2,367 matches
-
degrabă rostită decât scobită. Ceea ce-i reușește însă foarte bine lui Bocsárdi este dozarea calupurilor de pauză, urmate exact atunci când trebuie de încleștări și încordări. Management-ul temporal al spectacolului este unul cât se poate de precis, fără momente de plictiseală la care s-ar fi putut ajunge extrem de ușor dacă ritmul contrapunctic ar fi scăzut. Sigur că e nevoie să intri în convenția propusă, în poziția spectatorului care-și dă timp pentru ca feeling-ul meciului pasional și al morții să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
vârsta de vină. În cele din urmă se forța să facă un duș și, simțindu-se ceva mai bine, ieșea În noaptea Încă fierbinte. Nu, nu, ce simțea ea acum nu era cine-știe-ce depresie, ci ceva nu foarte departe de plictiseală, cu toate că nici plictisită nu era. De fapt, habar n-avea cum se simte. — Așa spui de fiecare dată, i-a răspuns Din, fără să ridice ochii din ziar. Dar, la urma urmelor, de ce nu pleci de-aici? Tu, cel puțin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tratați În marele spital militar de lângă Koningsplein, rămas pentru cei din Weltevreden drept amintire a ceea ce fusese cu adevărat prezența lor În Indiile Orientale. Dacă pe atunci erau și tineri temerari, pentru care cel mai mare dușman În Indii era plictiseala, nu e mai puțin adevărat că se și putea muri În nenumărate chipuri În Indii. Moartea pândea din umbră, adesea bine ascunsă. Pentru un european, singurul drum posibil era cel care ducea la Îmbogățirea grabnică, urmat neîntârziat de cel al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi fost canadieni. De regulă, însă, serviciul era anost, chiar dacă în alt fel decât activitatea școlară. Cel mai mult ne displăceau plantoanele nocturne și cursurile de balistică desfășurate în baraca de cursuri cu mirosul ei de mucegai. În timpul lor apărea plictiseala, care ne invita să recădem în comportamente școlărești. Băteam câmpii cu povești inventate despre fete. Astfel treceau zilele. La fiecare al doilea sfârșit de săptămână aveam liber. Aveam voie, așa ni se spunea, acasă „la mama“. Și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tunuri antiaeriene. Acolo existau mai mulți iepuri decât șobolani cu coadă lungă. În orele libere mă voi fi retras în adânciturile dintre dunele de nisip și, ferit de vânt, voi fi mâzgălit versuri de toamnă în vreun jurnal. Măceșele răscoapte, plictiseala de zi cu zi, scoicile și Weltschmerz-ul, ovăzul culcat de vânt și o cizmă de cauciuc adusă de apă mă inspirau. Când ceața învăluia țărmul, suferința din dragoste era deosebit de ofertantă. Iar după furtuni, printre alge găseai bucăți minuscule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și pe mine în repetate rânduri. Căci ce anume mâzgăleam eu în timpul unor pauze mai lungi sau mai scurte, pe hârtie liniată? Care erau evadările mentale care mă sustrăgeau lucrurilor ce se întâmplau în realitate sau care mă fărâmițau în plictiseala ce apărea de îndată ce așteptam să sosească fie veșnicul întârziat, fie bucătăria de campanie, fie ordine care să ne trimite în cutare sau cutare direcție? Oare vremea ce anunța primăvara mi-a ajutat jurnalul să înregistreze versuri rimate? Oare îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până noaptea târziu jazz de origine germană din diverse flaute și fluiere, nu a reușit să mă consoleze, cu oricâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
viteaz numai în mahalale!... Nici pentru armată nu mai sunt buni bărbații ăștia! Lina se roși iar. Cum avea fața plină de vinișoare aparente, când se roșea o acoperea cu mici serpentine vinete, grozav de urâte. Mini simți deodată o plictiseală. - Trecem dincolo, propuse. Decorul sufrageriei, care uneori o încînta prin pitoresc și simplicitate, acum îi strecura un fior umil de provincie și mizerie. în birou Nory se trânti în fotoliu și aprinse o țigară. - Când ne-am întors de la moșie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii, pe gură cu rânjet neplăcut. Ochii albaștri miopi, subt ochelari de baga, gâtul lung, strâns în gulerul așa de bine scrobit încît adeverea plictiseala Linei, care trebuia să cumpere aproape unul pe zi și nu găsea decât anevoie așa de înalte. Redingota era periată de prea multe ori pe șeviotul obosit, și picioarele scheletice pluteau în pantalonul cu dunguțe gris, ținută doctorală de congres
