7,062 matches
-
multe borcane. Îi dau cuvântul: — L-am găsit de îndată schimbat, imediat ce micuța se instalase în casă. A început să se plimbe prin parc ca un bondar mare și bolnav atras de miere. Făcea tururi și iar tururi, fie că ploua, că ningea sau că era vânt. De obicei, de abia dacă punea piciorul afară. Când se întorcea din V. se închidea în biroul lui sau în bibliotecă, îi aduceam un pahar de apă pe o tavă, niciodată altceva, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ei care îi dădea niște bani. Bătrâna o privea plecând. Ea avusese parte de o vizită, iar micuța primea cei cinci franci pe care Bourrache i-i lua de când intra în casă. Toată lumea era mulțumită. Când era vreme urâtă, dacă ploua tare sau dacă zăpada cădea cu putere, se întâmpla ca micuța să rămână la nașa ei peste noapte. Nimeni nu se îngrijora în astfel de cazuri, lua trăsura din dimineața următoare, de la ora opt.. În seara crimei - fiindcă, după Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dăduse afară cu o voce mânios-metalică, îi făcuse bagajele repede, dar Maestrul, care-și diviniza mama, suferea cumplit că bătrâna nu mai putea veni pe la el. A dus-o cu mașina în satul ei, la Cristești, spre munte, începuse să plouă, Mama Ploii!, i-a spus băiatul cu dragoste, bătrâna s-a uitat lung la el, îți mai amintești?, sigur, Mama Ploii și Tata Soarelui, cum să uit obiceiurile de pe Olt?, Oltean sunt, oltean îmi zice!, păpușile de lut pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să-l văd din când în când, mă machiasem invizibil, pletele mi se zbăteau artistic, erau deschise ambele geamuri la portiere, țineam capul înclinat puțin, ca o icoană, știam că tinerețea iese biruitoare și nu mă grăbeam, am patetizat puțin, ploua, era cam frig, dar eu îmi scosesem haina de piele cu ținte, acuma nu mai eram în hainele tricotate ale mamei, îmi pusesem, fustă extrem de... scurtă, deși e foarte comod în pantaloni, un tricou simplu, dar decoltat, pentru că era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nevastă, va trebui să stai o sută de zile sub fereastra iatacului meu, indiferent de vreme și de lume, de ce va spune ea. O să stau și o să te aștept. Și soldatul s-a așezat pe o stâncă, sub fereastra prințesei. Ploua, era vânt, soare, el era acolo. Au trecut primele zece zile. Soldatul era acolo. După 30 de zile, buzele lui erau uscate, obrajii arși de vânt și trași, ochii îngustați. Dar el era acolo. Timpul trecea și tânărul era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai putea spune după un timp. Eu n-am fost pe-acolo, m-am prefăcut, în sinea mea, că nu s-a întâmplat nimic, nu m-am dus la înmormântare. În ziua aia de-au băgat-o în pământ, a plouat de dimineață până seara, în sicriu, Ani se îneca și, de teamă, ridica brațele cerând ajutor, mă îneeec!!!, știu asta sigur. Dar țipetele celor morți nu se aud niciodată. Nu i-am dus flori de rugi, adică de măceș, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu am fugit în brațele altor femei. Asta e, ăștia suntem toți, cine mai moare astăzi din dragoste?... E toamnă târziu și, prin grădini, fânul e cosit, așezat în căpițe care au în vârf bucăți de plastic să nu-l plouă, porumbul, tăiat, prunele de țuică sunt în butoaie, dovlecii albi, culeși, așezați în grămezi, toată iarna, femeile vor desface semințele albe pentru presa de ulei, lui îi place numai uleiul ăla, de la presa din sat, pe spaliere, strugurii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
minunată în care lumea visa la obiecte, bijuterii și tablouri, case și tapiserii, moșteniri și bani, mai ales bani. Pentru obiectele astea se luptau toți, doar că, în timpul războiului lor, apele înecau implacabile satele, casele, pământurile, pe la sfârșit de septembrie, plouase atât de mult, încât plajele de la Costinești aproape nu mai existau, ploaia și valurile de trei metri au șters totul, Lacul s-a unit cu Marea, Techirghiolul nu mai avea ghiol, obeliscul din Costinești s-a prăbușit, îl întinseseră apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ploaia și valurile de trei metri au șters totul, Lacul s-a unit cu Marea, Techirghiolul nu mai avea ghiol, obeliscul din Costinești s-a prăbușit, îl întinseseră apele la pământ, au fost morți, case făcute praf. Și în București plouase la nesfârșit, periferiile erau pline de apă, canalizarea orașului nu făcea față, lacurile de pe lângă Capitală ieșiseră din maluri, Floreasca, Tei și Mogoșoaia erau revărsate și pe punctul de a se uni dacă barajul Ciurel s-ar fi rupt, tot Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
