1,904 matches
-
ce a generat cultul zborului și ritualul hadașcăi - hadașca, o unealtă sacrificială, făcută din os de bleazăr, dur ca stînca. La îndemnurile lui repetate, am căutat un exemplar în peștera Bătrînilor și i-am tradus cîteva extrase la întîmplare: "Masculii plesneau din ciocuri: - Înșfac hadașca în zbor și urc pîn' la nor!... Drept răspuns, femelele își umflau penele: - Iui, iui, iui! Hadașca mea, du-mă lîng-o stea!" sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
În jos. Am rămas surprins, dar am tăcut chitic, să nu-l deochi... ― Bine, băieți. Mergeți, alegeți oamenii și pregătiți-vă cum trebuie. Aveți la dispoziție două ore - ne-a spus căpitanul Înainte de a pleca. ― După ce a ieșit căpitanul, Îmi plesneau urechile de câtă liniște s-a lăsat În bordei. Mă uitam la sloiul de lângă mine, care nu spunea o iotă. Doar făcea mărunt din buze... ― Mă gândem pi care cercetași să-i luăm. Ne trebuiau numai doi. Da’ de nădejde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mișcă celovecii pe acolo. Ne-ar prinde bine, atât nouă, cât și celor de la divizie” - a propus Undiță. „De acord, băiete, dar știi tu povestea cu coarda... Cântă frumos până n-o Întinzi prea tare. Dacă ai Întins-o, atunci plesnește. Și e mare păcat de coardă, da’ și de muzicant”... Cum cei de față au slobozit zumzet de râs, Petrică a reușit să-și mai tragă oleacă sufletul. Nu mult timp, Însă: „Am să trag de ea numai până o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ploaie grozavă. Umflă apele, le revarsă din matcă. Nu, o cheamă zugravul, nu-i decît un ropot de vară, Mărie, un firicel de rîu, un izvor de izvorel. Poți să-l treci". Ploaia de gheață nu mai contenește, Măriei îi plesnesc sînii de frig, ca ouăle din cuibar. "O să-ți fie bine, Mărie, îl aude pe zugrav, mai c-a stat vijelia, abia burează, vino, e senin". Vîntul sau dorul-dor o saltă deasupra apei și Măria ajunge. Știe ce-o așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
presă, asta nu-i presă. "Ora"? Dă-mi cinci lei și-o citesc!" Pentru mine părea mai puțin clar decît pentru Iordan că nu era de lucrat la revistă. Că șurubul se strîngea lent, pînă cînd a cedat: i-a plesnit moral filetul. În faza Diță-Lerești, revista își schimbase chipul. Devenise ternă, obedientă, slugarnică. Funcționa pe principiul: despre vii, ca și despre morți, numa' de bine. Leandru o băgase în unghi mort. Și încă nu venise la conducere Genosse, prostul deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în vacanța de vară, încălcaseră moșia stăpânului său, vrea cu tot dinadinsul să-mi sechestreze vitele, abia scoase de la treierat, pe aria din vecinătate. M-am opus, dar până la urmă mam ales și cu boii luați și cu obrazul drept plesnit de sfichiul harapnicului pe carel mânuia cu dexteritate. În cel mai scurt timp, eu și tata sau mai bine zis tata și cu mine ne prezentăm la curtea boierului și suntem primiți aproape imediat, incidentul se rezolvă amiabil, tata prezentându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe Lily și am Întrebat-o dacă pot veni să zac o vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întrebasem la telefon dacă ar vrea să vină până la birou să ne vedem. O, Doamne! Vorbești serios? — Ăă, asta Înseamnă da sau nu? — Doamne sfinte, da. Da, da, da! La Runway? O, Doamne. Stai să audă prietenii mei. Or să plesnească de invidie. Sigur or să plesnească. Spune‑mi doar unde să vin și când. Înțelegi, sper, că Miranda e plecată deocamdată și că, deci, nu te Întâlnești cu ea? — Da. Absolut. — Și Îți dai seama și că postul oferit este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să vină până la birou să ne vedem. O, Doamne! Vorbești serios? — Ăă, asta Înseamnă da sau nu? — Doamne sfinte, da. Da, da, da! La Runway? O, Doamne. Stai să audă prietenii mei. Or să plesnească de invidie. Sigur or să plesnească. Spune‑mi doar unde să vin și