2,329 matches
-
vârful degetului ca o profesionistă desăvâșită, se îndepărtă de el cu un mers afectat și veni la Adriana. — Pleci? întrebă Mackenzie văzând că Adriana se îmbrăcase. — E trecut de doisprezece, sunt frântă, minți Adriana. Nu frântă de oboseală, ci de plictiseală, își zise ea. Dar tu se pare că te descurci de minune. — Ești o ze-i-ță! șopti Mackenzie apropiindu-se și apucând-o pe Adriana de braț. M-a invitat deja la el să bem ceva. I-am spus că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de sub păturica ei preferată din blană de nurcă și să se pregătească pentru întâlnirea cu Toby. Astea chiar își imaginau că ea n-are altceva de făcut decât să stea și să aștepte să sune telefonul? — Plictisitor! croncăni Otis. Mare plictiseală! Se așezase pe glezna Adrianei acoperită cu pătura și o privea în timp ce ea se uita la televizor. — Bine, bine, era doar o reclamă. Haide, uite. Începe din nou. Otis își roti capul spre televizor și începu să se uite foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Acum ai o expresie amară. Mai târziu, îi spun că nu e adevărat, că nu umblu la curve. El se supără, dar continuă să râdă, i se înroșește fața, zice că sunt un măgar, „același măgar dintotdeauna“. Dar între timp plictiseala a dispărut, atmosfera s-a schimbat, a intrat în încăperi mai intime, unde clipește ceva care seamănă a adevăr și poate chiar este, iar Manlio, în timp ce se îndreaptă spre mașină, are alura unui om sincer. Disperat. Ne salutăm grăbit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răutatea ei. Acum, în pat.“ Și se culcă. Și întins în pat continuă să-și spună: „Păi adevărul e că m-am plictisit fără să știu, și doi ani ucigători... de când a murit sfânta mea mamă... Da, da, există o plictiseală inconștientă. Aproape toți ne plictisim inconștient. Plictisul reprezintă fondul vieții și plictisul e cel care-a inventat distracțiile, romanele și dragostea. Din ceața vieții picură o dulce plictiseală, o licoare acrișor-dulceagă. Toate întâmplările astea cotidiene, nesemnificative; toate conversațiile astea dulcege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ani ucigători... de când a murit sfânta mea mamă... Da, da, există o plictiseală inconștientă. Aproape toți ne plictisim inconștient. Plictisul reprezintă fondul vieții și plictisul e cel care-a inventat distracțiile, romanele și dragostea. Din ceața vieții picură o dulce plictiseală, o licoare acrișor-dulceagă. Toate întâmplările astea cotidiene, nesemnificative; toate conversațiile astea dulcege cu care ucidem timpul și lungim viața, ce sunt dacă nu un plictis excesiv de dulce? O, Eugenia, Eugenia mea, floare a plictisului meu vital și inconștient, însoțește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
monarhiei Spaniole și a Spaniei?“ Și devoram - așa cum continui să devorez - jurnalele, și așteptam scrisori din Spania. Și scriam acele versuri din sonetul LXXVIII din cartea mea De la Fuerteventura la Paris: Și Revoluția este-o comedie de Domnul inventată contra plictiselii. Căci nu din plictis e făcută anxietatea istoriei? Și-n același timp mă încerca dezgustul de compatrioții mei. Îmi dau perfect seama de sentimentele exprimate de Mazzini într-o scrisoare de la Berna, adresată Judithei sale, la 2 martie 1835: „I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atunci se Întoarce pe pământ și se arată ochilor tăi care știu să vadă, bucuria primei atingeri. Totul revine la starea sa de puritate. Totul e ca În ziua creației. Într-o clipă dispare de pretutindeni vălul permanent murdar de plictiseală și minciună. Astfel ajunseră gândurile lui Fima la conceptul uzat de „Ierusalim ceresc“, căruia Îi dădu propria interpretare, valabilă numai pentru ceea ce simțea el În clipa aceea. Cugetă la faptul că somnul Îi părea uneori mai puțin Întinat de minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dăruirea lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o ușoară plictiseală. Plictiseala și indiferența i se părură lui Fima În clipa aceea mult mai senzuale și provocatoare decât orice furtună a simțurilor de pe lume. După o clipă, Îl inundă un val de rușine, care Îi stinse