6,847 matches
-
Sigur că nu, răspunse Bennie. Au branhii, nu plămâni. —De fapt, spuse Harry, pot să se Înece. Toate privirile, mai puțin a lui Heidi, se Întoarseră către el. —La oamenii care se Îneacă, plămânii se umplu cu apă, și, din cauză că plămânii noștri sunt incapabili să filtreze oxigenul necesar din apă, se sufocă. Și aceasta e cauza morții, lipsa de oxigen. Îl numim Înec pentru că are loc În apă sau În orice alt fel de lichid. O surprinse pe Marlena privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
suficient să fie condamnat ca spion. Tatăl lui Walter fusese arestat, iar un an mai târziu, un bărbat care fusese eliberat din Închisoare le spusese celor din familia lui Walter că tatăl lui murise după ce fusese bătut și-i distruseseră plămânii. Walter, care avea 16 ani, surorile lui și mama lor, acum văduvă, se duseseră să locuiască la bunicul copiilor. Familia fu Împărțită. Pe de-o parte, bunicul care ajunsese să creadă că engleza fusese cauza acestor morți tragice din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
interveni: Poate prăpastia e mai puțin adâncă mai Încolo și putem coborî și apoi urca pe partea cealaltă. Pată Neagră scutură iar din cap. —O, Doamne, e de rău, gemu Bennie. Chiar e de rău. Dwight strigă cât Îl țineau plămânii: — La dracu’, Walter! De ce nu ești aici să te ocupi de mizeria asta? Vera observă că bărbații din trib păreau rușinați că oaspeții lor erau nefericiți, așa că Încercă să-i calmeze pe cei din grup. Se pricepea să gestioneze crizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu Încercă să se târguiască vreun pic, dornic să facă dovada generozității americane. Numără bancnotele, echivalentul a trei dolari americani. Acum trebuia să reia tortura urcatului scărilor. Dumnezeule! Era atât de cald, iar aerul era greu, așezându-i-se În plămâni precum pietrișul. Dacă Moff, Rupert și Esmé au urcat aceste scări nenorocite, atunci el de ce n-ar putea? Totul ținea de eforturile lui de a face tot posibilul. Aceste știri de la fața locului erau singura lor șansă de a menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Și, așa cum am menționat mai înainte, am tras adânc aer în piept. Dintr-odată m-a lovit o durere cumplită. Mi s-a tăiat respirația. Parcă aș fi fost împușcată. Simțeam că, dacă mai trag aer în piept, îmi vărs plămânii. Totul părea un vid. Prima oară am crezut că era din cauza faptului că nu mă simțeam prea bine, dar oricât de rău mi-ar fi fost, nu puteam avea astfel de manifestări. Îngrozitor. „Poate a murit bunicul“, m-a străfulgerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și celelalte persoane, ambulanța nu mai ajungea.) M-au dus la Spitalul Universitar Jie, dar nu mi-am revenit decât a doua zi pe la 11.00 dimineața. Aveam două tuburi în gură, unul de oxigen și altul ca să-mi mențină plămânii în stare de funcționare. Nu puteam vorbi. Aveam și o perfuzie. Îmi băgau ceva în ambele artere. Familia se afla alături de mine. Apoi au venit în vizită patru din colegii de la stația Kasumigaseki. Pentru că nu puteam să vorbesc, am împrumutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu reușeam să deslușesc bine lucrurile pe acest fundal gălbui. E ca și cum ceva se solidifică și se strânge din ce în ce mai mult ... cam așa s-ar putea descrie în cuvinte. Tușeam, ochii îmi erau împăienjeniți, respiram cu greu. Parcă aveam praf în plămâni. Așa mă simțeam când am coborât la Awajichō. Aici s-au dat jos doar trei oameni. O fată de vreo douăzeci de ani, un bărbat de cincizeci și eu. În acel moment mi-am zis: «ăsta e gaz sarin.» Pupilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cazul sarinului aveam de-a face cu gaz, prin expirație, acesta este eliminat în scurt timp. Cele mai multe dintre persoanele grav rănite și-au recăpătat cunoștința după o zi. Cele pe care nu le-am putut salva au fost persoanele cărora plămânii și inima încetaseră să le funcționeze înainte de a ajunge la noi. Cealaltă variantă era să îi fibrilăm și să le restabilim pulsul, dar ar fi rămas în stadiul de «legumă» toată viața. Recuperarea durează foarte mult pentru o persoană aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trecut eram foarte dur, dar acum am devenit mai uman. La serviciu nu mă agit mai mult decât trebuie, ca un felinar în plină zi“, spune el. După atac, domnul Sugazaki a fost transportat de urgență la spital. Inima și plămânii nu îi mai funcționau. Atât doctorii cât și familia se împăcaseră cu ideea că s-ar putea să-l piardă, dar după trei zile de comă, și-a revenit în mod miraculos. O adevărată luptă între viață și moarte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ajunge la firmă la 8:30.» Și în timp ce vorbeam la telefon respirația îmi era greoaie. Nu ca și cum aș fi avut ceva în gât sau aș fi avut nasul înfundat. Respiram normal, însă parcă nu-mi ajungea oxigenul, chiar dacă respiram, parcă plămânii nu funcționau. Straniu! Nu înțelegeam de ce. Mi se mai întâmpla asta doar când făceam mult sport. În cele din urmă, de-abia după ce mi s-a întâmplat asta, am început să-mi dau seama că ceva nu era în ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
meu. Așa de rău mi-a fost. Nu-mi amintesc nimic despre nimeni. Eram îngrijorat numai pentru mine. Expiram, dar nu puteam să inspir. Aerul se oprea undeva și nu puteam să-l trag în piept. Nu-mi pătrundea în plămâni. Din această cauză îmi era și mai rău. Asudasem tot. «Oare de ce nu pot să inspir? Probabil că sunt pe ducă», îmi ziceam. M-au transportat la spitalul Kyōbashi. Am fost primul pacient intoxicat cu sarin. Mi-au pus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
amintit. M-au transportat la Spitalul Facultății de Medicină pentru fete. Mi-am recăpătat cunoștința abia după-masă. Nu știam ce vorbeam. Soția mea fusese chemată la spital. Starea mea nu era stabilă. Mi-au băgat un tub de oxigen până la plămâni pentru a asigura circulația aerului prin căile respiratorii. Atât de grav a fost. Treptat, am început să disting lucrurile din jur. Habar nu aveam ce e cu mine. Nu știu de ce, dar avem impresia că eram încă la biroul vamal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-a zvonit că în Kamikuishiki a fost pus gaz otrăvitor, parcă sarin. M-am gândit că se putea să fie adevărat. Tot mai mulți oameni din jurul meu se simțeau rău. Nici eu nu eram prea bine. Scuipam sânge din plămâni și gură. Îmi era atât de rău că stăteam la pat. Scuipam flegmă cu sânge, aveam dureri de cap, stări de vomă, oboseam repede. Eram din ce în ce mai sigură că fusese graz otrăvitor. Altfel, cum ne-am fi îmbolnăvit toți deodată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
domnului Murai, dar persoana care avea grijă de mine m-a prins, ne-am luptat și mi-a rupt tricoul. A fost groaznic. Dacă m-ar fi dus înapoi, totul s-ar fi sfârșit. Am țipat cât m-au ținut plămânii. Toți au ieșit afară, chiar și domnul Murai, și m-a chemat la el. În trecut domnul Murai fusese o persoană deosebit de amabilă, atunci nu mai părea la fel. A fost rece. Mi-a spus doar că nu fac bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și aspră, cu firul scurt. Caninii încălcându-i buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ar fi bine dacă s-ar descoperi nemurirea? Oamenii să trăiască fără sfârșit? - Toți? - Toți. - Aaa... Ar fi rău, pentru că, poate, după mult timp, Planeta Pământ nu ar mai fi de trăit. De exemplu, pădurea, care se mai numește și Plămânul Planetei, ar fi distrusă. Sau dacă toți copacii din lume și... adică dacă toate plantele din lume ar fi distruse, ar fi foarte rău, sau ... - Și, dacă sunt mai mulți oameni, înseamnă că se distruge mai multă pădure? - Da, și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pași. Sufla greu, începea să simtă oboseala; la urma urmei, nu mai era un băiețandru, iar munca la câmp, chiar dacă îi făcuse trupul mai robust, nu-i dădea multe ocazii să se antreneze la fugă. Totuși, continua să alerge, cu plămânii stând să i se spargă și încercând să se gândească la o altă cale de ieșire; frica și oboseala, ca și teama de a nu rămâne prins în