când. Înțelegi, sper, că Miranda e plecată deocamdată și că, deci, nu te Întâlnești cu ea? — Da. Absolut. — Și Îți dai seama și că postul oferit este cel de bonă al celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aveam senzația că sunt chiar lângă ea și văd cum ploaia curge pe blana ei Fendi și Îi dizolvă machiajul care Începe să i se prelingă la față. Mă simțeam de parcă ar fi putut să Întindă mâna și să mă plesnească peste față, să Îmi spună că sunt un rahat total lipsit de talent, fără aptitudini, o ratată totală și absolută. Nu aveam timp să mă calmez și să Îmi reamintesc că e vorba doar o ființă omenească la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a părut absolut adorabil. — A fost bine, desigur. — Doar bine? Am vaga impresie că ai fi dorit să te duc În dormitor la etaj, nu‑i așa, Andy? Toate la timpul lor, dragă prietenă, toate la timpul lor. L‑am plesnit În glumă peste braț. — Nu te flata singur, Christian. Mulțumește părinților tăi din partea mea. Și, pentru prima dată, m‑am apropiat de el și l‑am sărutat pe obraz, Înainte ca el să poată face altceva. — Noapte bună. Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
avântăm ambetați de muzică. Deși scundă, e apetisantă În rochia de catifea neagră decoltată copios, are dezgoliți umerii rotunzi și tot spatele; În față, corsetul strâns Îi umflă sânii, ridicându-i perpendicular pe piept: două mere mici, albe, gata să plesnească, răsfăț de rod necules; doar bumbii, boabă de strugure, sunt prizonieri rebeli sub șiretul corsetului; chiar acum Îl vor rupe recăpătând sfânta libertate. Carnea luminoasă pufoasă decolteul sânii valsul beția atingerii; deodată, m-am aplecat ușor tandru (toți au crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
indicatorul maxim, o lăcomie de a mușca din fruct, și asta se Înregistrează imediat; ea este notată imediat pentru această forță vitală ce transpare prin ochi, prin gesturi, prin cuvinte, prin orice fibră a ei Întinsă să se rupă, să plesnească În orice clipă. Ea este generoasă cu oricine, ca și când ar avea la Îndemână un timp infinit (și știe că nu are), este veselă cu toți, râde de oricine și din orice (și nu este veselă În sine, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vagon, domnule plutonier, păcatele noastre? Că paguba să fi tot fost doi-trei saci, dacă a fost... Și nici boierul Cosma nu s-a putut plânge de mai mult, uite crucea, dom plutonier! Doi-trei saci poate, dar ce vagon? Plutonierul îl plesni cu dosul palmei peste gură răcnind: ― Ești obraznic după ce furi?... În fața mea cutezi să... Obrăznicia țăranului îi vârâse un ac în inimă. Strigă un jandarm odihnit și-i ordonă să aplice indivizilor o bătaie românească, să le fie de ținere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și s-a dus în strada Argintari. Nu știa că boierii sunt în divorț și încă a întrebat pe doamna (tare mai e frumoasă, nu-i fie de deochi) ce mai face conul Grigore, de i-a venit să-i plesnească obrazul de rușine când a auzit cum e situația chiar din gurița cucoanei. Au discutat și au rămas să se întîlnească la țară acuma, în zilele astea, că dumneaei merge acolo tocmai pentru vânzarea proprietății. Și iată că s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i-e foame. ― Te trimite și nemâncat, să te hrănesc eu, că nu v-am hrănit destul! bufni baba Ioana. Vezi că-i mămăligă pe masă, învelită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni! Bătrâna își văzu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din când în când însă îi mai ocăra, îi mai blestema ca să nu-și facă de cap: ― Măi dracilor, lăsați câinii în pace, c-o să vă muște!... Costică, fire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