subțire a groazei și că abia acum poate distinge amurgul de umbre din care pleca. Evident, adormise iar. Și-a revenit În simțiri abia după ce a plătit nota la hotel și s-a urcat Într-un taxi direct de la intrare. Ploua cu găleata. În trenul de Princeton n-a văzut nici un cunoscut, doar niște philadelphieni rupți de oboseală. Prezența unei femei bine fardate pe locul de vizavi i-a stârnit o nouă undă de greață și a schimbat vagonul, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Vorbesc despre acum. EL: Atunci ar fi mai bine să plec. EA: Cred că da. (El pornește spre ușă.) EA: O! (El se Întoarce.) EA (râzând): Scorul: Gazde - o sută; Oaspeți - zero. (El pornește din nou spre ușă.) EA (grăbit): Plouă. Meciul s-a anulat. (AMORY iese.) (ROSALIND se duce agale la șifonier și scoate o tabacheră, pe care o ascunde În sertarul lateral al biroului. Intră mama ei, cu un carnețel În mână.) DOAMNA CONNAGE: Doamne! Doream neapărat să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fiecare prostie cu care vor să-și facă rău. Tânărul se uita și el la domnul Popa, și când se simți privit, începu o conversație animată cu vânzătorul de înghețată. - Frumoasă vreme pentru octombrie. - Așa e. - Bine că nu mai plouă. - Așa e. - Să nu mai fie nici inundații. - Așa e. Mai doriți o înghețată? Nu mai dorea, trebuia să plece. Domnul Popa tocmai pornise alene, ținând osul în sus, sfidător și calm, în ciuda canonului de lătrături care-l urma ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în creștere, iar tăticul a crescut deja și a fost și mutilat între timp. Mămica n‑apucă să ia nici o înghițitură, fiindcă oricum ea e cea care l‑a preparat. Afară s‑au adunat niște nori idioți și stă să plouă. Dintr‑o clipă‑n alta norii își pot descărca povara în mijlocul unei seri obișnuite. Strâns îmbrățișați, gemenii părăsesc odaia țărănească și intră în lumea muzicii care răsună de la pick‑up; artistul este antipodul țăranului care are acasă o asemenea odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oprească, așa că ei n-au prea avut de ales în această problemă. E o fată puternică. — Pot să-mi închipui. — Și foarte bună înotătoare, se pare. O viitoare speranță olimpică, consideră profesorul ei. — Păi atunci, să sperăm doar că o să plouă un pic în caz că va fi nevoită să încerce să-și scape pielea înot. Am auzit clopoțelul din hol și m-am dus la fereastră. Ridicând-o, m-am aplecat afară să văd cine trăgea de sfoară. Chiar și de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu satelitul „Veac Nou” se întâmplă lucruri ciudate. — Ce lucruri? spuse Corodan contrariat, simțind vechea durere. — Să spun așa, direct, în plen? șovăi Felix S 23. Spune! — Păi, să vedeți, începu robotul. Era într-o vineri, de Sfânta Laika, și ploua... Episodul 2 Relatarea robotului Felix S 23 — Și, cum vă spuneam, ploua cu găleata, după cum era programat, continuă robotul Felix S 23. Eu stăteam la birou și mă reparam; umblasem pe-afară și-mi intrase apă-n stânga B. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
contrariat, simțind vechea durere. — Să spun așa, direct, în plen? șovăi Felix S 23. Spune! — Păi, să vedeți, începu robotul. Era într-o vineri, de Sfânta Laika, și ploua... Episodul 2 Relatarea robotului Felix S 23 — Și, cum vă spuneam, ploua cu găleata, după cum era programat, continuă robotul Felix S 23. Eu stăteam la birou și mă reparam; umblasem pe-afară și-mi intrase apă-n stânga B. Când dam eu să-mi strâng, cum se spune, ultimul șurub, intră tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