capcana vegetației încâlcite în cazul că ar fi părăsit cărarea, erau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rană mortală; în schimb, observă că băiatul trebuia să fi pierdut mult sânge. în plus, respira greu și era pradă unor dureri vii ori de câte ori încerca să se ridice; presupuse, deci, că, în urma unei căderi, avea vreo coastă ruptă și, poate, plămânul perforat. Cercetându-i bandajul, văzu că era făcut sumar, însă cu o anumită abilitate; era limpede că îl legase chiar fata, folosind, probabil, fâșii din poalele rochiei. Tânăra, ridicată în genunchi, îl privea acum cu precauție. încă se întreba cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Maliban. Când l-am găsit, era cu fața în jos. Aplecându-se, împreună cu Dubritius asupra cadavrului tânărului, Sebastianus căută pe bluza sa îmbibată de sânge semnele rănilor: două găuri de la lovituri de pumnal, una în dreptul stomacului, alta la dreapta, în plămân. — Probabil că nu a murit imediat, comentă. Rutilius, în picioarele lângă el, arătă că pământul din apropiere avea zgârieturi adânci și pete de sânge, lăsate probabil de Etbinus în spasmele agoniei. Ridicându-se, Sebastianus scutură capul cu o expresie îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cald. Mai erau și alte mașini care se îndreptau spre șoseaua care ajungea în munți, un șir lung. Arșița juca deasupra nisipului și a dealurilor cenușii. În aer stăruia un miros uscat, de ars. Un miros sufocant, chiar dureros pentru plămâni. Anrella spuse nefericită: - Lesley, ești sigur că știi ce faci? - Este foarte simplu, încuviință Craig, vesel. Consider că avem aici echivalentul unui incendiu pe cinste, în pădure. Dacă ai văzut vreodată un incendiu în pădure, iar câteva din amintirile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și aspră, cu firul scurt. Caninii încălcându-i buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ieșit înainte câteva rude, între care și mătușa mea, în doliu. Atunci am simțit ceva care nu se poate exprima. Pot spune ce mi s-a întîmplat în organism: mi s-au răzvrătit, mi s-au cutremurat toate organele interne: plămânii, inima, stomacul. Parcă le-ar fi amestecat cineva cu o mână, băgată în mine. M-am dus la casa noastră, unde-l adusese mort de la spital. Era o mulțime de oameni - mai multe femei. Galben și cu o expresie de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mi-a fost așezată o scrisoare sosită de la sora mea, Boo Boo; în acele momente mi se împacheta diafragma în benzi adezive (un procedeu medical uzual în cazurile de pleurezie, garantat, chipurile, să împiedice pacienții să tușească până-și scuipă plămânii). Când s-a încheiat acest calvar, am citit scrisoarea lui Boo Boo. O am încă și o reproduc cuvânt cu cuvânt. Dragă Buddy, Trebuie să-mi fac bagajele într-o goană nebună, așa încât scrisoarea asta o să fie scurtă, dar pătrunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
transfera toată plăcerea, toată durerea și grijile zilei de mâine. Devenea la fel de nesimțitoare ca o bucată de lemn sau o bucată de piatră desprinsă dintr-un zid igrasios. Înainte suferise de reumatism și tuse seacă. Acum cea care Își scuipa plămânii era apa. Tusea se auzea răzbătând din ulcior. Iar balamalele ferestrelor și ușilor gemeau de durere. Treptele pe care coborau sau urcau pașii scoteau câte un oftat prelung, iar cuptorul pe care se odihnea trupul bătrânei se umpluse de răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
militare erau rupte, cârpite, unsuroase și extrem de murdare iar bocancii la fel deteriorați. La câmpul de instrucție două ore Învățam cântece patriotice pe versuri comuniste, apoi marșuri forțate cu pași de paradă și În final instructorul striga căt Îi permiteau plămânii: aviația inamică...! Atunci tot plutonul se arunca la pământ indiferent dacă era noroi ori băltoace și urma să ne adăpostim de bombele aruncate din avionul dușman, făcând târâși pe coate Într-o așa manieră Încât, ne amestecam cu noroiul și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]