razna spre fundul ogrăzii. ― Fire-ați ai dracului de zăpăciți, unde vă duceți?... Hooo!... Ho!... Ia seama, că am să-ți dau bătaie!... Hoo!... Ce, nu ți-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi stai, că-ți dau eu! Îl plesni cu codiriștea biciului peste bot, întîi pe unul, apoi pe celălalt, scrîșnind: ― Să nu fii boier, că te-a luat dracul! ― Nu știu ce să mă fac, socrule, zise Filip Ilioasa către preotul Nicodim, care ședea pe un jilț, în cerdac, la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și-ar fi adus aminte, zise îngrijorată: ― Da ce-o fi pățit Antonel de nu mai vine de la cârciumă cu gazul, că a plecat de multișor și... ― Muiere, să taci! Auzi ori n-auzi! Să taci că, de unde nu, te plesnesc să mă ții minte și să nu mă mai înveți tu pe mine ce și cum! strigă Ignat Cercel mânios din ogradă, către nevastă-sa, care-l cicălea mereu din tindă: ― Apoi ție ți-e ușor să sudui, că umbli
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
omorîți-ne, să scăpați de noi! ― Ori că mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheamă! ― Barem dacă muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce să ne ținem zilele! ― Nici așa nu-i drept ca unii să plesnească de prea sătui, iar altora să li se usuce mațele de nemîncare! Prefectului i se păru favorabilă evoluția atmosferei. Când omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii, începu deci din nou și mai băbește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lipsit! Nu-i nimic! Ne-om răfui noi, n-ai grijă! ― Cum să nu dau dacă tu ești porc de câine, dom' Chiriță! strigă Toader rânjind. Și am să mai dau, de nu te astîmperi! Dacă i-ar mai fi plesnit o palmă peste obraz și încă nu I-ar fi durut pe secretar cât tutuirea în fața atâtor oameni. Nu mai spuse nimic, mulțumindu-se a întoarce spatele cu dispreț. De altfel, nici țăranii nu-l mai luară în seamă, căci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
durerile! Atunci ieși în față obraznic, cu căciula pe ceafă, Trifon Guju: ― Cucoane, s-au dus vremurile alea... Mata n-ai auzit porunca lui vodă, ori nu vrei s-o asculți? Bătrânul Iuga făcu o sforțare cumplită să nu-l plesnească imediat peste ochi, în loc de orice alt răspuns. Îl știa pe Trifon leneș și rău, deci dintre țăranii cu care dânsul nici nu obișnuia să stea de vorbă. Ca și când nici nu I-ar fi auzit, Miron întoarse capul să întrebe pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să taci", deși abia mai hârâia de oboseală, Trifon strigă gros și sfidător: ― Da de ce să tac?... Iacă, nu vreau să tac!... Ai să-mi poruncești dumneata? Ce, sunt sluga dumitale? Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuvânt îi plesnea obrajii de-i țiuiau urechile. Continuă cu aceeași mînie: ― Să taci... și să ieși îndată din curtea mea!... Ieși afară, ticălosule! Acu să ieși, hoțule, că altfel!... Trifon Guju își răsfiră picioarele și întinse genunchii, ca să se înfigă mai puternic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și-a luat barda. O învîrti deasupra capului, sări pe pat și izbi cu toată puterea. Zgomotul sticlei zdrobite păru o tânguire prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji în zdrențe de carton, dar ochii rămaseră disprețuitori și galeși, chiar când figura se umplu de crestături. ― Dați, băieți, ce stați! răcni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hoțule? întrebă ofițerul. Ai ridicat mâna asupra dumnealui, nu-i așa?... Ai vrut să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mulți răufăcători mi-au trecut prin mână, dar mai cinic și mai ticălos ca ăsta n-am pomenit! rosti în cele din urmă procurorul către Baloleanu. Maiorul Tănăsescu își smulgea mustățile ca să se stăpânească. Îi fu frică să nu-i plesnească vinele de atâta constrângere nervoasă. Se puse deci cu pumnii și cu cravașa pe Toader Strîmbu, îl umplu de sânge, îl călcă în picioare... Când obosi, porunci caporalului să continue cu parul pînă-i va zdrobi ciolanele. Urletele țăranului se transformau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]