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Viu acum! și, cu ceaiul în mână, nebunatecă, se așeză lângă el, îi oferi o tartină așa cum dai, la grădina zoologică, dulcețuri vreunui animal care adulmecă. Nory râdea așa de tare că se înecă. Mini fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lenora singură cu Lina, Mini îi făcu acest mare serviciu, manifestând dorința de a vedea vestibulul cel părăsit. Hallipa se scula să o conducă. Lenora, emoționată ca de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu un aer de plictiseală, cu un gest nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga Eliză să scoboare cele trei trepte de asfalt ale terasei și, legănată pe tocurile albastre, înalte, ale pantofilor mici, să-i însoțească. Mini nu mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a fost de-o liniște albă a zorilor... LINIȘTEA SPRIJINITĂ DE TIMP Am locuit într-o cetate de vis, în care trupul tău odihnindu-se se prelungea peste întunericul apăsător al dorului. Căutam o lumină firavă să pot să sfarm plictiseala ce ar fi încercat să-mi păcătuiască. Spre jocul pierdut transversarea gândului ascundea divinitatea. În zgomotul policandrelor mi se spărgea teama de a nu mă simți cum mă dizolv în noapte, în paradisul așteptărilor. Prin imense păcate am ascuns patima
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și de câteva ori, ține-te bine, vorbindu-i, mînca-ți-aș, Ca să zic așa. El, care-l făcea nebun pe Geograf, că vorbește cu păsările, el; marele Brașov, un ratat, vorbea și el cu papagalul, că se căcau pi ei de plictiseala, acolo în creierii munților, iar eu de dorul Valeriei, la care te uiți tu acum, cum și-o pune cu Pelicanul. D-aia, parcă îmi pare rău că nu mi-am băgat pipa Militarului în cur, că de multe ori
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
îngălat m-a servit cu prima țigară chiștoc, asta cam la patru, cinci ore de la primele vorbe schimbate. Cam atunci am abandonat și speranța părăsirii locului înainte de sosirea dimineții. Și ușor, ușor, am început să-l chestionez, mai mult de plictiseală. El mi-a răspuns ce a vrut el, sau în cel mai rău caz ce aș fi vrut eu să aud. Era, oricum, un om plin de nefericire, pe care și-o arăta cu sau fără voia lui, pe fața
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ăla de portar, imediat după ce a ieșit lumea, a închis și s-a băgat în subsol și s-a pus pe sforăit. Pe la 5 s-a trezit și l-a auzit pe Luis care bătea de zor, mai mult de plictiseală. Pe mine bătăile alea mă adormiseră. Erau ritmice, dar și foarte încete, parcă deveniseră un cântec de leagăn. Vă mirați probabil de faptul că am declarat întîlnirea mea cu Moni în timpul celor două luni cât am lucrat la instituția din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
inventat eu din cele trei cuvinte înscrise pe biletul meu. Cum adică nu înțelegi? Pe vremea când dădeam eu examen la IATC, proba eliminatorie era să inventezi o poveste, un mic scenariu, din trei cuvinte. Aveai cinci minute la dispoziție. "Plictiseală", "moară", "perdea" sau "cerșetor", "costum", "ascensor". Eu am avut "fotografie", "zdrențe", "mașină" și am inventat o poveste cu o fotografie în care e un cerșetor într-o mașină decapotabilă. În realitate, un tip foarte bogat oprește decapotabila la stop unde
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fie cam multe portocale pentru mine în povestea asta... În care dintre ele? A lui Ivan? A lui David? A mea, pardon, a lui Alex și a lui David?... A ta? Mă plictisesc... Ah, asta pot să înțeleg foarte bine. Plictiseala e o mare bă taie de cap. Am să ți spun, atunci, o altă poveste. Una complet neplictisitoare. Și tot cu portocali. Regele Rodrigo al Spaniei o iubește în taină pe fiica celui mai bun prieten, a celui mai loial
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
