1,866 matches
-
dincolo, că era un pârâu, o apă. Și era un golan... cu păru’ creț. Cum se cheamă ăștia? Nu contabil... de-ăla care țâne evidența... Bă, și dacă fugeai pe dulapu’ ăla, Îți dădea cu o vergea de fier, te plesnea golanu’ cela cu vergeaua... Da’ de ce? Că zicea că fugi de al dracului, ca să pice el În apă... Vă mai amintiți cum se chema colonia? Secția Stoenești, prima dată, În Balta Mare a Brăilei. Acolo a fost moarte de om
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cuviincios, cum avea În el credință... Și de ce te bătea cu fieru’ ăsta? Mata ai să mori și nu, dacă nu-ți spun io, nu o să știi niciodată: fieru’ nu face sânge, pătrunde În interior..., Îți rupe mușchiu’, da’ nu plesnește pielea, să facă sânge... Și nu lase urme... Și după asta, fiecare s-a Învățat la șmecherie, cum am spus io, cu roaba, și făceam așa... Da’ care era cinstit, să-și facă norma... murea domne. Au murit mulți acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l, de la o vreme m-a intrigat felul „provocator” cu care unele baloane treceau o dată, de două ori, pe lîngă boturile planoarelor și ușurința cu care cele mai „obraznice” se înălțau spre „aerul tare al înălțimilor”, unde pînă la urmă plesneau. Ulterior, imaginile astea mi-au revenit de mai multe ori în memorie, ca analogii. Am realizat că și în literatură există „baloane”, adică valori „umflate”, și că e necesară, nu numai pentru delectarea publicului, ci și pentru curățirea cerului ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și în literatură există „baloane”, adică valori „umflate”, și că e necesară, nu numai pentru delectarea publicului, ci și pentru curățirea cerului ei, o vînătoare a lor. Mă mir chiar că un asemenea exercițiu n-a început încă. Așteptăm să plesnească singure? „Baloanele literare” au de obicei pielea groasă și plesnesc mai greu. *Slavă Domnului, Ducu a fost norocos! La română prefera „Plugarii”, și asta a căzut, cu toate că li se pregătise un alt subiect. Ce s-a întîmplat? Cineva din comisie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e necesară, nu numai pentru delectarea publicului, ci și pentru curățirea cerului ei, o vînătoare a lor. Mă mir chiar că un asemenea exercițiu n-a început încă. Așteptăm să plesnească singure? „Baloanele literare” au de obicei pielea groasă și plesnesc mai greu. *Slavă Domnului, Ducu a fost norocos! La română prefera „Plugarii”, și asta a căzut, cu toate că li se pregătise un alt subiect. Ce s-a întîmplat? Cineva din comisie a dezvăluit că li se va da „O paralelă între
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor iubiri, ceilalți suferă, devin nostalgici din cauza modului diferit (stîngaci, incomplet) în care au intrat în viață. Timpul consumat cu altceva decît iubirea li se pare, acum, iremediabil pierdut; o eroare. * La capătul unei ședințe în care puteam să și plesnesc de cîteva ori, din cauza multelor enervări, se concede că sînt „corespunzător” ca redactor. Ce teribilă ofensă, după douăzeci și cinci de ani de muncă! *Mai bine de o oră, Marin Cosmescu-Delasabar mi-a vorbit (într-un fel mai animat, care m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost redactor șef, a muncit”, „a adus colaborări prestigioase”, „a impus revista acolo unde este”. Cînd e în prezidii, el are un fel mînios de a-și privi notițele și de a vorbi: vrea să se impună și să intimideze. Plesnește de siguranță de sine: toate i se par clare, cu o desfășurare mecanică: se va face cutare, se va face cutare etc. „Programul de lucru în redacție - a început el seria avertismentelor - e de la 9 la 5 după amiază!” Obișnuit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce găsești la radio? în ziare sunt mereu preamărite numele dvs. și partidul, mărețele fapte pe care le realizați, de asemenea depășiri de normă, realizări peste plan, mărirea producției din an în an, atât de mult, mă mir că nu plesnește, călătoriile pe care le faceți, primiri de demnitari străini și ceva știri externe foarte tendențioase. Nimic negativ de la noi, nimic negativ din țările frățești, totul merge bine, ca pe roate. Aceasta se poate numi presă? Aceasta își îndeplinește rolul pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-adevăr, pentru cei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
