleasa, bățul este un instrument de măsură, folosit alături de traista veche, de către băieți în pivnițele în care caută "semnele" (vezi supra, analiza prozei Ghicitor în pietre). Ultima serie, Arghira și Zamfira, sinonime evidențiate într-o analiză semică deductivă, se încadrează unei serii semantice asociative, prin prezența semului comun, regnul mineral (v. infra). Preafrumoasa Arghira (Arghira
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Scorpiei și ale Gheonoaiei găsește orașe și oameni. Nedumerit că toate se schimbaseră în doar câteva zile, el află că, de fapt, trecuseră câteva sute de ani. Găsește în sfârșit palatele părintești dărâmate și năpădite de buruieni. Coborându-se în pivniță găsește într-un tron moartea care-i trage o palmă "și îndată se și făcu țărână"796. Darul primit de împărat aduce în discuție cartea lui Marcel Mauss ("unul dintre cei mai erudiți și modești savanți ai vremii sale"797
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vor apărea „școli” doctorale În orice colț de țară, vom asista neputincioși la o ofensivă a celor care vor să „privatizeze” tot ce se poate din câmpul universitar. Nu-mi imaginez că cei care au Înființat „universități” prin garsoniere, garaje, pivnițe vor avea scrupule să organizeze și masterate sau doctorate. Mai ales În condițiile În care orice profesor devine automat și conducător de doctorat. Ce e acum, dar ce va fi? Trebuie făcută o precizare: nu trebuie confundată autonomia administrativă cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
secolul al xVII-lea, construcție impresionantă, deși În exterior sobră, cu fundația chiar pe buza mării, deosebit de bogată În interior, În stil gotic meridional, cu sculpturi placate cu foiță de aur. Mai e și o fostă biserică dominicană, transformată În pivniță de vinuri a cooperativei, unde e mereu agitație. Pe un promotoriu e un alt fort, cazarmă militară acum. Colliourul a fost mereu sursă de inspirație pentru artiști, nu numai pictori, ci și pentru scriitori, muzicieni, seduși cu toții de lumina de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]