prindeau: O frunză moartă, cu păstaie. Și pe trupul lui zgârcit M-am plecat, Și l-am bocit: - "Melc, melc, ce-ai făcut, Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea Prefăcută... Ea glumea! Ai crezut că plouă soare, C-a dat iarbă pe răzoare, Că alunul e un cântec... Astea-as vorbe și descîntec! Trebuia să dormi ca ieri Surd la cânt și îmbieri, Să tragi alt oblon de var Între trup și ce-i afar'... Vezi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în pod, ( Tot lângă mine) Ca să-i cânt din când în când Fie tare, Fie-n gînd: "Melc, melc, Cotobelc, Plouă soare Prin fânațuri și răzoare, Lujerii te-așteaptă-n crâng, Dar n-ai corn Nici drept, Nici stîng: Sânt în sân la moșul Iene Din poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
închis, ca un nor de energie (ca una din pietrele dense și fără vârstă ale domeniului novalisian), ne evoca, în spuneri fără seamăn, Pietrele privegheate de spini, Drumurile mediatoare între destine; Else-neur-ul adânc al Prințului în Amânare (unde "clipele te plouă ca o rouă de aramă") și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inimă a Erdei, către care Novalis comanda echipele-i de vise; când minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi, câți dintre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
platină Între corzi de mandolină. Suflul toamnei spintecă Inima-mi de pasăre, Zboară-n cerc, se minte că Ceru-i joc de lasăre. Suflul toamnei leapădă Inima-mi de dor și rouă, Ochiu-mi ce sub pleoapă dă Lacrimile ce mă plouă... Suflul toamnei farmecă Inima-mi din praf de stâncă, Gata-i să mă sfarme că Toamna nu ești lângă mine, încă... Referință Bibliografică: Suflul toamnei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 983, Anul III, 09 septembrie 2013. Drepturi
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]
-
împreună cu entități prietene (vedeți Invitația pe care o reproducem), nu puteam să-l lăsăm pe Eminescu al nostru singur printre străini, să-l uităm în această zi măreață. Am decis să ne adunăm în Piață României din Montreal, indiferent dacă plouă sau ninge ... și să ne sărbătorim limba așa cum se cuvine. Afișul alăturat ne este mărturie. Trăind printre francofoni, nu puteam concepe să organizăm serbarea numai între români. Așa se face că lângă Eminul nostru din Piață României, vor fi prezente
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
rana mea de altă țară cum mă lași de unul singur cum mă uiți - cum te-oi uita într-un fotograf la roma moartea s-a retras să moară s-au simțit de toți poeții - eu nu văd făptura Ta. plouă fals în lumea asta, plouă crunt în altă viață doctori mă extrag din înger, plouă pentru tot poporul nu-mi pot da ființa care între frontiere-ngheață rana mea de azi pe mâine - rana mea de ștefan doru. ,, Mă aflu
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
cum mă lași de unul singur cum mă uiți - cum te-oi uita într-un fotograf la roma moartea s-a retras să moară s-au simțit de toți poeții - eu nu văd făptura Ta. plouă fals în lumea asta, plouă crunt în altă viață doctori mă extrag din înger, plouă pentru tot poporul nu-mi pot da ființa care între frontiere-ngheață rana mea de azi pe mâine - rana mea de ștefan doru. ,, Mă aflu în fața unei cărți contemporane al
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
te-oi uita într-un fotograf la roma moartea s-a retras să moară s-au simțit de toți poeții - eu nu văd făptura Ta. plouă fals în lumea asta, plouă crunt în altă viață doctori mă extrag din înger, plouă pentru tot poporul nu-mi pot da ființa care între frontiere-ngheață rana mea de azi pe mâine - rana mea de ștefan doru. ,, Mă aflu în fața unei cărți contemporane al cărui autor - acest maramureșan, (pe care l-am cunoscut personal
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
să blesteme în toate limbile pe care le știa. Rusește, moldovenește, ebraica și idiși. A îmbrățișat-o pe Sofia sărutându-i mâinile și au plâns amândouă mult timp. Într-un târziu ea a plecat să se odihnesacă. Afară începuse să plouă și se pornise furtuna. Marea era agitată, iar Sofia o priveam cu ură. Nu se rugase pentru ea! Nu mai credea în nimeni și nimic în afară de, dragostea soțului ei. Pentru el nu pleca să intre în mare, deoarece totul devenise
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]