România, vă căutam prietenia”, așa Își Începea primul mesaj, În 23 noiembrie 1983, agentul berlinez. Apelul era motivat, formal, printr-o analiză a volumului Octombrie, ora opt, cu focalizare pe câteva povestiri emblematice. „Stânga și dreapta, umăr la umăr, ar plesni de dispreț față de marele personaj al Marei!”, scria referentul despre fetița creștină care moare În lagărul de exterminare a evreilor descris În povestirea Puloverul. Mesajul adăuga: „Eu o iubesc pe Mara- și din această cauză Îl iubesc pe Manea”. Încă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să vină să-l vadă. Auzea și o voce normală de om și cu această ultimă senzație își pierde cunoștința. Rămâne fără cunoștință până a doua zi, 21 mai, când deschide ochii și află că fusese operat. În cadere îi plesnise abdomenul și pierduse mult sânge de la Ticvunul Mare până la Oravița. S-a crezut inițial că este vorba de o rupere de splină, dar nu a fost așa. Organele interne erau intacte, în schimb avea umărul rupt și câteva coaste. Nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Paznicul și-a tras apoi căciula de lână pe ochi și nu a mai scos o vorbă. E cel mai solid bărbat pe care l-am văzut în viața mea. E bine făcut, iar cămașa și haina par gata să plesnească la prima încordare a mușchilor. Uneori închide ochii și se afundă în tăcere. O tăcerea uriașă. Nu îmi dau seama dacă este copleșit de melancolie sau dacă tăcerea lui e pusă în funcțiune de un resort intern. Când îl apucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cam plinuță... — E nepoata mea, spuse bătrânul. E foarte isteață. Deși e încă tânără, mă ajută foarte mult. — Întrebarea mea este... s-a născut mută sau i-ați scos dumneavoastră sunetele din vorbire? — Ah, fir-ar să fie! zise bătrânul plesnindu-se cu palma peste coapsă. Am uitat complet de ea. Da, am desonorizat-o când am făcut experiența. Of, mă duc să-mi repar greșeala. — Foarte bine faceți. 4 La capătul lumii Biblioteca În centrul orașului se află o piațetă semicirculară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mi-a trecut o clipă prin minte că erau ochi de sticlă, dar mișcarea pupilelor adeverea că nu erau. Cred că avea un metru nouăzeci și cinci și era foarte lat în umeri. Cămașa, uriașă de altfel, stătea să-i plesnească peste piept. Matahala și-a admirat câteva clipe opera - adică ușa dărâmată - și apoi m-a privit ca pe un dop scos dintr-o sticlă de vin. Nu cred că-i făceam impresia unei ființe umane. Mă analiza ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca să văd ce face. S-a oprit în fața televizorului, le-a ridicat deasupra umărului și a izbit cu ele ecranul. Țăndări s-a făcut într-o clipită. Și mii de scântei. Televizorul meu cumpărat cu trei luni în urmă a plesnit precum un pepene copt. — Stai puțin! am strigat eu, ridicându-mă. Pitic a dat cu pumnul în masă ca să mă țintuiască locului. Matahală a ridicat apoi videoul și l-a izbit de câteva ori de colțul televizorului. I-au sărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
