5,484 matches
-
Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu am cuvinte, astăzi, să descriu În amănunt, ce simte un mort-viu, Câte zăpezi în suflet i s-au strâns Ori avalanșe de tăceri și plâns, Câte arome de necunoscut, Pe geana sorții i s-au așternut, Ce reverii la Iad l-au condamnat Și-n întuneric l-au abandonat, Cum s-a dezis de-un conținut abstract, Când cu destinul a semnat contract Și, pendulând
NU AM CUVINTE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368851_a_370180]
-
de Dumnezeu. În ființa Mamei dacoromânce surâde și lăcrimează plinirea bucuriei celeste:revărsarea zorilor, susurul dorului, legănarea vântuluiu, adierea pădurii, îmbrățișarea Viței de vie, tremurul verde al ierbii, candelabrul păpădiei, iscusința albinei, subțirimea razei de soare, catifeaua trandafirului, ciripitul rândunicii, plânsul izvoarelor, tresărirea iepurelui, nectarul mierii, dogoarea focului, albul porumbiței, refrenul cucului, trilul ciocârliei, simfonia mierlei și fastul imperial al păunului. Mama dă măsură iubirii, sens frumosului, miracol copilului și armonie bărbatului. Mama este Sentiment, Gingășie, Casă, Acasă, Pământ, Cer, Univers
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
al tău sărut... Așteptâdu-te în vis, strâng în brațe perna moale Crezând, naiv, până în zori că-s brațele dumitale... Dar la lumina dimineții...când văd ce la piept am strâns, Chiar de-s bărbat în devenire, tot mai izbucnesc în plâns... Dar n-apelez la internet ca să te văd în virtual Pentru c-aștept să fii acasă, ca să te simt în mod real ! Refuz să vii pe un ecran ! Cer lui IISUS în Rugăciune Să-ți dea să simți ce simt
DIN SCRISORILE NETRIMISE ALE UNOR COPII PENTRU MAMELE LOR DIN STRAINATATE... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368934_a_370263]
-
galgara nu vă ține... Hoți, tâlhari fără rușine!” ...................................... Intr-o zi, badea Sărac Urcând Dealu-n cărioară Își zicea în gândul lui: „Ce se-ntâmplă, mă-nfioară, Uneori îmi place râsul... Dar un prost să mintă-o țară! Fraților, m-apucă plânsul!” Și lovind, bietul măgar, Cu biciușca pe spinare: - Nu te opri în cărare! La Palat e adunare... - Bun stăpân, ce-s vinovat Când alesa-i un tâlhar? N-ai avut nici ochi, nici cap, Și-ai crezut într-un flecar... Iar
LICEUL TEORETIC TUDOR VLADIMIRESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369023_a_370352]
-
cel puțin de mine, e zodia mea Voalul de mireasă rămâne forma supremă Nesupusă, negândită. Ritmul susține magia valului ceresc -indigo- Violoncelul se sfarmă de pereții imaginari smălțuiți, rugăciunea, Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbe fără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm, Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingaș Primul... de pe buza mea superioară Ca o îngemânare de inimi, perfectă- Atingerea îmi redă suflul sincopat al apogiaturii Flageolet pierdut printre rânduri, sunet prelung... Voi fi îmbrățișată de vitraliul
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]
-
șoaptă-mi spune ca-n depărtări e pregătită o cale lungă fără urcușuri și fără zări. S-amân plecarea, mi-aprind luleaua, îmi sprijin fruntea de pumnul strâns și-n timp ce-afară se-așterne neaua în mine ninge ultimul plâns. de Anatol Covali Referință Bibliografica: Ultimul plâns / Anatol Covali : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ULTIMUL PLÂNS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369054_a_370383]
-
pregătită o cale lungă fără urcușuri și fără zări. S-amân plecarea, mi-aprind luleaua, îmi sprijin fruntea de pumnul strâns și-n timp ce-afară se-așterne neaua în mine ninge ultimul plâns. de Anatol Covali Referință Bibliografica: Ultimul plâns / Anatol Covali : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ULTIMUL PLÂNS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369054_a_370383]
-
așteptare, E-un poem plin de iubire Ce e picurat de doruri În răni de dezamagire. Viața mea e numai jale, E un geamăt în surdină, E o lacrimă ce moare, E o noapte fără tihnă. Viața mea e-un plâns în hohot, E un chin născut din doruri, E o doină ce-și jelește Trist pierdutele amoruri. Viața mea este o taină Printre poezii ascunsă, De-ai să le citești o afli, Viața mie mi-a fost muză. Referință Bibliografică
VIAȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369086_a_370415]