dorința. De ce renunțase azi-dimineață la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o ușoară plictiseală. Plictiseala și indiferența i se părură lui Fima În clipa aceea mult mai senzuale și provocatoare decât orice furtună a simțurilor de pe lume. După o clipă, Îl inundă un val de rușine, care Îi stinse dorința. De ce renunțase azi-dimineață la trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lucru pe care Îl făcuse În viață. Fără ea, n-ar fi primit slujba de secretar În biroul de avocatură care Îl adusese la Londra și poate ar fi lucrat și acum la firma tatălui său din Hanley, căscând de plictiseală În timp ce ceasul număra secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi fost canadieni. De regulă, însă, serviciul era anost, chiar dacă în alt fel decât activitatea școlară. Cel mai mult ne displăceau plantoanele nocturne și cursurile de balistică desfășurate în baraca de cursuri cu mirosul ei de mucegai. În timpul lor apărea plictiseala, care ne invita să recădem în comportamente școlărești. Băteam câmpii cu povești inventate despre fete. Astfel treceau zilele. La fiecare al doilea sfârșit de săptămână aveam liber. Aveam voie, așa ni se spunea, acasă „la mama“. Și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tunuri antiaeriene. Acolo existau mai mulți iepuri decât șobolani cu coadă lungă. În orele libere mă voi fi retras în adânciturile dintre dunele de nisip și, ferit de vânt, voi fi mâzgălit versuri de toamnă în vreun jurnal. Măceșele răscoapte, plictiseala de zi cu zi, scoicile și Weltschmerz-ul, ovăzul culcat de vânt și o cizmă de cauciuc adusă de apă mă inspirau. Când ceața învăluia țărmul, suferința din dragoste era deosebit de ofertantă. Iar după furtuni, printre alge găseai bucăți minuscule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și pe mine în repetate rânduri. Căci ce anume mâzgăleam eu în timpul unor pauze mai lungi sau mai scurte, pe hârtie liniată? Care erau evadările mentale care mă sustrăgeau lucrurilor ce se întâmplau în realitate sau care mă fărâmițau în plictiseala ce apărea de îndată ce așteptam să sosească fie veșnicul întârziat, fie bucătăria de campanie, fie ordine care să ne trimite în cutare sau cutare direcție? Oare vremea ce anunța primăvara mi-a ajutat jurnalul să înregistreze versuri rimate? Oare îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până noaptea târziu jazz de origine germană din diverse flaute și fluiere, nu a reușit să mă consoleze, cu oricâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
salvatoru meu și mama lu pretenaru meu. Am Întrebat-o dacă așa, dân Întâmplare, Julito făcea act de prezență. Făcea, și m-am băgat năuntru. Doamna m-a făcut să trec În revistă patru hârdaie nebune și a zis nușce plictiseală că Îmbătrânea - ie-te, ce veste coaptă! - și că iera bună decât să-și Îngrijească fiu și iasomiile. Cu așa serbezeli am ajuns În sofragerie, care dădea și ea În ălălant patio, care pă loc am ajuns să-l verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
neguri. Pînă la mine se simte, acolo, o zbatere. Și eu sînt tînăr sau matur, cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de multitudinea vîrstelor ca de tot atîția „eu“. Întinerind iarăși: tînărul V., erectil fără liniște, căutînd mereu altceva: datorie, plăcere, plictiseală. Nimic nu te mai mulțumește odată ce a început Căutarea. Colinzi deșerturi și catacombe, escaladezi sublimul și storci sferele venale. Și deși nu găsești, tot reușești ceva: te-ai pierdut puțin cîte puțin, pe unde ai colindat, ai mînjit lumea infectă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
noștri prea tare deschiși. Spre a scăpa de el. Săvîrșindu-l continuu. Și nu ne vine să credem că el, strămoșul, a pornit cît se poate de sexual pe calea rațiunii. Abia exersînd sexul pînă la uzură a cunoscut oboseala și plictiseala ce l-au făcut să ridice ochii de la cea de alături și să se gîndeacsă la sine ca la un zeu. Păstrînd teroarea demonică a orgiei, zeul ce-ntr-adevăr ridică fața e tot al nostru: un chip obosit, mahmur de propria