articulez măcar un singur cuvânt. Nu puteam scoate aer din plămâni. Nu funcționa nimic. Eram complet inert. Cum de am pățit eu așa ceva? Nu-mi aminteam nimic, iar dacă încercam să fac un efort cât de mic, simțeam că-mi plesnește capul de durere. — A venit iarna, spuse Colonelul bătând în geam. E aici, peste noi. Acum înțelegi și tu de ce e atât de înspăimântătoare, nu? Am încuviințat ușor. Așa e. Aveam dureri din pricina iernii. A, da, am fugit din pădure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu e bine să stea de vorbă cu el, dar văzându-l așa jerpelit și obosit... Ceva m-a lovit peste obraz. Ceva plat și moale. Nu ceva mare. Ce se întâmpla? m-am întrebat. În clipa aceea m-a plesnit iar. Am ridicat mâna dreaptă să scap de lovituri, dar degeaba. Am mai primit o lovitură. Și încă una. În fața mea tremura o lumină neplăcută. Am deschis ochii. Până atunci nu mi-am dat seama că fuseseră închiși. Lanterna ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de lovituri, dar degeaba. Am mai primit o lovitură. Și încă una. În fața mea tremura o lumină neplăcută. Am deschis ochii. Până atunci nu mi-am dat seama că fuseseră închiși. Lanterna ei mare fâlfâia înaintea ochilor mei. Ea mă plesnise peste obraz. — Dă lumina deoparte! Mă dor ochii cumplit. — Ești tâmpit? Aici ți-ai găsit să dormi? Hai, ridică-te de jos! țipă fata. — Adică? Am aprins lanterna și am luminat în jurul meu. Stăteam pe pământ, rezemat de perete. Adormisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu talpa tenisului. Am simțit o arsură pe piele. Când am întors puțin capul spre stânga, fără să vreau, am crezut că o să-mi plesnească pielea precum coaja unei roșii răscoapte. Dacă mai continuam cu rănile vreo săptămână, eram bun de pozat pentru afișe cu reclamă făcută plasturilor din vitrinele farmaciilor. Tăiat la burtă, lovit la cap, cu vânătăi de la lipitori... Ca să fie și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
faptul că vă plac, am zis. Mi s-au oprit privirile pe o cutie ce se afla între violoncel și tobă. Am luat-o de jos și am scos din ea o armonică ce avea butoane în loc de clape. Burduful era plesnit pe alocuri, dar nu arăta chiar rău. Mi-am băgat amândouă mâinile printre curele și am tras de burduf. Funcționa și era chiar mai flexibil decât mi-aș fi imaginat. Dacă apăsam tare pe butoane, scoteau chiar și sunete. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toacă m-am trezit, sănătos ca toți sănătoșii”. O altă moarte și o altă înviere: o săritură greșită în apă, „drept cu fața-n jos”, are ca urmare o nouă înmormântare și o nouă resuscitare: „... am crezut că mi-a plesnit pântecele, nu altăceva. Și după ce-am ieșit cu mare greu din apă și m-am pus pe mal, țiindu-mă cu mâinile de inimă, băieții s-au strâns ciotcă împrejurul meu și m-au înmormântat cu năsip, și m-au
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
ei singuri știu ora!/ Și-atunci vor porni din pustiu să-și deșerte nisipul în preajma-ți:/ să fie și munți împrejur, să rămânem în Valea Tristeții - / și-ți vei desprinde încet porumbeii de sticlă, arar, câte unul,/ iar când vor plesni în văzduh, vei vorbi în neștire cu mine.” Un imaginar asemănător transpare din poemele în proză ale lui C. Eventuala analogie cu prozele bizare ale lui Urmuz este relevantă până la un punct în ceea ce privește decalajul dintre structurile bine închegate ale sintaxei
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
au tras asupra mea și câte incursiuni am făcut noaptea, s-a tras cu mitraliera după mine, în rafale ca mătura, iar eu fugeam în zig-zag și un cartuș nu m-a atins, doar cel al rusului, care m-a plesnit când am lansat un atac..., numai Dumnezeu m-a păzit, eu așa cred, că putea să-mi atingă artera femurală și eram mort! Ceea ce eu v-am povestit astăzi a fost spus așa în linii mari dar chinurile noastre au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
alungă iubitul, Antinou, pentru a-l primi pe marele erou, în realitate un bătrân egoist care vrea să se bucure de plăcerile vieții. Pentru cel care "insulele erau femei", regăsirea e dureroasă: "O durere mare cât cerul îi făcea să plesnească pieptul, angoasa îl gâtuia. Nu putea să suporte atâta suferință"200. Itaca este puțin descrisă în ea însăși, dar Giono transpune ansamblul, care păstrează un cadru mediteranean într-un peisaj din Manosque și împrejurimile sale. Giono o spune el însuși
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]