-
Toate Articolele Autorului Calc iarba din vale și-i simt sub călcâie suspinul, Apoi se îndreaptă spre soare și verde-și înfruntă destinul, O mângâi cu mâna-mi și-o simt tremurând de plăcere, Tresalt ca și iarba simțind numai plâns și durere. Pătrund în pădure și brazii o doină îmi cântă, E-un cântec de jale ce inima-mi tristă frământă, Pădurea de azi e doar umbra pădurii trecute, Nimic nu mai e cum a fost...și toate-s pierdute
TRĂIRI... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369094_a_370423]
-
aproapelui. Toate ca revers existențial. „...da,da! tot ceea ce zguduit am văzut s-a prăbușit cu mare tăcere în mine- auzeam doar secundele cum se frecau iritate unele de altele.” ( Locuri închise) „recunosc că gem indecent de durere înghițindu-mi plânsul pe nedrept acuzat.” (Supraviețuire) Trecând de la dramaturgie la versul dramatic, Viorel Savin realizează o exprimare mai concisă, mai profundă. Personajele analizate teatral devin eu liric, iar conflictul dramatic se schimbă în alungire spirituală revoltată, cu implicare socială acuzatoare. Intriga ține
EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370943_a_372272]
-
Tina! Nu aș dori să știe că am mai spus cuiva ce problem avem. S-ar supăra rău. Am încredere și-ți spun căci simt că mă sufocă durerea și neputința Ingrid! Mi-a spuns Ilinca, izbucnind deodată într-un plâns cu suspine de mi se rupea sufletul de milă. Eram uimită de acea reacție a ei.Așa cum plângea, părea un copil neajutorat și eu simțeam că mi se sfâșie sufletul de durerea ei. I-am atins delicat părul lung ce
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
erau acasă, a intrat peste copilă în casă și a abuzat de ea. De atunci fata a suferit un șoc din care nu și-a mai revenit pe deplin niciodată, în plus a rămas însărcinată. Ilinca se pune pe un plâns mai tare ca la început, că nu mai reușea să mai se facă înțeleasă, însă eu deja intuisem adevărul, pe care ea mi l-a confirmat. -Ilinca! Tu ești fata acelei copile de care a abuzat tatăl tău? Am șoptit
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
la comandant spunând că vreau să fug din unitate, ce minciună și ce nedreptate iar comandantul mă scoate în fața sportivilor arătându-mă cu degetul pentru ca să mă dea exemplu trimițându-mă la arest. În fața tuturor sportivilor din lot mă cuprinde un plâns din tot sufletul pentru că eram neîndreptățit, câtă rușine am îndurat de nu pot exprima-n cuvinte. La arest n-am ajuns pentru că mă durea gâtul și pentru că aveam amigdalele mărite, eram răcit. Reușesc să scap dar rușinea a rămas iar
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
ochi. Nu mai e loc de ambalaj și eticheta. Nu mai e timp pentru salut, sau bună-ziua, Nici chiar pentru „Să vezi ce s-a-ntâmplat”. Și fie că dansează, fie că plâng, Vezi sufletul despuiat, în dânsul lor, în plânsul lor, în ochii ce nu mai pot minți Fiindcă nu mai au nimica de pierdut, Sau poate-au cîștigat tot ce se putea cîștiga... Și nu le pasă nici de tine, nici de mine, Nici de tramvai, De lume, sau
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
mai știe ce să zică. Când așteptarea se preschimbă-n lacrimi Și inima se face foc și jar, Când dorurile se îmbracă-n patimi, Iubirea-și iese iarăși din hotar. Când așteptarea se preschimbă-n hohot Și inima de-atâta plâns se-neacă, Când sufletul e dangătul de clopot, Iubirea e ca viața care pleacă. Referință Bibliografică: ORA NOUĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1576, Anul V, 25 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate
ORA NOUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369828_a_371157]
-
amară tristețe, precum umbra lacrimei în pragul casei străine, cu dulce tristețe precum lumina surâsului în pragul în care părinții își îmbrățișează copiii. Din fereastra cu mușcată a casei părintești, în ungherele lumii, drumul lung al străinătății e mers în plâns de oameni neplecați de bine de-acasă. Pentru ei și pentru cei care îi așteaptă în fiecare an, în fiecare zi, în fiecare secundă, acasă, Fuego colindă țara din margine în margine, din dor în dor, din tristețe în tristețe
FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369841_a_371170]
-