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sa îți scapă și că obiectul s-a îndepărtat îndată ce, abandonîndu-i rugăciunea și sărutul, ai început să-l demontezi. Slavă Domnului că n-avem aparate de măsură pentru moarte, altfel ne-am și scîrbi să murim și-ar fi o plictiseală eternă. Apropiindu-se încet, tînărul Doctor intuiește în mine pe fratele ascuns și-mi replică, parcă plictisit căi consum timpul cu beția mea de Elena pe care el n-o poate simți: „-Dragostea e doar un drog”-spune el. „-O
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a fost de-o liniște albă a zorilor... LINIȘTEA SPRIJINITĂ DE TIMP Am locuit într-o cetate de vis, în care trupul tău odihnindu-se se prelungea peste întunericul apăsător al dorului. Căutam o lumină firavă să pot să sfarm plictiseala ce ar fi încercat să-mi păcătuiască. Spre jocul pierdut transversarea gândului ascundea divinitatea. În zgomotul policandrelor mi se spărgea teama de a nu mă simți cum mă dizolv în noapte, în paradisul așteptărilor. Prin imense păcate am ascuns patima
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ăla de persoană care povestește la nesfârșit despre copil, anunțând cum în ziua respectivă progenitura i-a zâmbit pentru prima dată, zicând ce frumos e copilul și alte chestii de genul ăsta. În timp ce restul oamenilor încep să aibă spasme din cauza plictiselii. Am descoperit cu destulă îngrijorare că exact asta făceam și eu. Dar nu mă puteam abține. Când e vorba de propriul tău copil, situația se schimbă. Singurul lucru pe care-l pot spune în apărarea mea este că atunci când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Când e vorba de propriul tău copil, situația se schimbă. Singurul lucru pe care-l pot spune în apărarea mea este că atunci când o să aveți și voi copiii voștri, o să înțelegeți ce vreau să spun. Poate că Laura murea de plictiseală, dar a reușit cu mult succes să-mi dea impresia că era interesată de Kate. Abia aștept s-o văd, a zis. E curajoasă, m-am gândit eu. De ce nu vii pe la noi în weekend, am invitat-o. O să petrecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Cum adică „zombi“? Ne refeream la același James? Același James ipocrit și acuzator care venise la mine în Dublin? Dar înainte să apuc să-mi adun gândurile confuze, George a luat-o din nou la trap. Avea chef de vorbă. Plictiseala de vineri după-amiază și trei beri la prânz îl făcuseră destul de slobod la gură. —Ei, Claire, a zis el mai în glumă, mai în serios. Sper că ai fost fată deșteaptă și nu l-ai iertat din prima. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pînă la urmă, chiar al lui vanity fair, despre absența explicațiilor, motivațiilor, justificărilor Într-o lume abandonată a abandonului, despre lipsa oricărui rost al Înseși meditației complexe care se dovedește a fi filmul. O meditație asupra morții, singurătății, ratării și plictiselii ratării, totul desfășurîndu-se mai mult În tăcere, fără multe cuvinte, fără cutremur, fără țipăt, fără spectacol, În spirala vătuită a unei imense blazări. Neputînd fi comunicată În esență, povestea Villei Mauresque, pulverizîndu-și fără zgomot propriile Înțelesuri sau doar subliniindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîndeam că ăia fleșcăiți sînt Înalți, Mihaela Rădulescu Întreabă unde e toaleta, mai zice o propoziție și-apoi dispare, una dintre lesbiene ne sîcÎie cu visul ei de a-și decupa sfîrcurile, nimic nu e cutremurător În filmul ăsta exceptînd plictiseala crasă, totul complet lipsit umor, nu are nici măcar din cel involuntar. Cu excepția dedicației regizorului filmului, Tudor Giurgiu, ce apare pe negrul genericului final: Bunicii mele. BÎLCIUL PRESEI 1 Abia acum a apărut primul număr al revistei Noi, sub direcția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dup-aia să se lase potopiți de emoție. După două ore și o jumătate de pachet de țigări, nici urmă de Bobby Inge. Stomacul Îi chiorăia și Își simțea gîtul ca de iască. Sticlele de la bar Îi făceau cu ochiul. Plictiseala asta nesuferită! La ora 4 o să se ducă la Leo’s Hideaway. Ora 3.53: În bar intră Bobby Inge. Luă un taburet. Barmanul Îi turnă ceva de băut. Jack merse spre el. Barmanul nervos: uitături speriate, mîini tremurînde. Inge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]