materiale. Prin presă zburaseră, dintr-o foaie de ziar într-alta, acuzații cum că ar fi favorizat anumite firme și că ar fi existat, chipurile, legături de sânge între don Álvaro și câștigătorii licitațiilor. Hotărât lucru, nu-i trebuiau alte plictiseli. Studenta nu cedă însă și ceru o audiență personală. Enervat, don Álvaro era pregătit să se burzuluiască la ea și s-o ușuiască de-a binelea. Cine se credea, în fond, această domnișoară? Auzi, permis special de studiu la Archivo
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ceea ce se cheamă «ficțiune poetică». Nu sînt prea constanți În sentimente și nici În activitate. Deoarece le place să facă numai ceea ce vor ei, se plictisesc repede și simt nevoia de ceva care să-i smulgă din acea stare de plictiseală, ceva care să-i impulsioneze, fiind atrași chiar și de anumite manifestări considerate de alți oameni ca fiind bizare, sau macabre. Al cincilea, temperamentul flegmatic, descrie oameni care sînt neemotivi, activi, care «frămîntă În mintea lor» mai mult timp ceea ce
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
discuția de acum vreo zece zile... Și n-ai făcut deloc rău, ba chiar ai picat la țanc... exact cînd nu mă hotăram dacă să-mi petrec timpul cu prostiile de la televizor, sau să aștept ca ploaia să-mi alunge plictiseala... Unde rămăsesem atunci? Te Întrebasem dacă ar fi vreo explicație logică pentru insistența cu care unii oameni urmăresc să obțină anumite lucruri, să-și Îndeplinească anumite scopuri, cu toate că În Încercările lor repetate au avut numai eșecuri și, Îmi spusesei că
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
neguri. Pînă la mine se simte, acolo, o zbatere. Și eu sînt tînăr sau matur, cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de multitudinea vîrstelor ca de tot atîția „eu“. Întinerind iarăși: tînărul V., erectil fără liniște, căutînd mereu altceva: datorie, plăcere, plictiseală. Nimic nu te mai mulțumește odată ce a început Căutarea. Colinzi deșerturi și catacombe, escaladezi sublimul și storci sferele venale. Și deși nu găsești, tot reușești ceva: te-ai pierdut puțin cîte puțin, pe unde ai colindat, ai mînjit lumea infectă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
noștri prea tare deschiși. Spre a scăpa de el. Săvîrșindu-l continuu. Și nu ne vine să credem că el, strămoșul, a pornit cît se poate de sexual pe calea rațiunii. Abia exersînd sexul pînă la uzură a cunoscut oboseala și plictiseala ce l-au făcut să ridice ochii de la cea de alături și să se gîndeacsă la sine ca la un zeu. Păstrînd teroarea demonică a orgiei, zeul ce-ntr-adevăr ridică fața e tot al nostru: un chip obosit, mahmur de propria
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sa îți scapă și că obiectul s-a îndepărtat îndată ce, abandonîndu-i rugăciunea și sărutul, ai început să-l demontezi. Slavă Domnului că n-avem aparate de măsură pentru moarte, altfel ne-am și scîrbi să murim și-ar fi o plictiseală eternă. Apropiindu-se încet, tînărul Doctor intuiește în mine pe fratele ascuns și-mi replică, parcă plictisit căi consum timpul cu beția mea de Elena pe care el n-o poate simți: „-Dragostea e doar un drog”-spune el. „-O
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Nu. Asta nu e bună. Conține urme de cinism și ironie. Evident, depinde și de tonul pe care îl folosești. Dacă vrei să fii cinic, mai bine mergi direct la țintă. Adică te-ai culcat cu un bărbat din pură plictiseală? Nu. N-are nici un rost. Aberez. N am să-i fac niciodată vreun rău. Pentru că ea e singura mea rațiune de a fi. Singurul motiv de a mai respira pe planeta asta muribundă. Ea con trazice cu tinerețea ei tot
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ce gândește. Bărbatul ucigaș de câini e la urma urmei doar un actor. Iar actorii sunt, prin natura meseriei lor, atât de expresivi. Limbajul trupului bărbatului e atât de coerent. Felul în care umărul lui sprijină tocul ușii emană atâta plictiseală, atâta răceală. Poate că cea mai evidentă e oboseala. Nebuna renunță să mai analizeze silueta fără chip care o privește și se dă jos din pat. Pare docilă. Trece cu ochii în pământ pe lângă bărbatul care cu siguranță repetă vreun
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]