produce panică și nu-mi stă-n suflet grea. Sunt lângă mine îngerii când încercat, ca Iov, mângâi în lumea plângerii dureri fără istov. E lângă mine-aproapele și stau la pieptu-i strâns, când îmi sărută pleoapele sub care râde-un plâns. Durerile se-ntunecă, iar viața-mi, zi de zi, în împlinire lunecă fără s-o pot opri. Dar... Mai e puțin, și trist și instabil, dar sufletu-mi e plin doar de febril. În mine plâng durerile din greu, dar
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369883_a_371212]
-
Care vrea să ne răpună. Plângi tu trestie căzută, Când furtuna te -a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul Dorului de absolut, Suntem suflet, suntem lut Și prin lume călătorul. Referință Bibliografică: plângi... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1811, Anul V, 16 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369897_a_371226]
-
TRISTEȚI Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1798 din 03 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Caut o moară de făcut făină din tristeți, ca după aceea să arunc pulberea pe orbite care duc spre departe fără întoarcere. Hohotele de plâns mi-au încurcat drumul. Caut moara. Nu mă ajută nimeni de parcă sunt singură cu mâhniri pe suflet. - Hei, voi cei gârboviți de-atâtea grele, eu sunt aici! - Degeaba! Mai ieri în jurul meu erau cam multe persoane care mă trăgeau de
MOARA DE MĂCINAT TRISTEŢI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369908_a_371237]
-
îți sunt dușmani Și fără milă te jecmănesc Ei îți vând pământul pentru bani, Iar poporul tău îl sărăcesc. Toți aleargă astăzi după bani, Și al tău pământ ți l-au vândut. S-au aliat cu-ai tăi dușmani, De plânsul tău mut,nu i-a durut! Unde-s eroii de-altă dată, Ce sângele-n luptă și-au vărsat, Ca să fi țară apărată, De viclenia celui spurcat? Azi deșteaptă-te popor român, Și-ți apără glia străbună, N-o îngenunchia
TU TACI, DAR LACRIMA-ȚI RĂMÂNE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369915_a_371244]
-
Nu ne mai periclita viețile. Ionel a intrat în cabină, a cules bluza și șortul ei și i le-a adus ajutând-o să se le pună pe ea. Ea s-a simțit mai bine dar a apucat-o un plâns cu sughițuri. Ionel i-a tras capul pe umărul său și strângând-o în brațe așteptă să se liniștească. Criza a trecut și a răspuns maternei mângâieri cu un mic pupic. - Cea fost in fond? Ce s-a petrecut în
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
-l învăț. Culege-mă. Te rooog! - Dar sunt în vacanță. În sat la părinții mei unde voi reveni definitiv de îndată ce termin școala. Ce te vei face cu opinia publică acolo dacă nu te mai apără nici mămica ta? Hohotele de plâns reveniră iar capul ei se sprijini pe umărul ocrotitor. Fără să realizeze efectele Ionel strânse pulpița pe care se mai afla mâna. Fata tresării apoi, galeș, întrebă: - Ce este de făcut? - Păi să mergem la masă că a fiert știuca
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
vorbiți cu răutate Eu astăzi stau și vă ascult. Nu zic că nu sunt vinovată Și nici nu-ncerc să mă disculp Nu-i nimeni însă fără pată Priviți la voi, nimic mai mult. Nu-mi știți nici zâmbetul, nici plânsul Nici mulțumirea, nici durerea De-am fost eroul sau învinsul Nu voi mi-ați fost la greu puterea. Călcam pe spini dar niciodată Voi sângele nu mi-ați văzut De-ați fi-nțeles măcar o dată Cât de amar e-un
VOI CU CE DREPT ... ? de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370005_a_371334]
-
furtună, Eu am pacea Ta în veci. Tu îmi Ești Mântuitorul... Mă iubești, mă ocrotești. Glasul Tău e-acum pe ape, Pașii Tăi, Isuse drag, Calcă sfânt pe marea-mi vieții. Ce s-a liniștit degrab. Baia Mare, 14 iunie 2016 Plânsul naturii Plânge natura cu picuri din ploi, Din înalte talazuri de apă. Din mări, din oceane, din fluvii și văi, De unde norii mereu se adapă. Cu pălmi nevăzute se udă din lac, Vântul cu plete de aer ce duce... Răvașe
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
Ce amintiri plăcute... Ți-aduci prietene aminte de noaptea ceea din octombrie 1956? Eu abia începusei a înțelege pe care lume mă aflu... Și mie mi-i de mirare, cum de mi-a rămas în memoria de la acea vârstă fragedă plânsul mamei și vuietul strașnic al tancurilor și altei tehnici militare sovietice, care trecea pe valea sărăturilor, iar căsuța noastră se cutremura, scârțâind toată din încheieturi. Tata a astupat ambele ferestre de la dormitorul cu «lejancă»* și cuptor cu horn, în care
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]