2,405 matches
-
un nenorocit, Petre, căci l-am vândut pe Domnul și Mântuitorul nostru. Nădăjduiește, Iuda, căci eu am fost mai vinovat decât tine! Cum așa, Petre?! Eu Iuda, de trei ori L-am trădat pe Domnul, dar plângând cu lacrimi de pocăință, El m-a iertat. Iuda se ridică din genunchi și nu voi să se mai spovedească mai departe, îndreptându-se spre ieșire. Atunci Petru îi zise cu durere: Iuda, Iuda, nu-i de ajuns să te mărturisești, ci se cade
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
limba ta, înjurături nu vei mai putea adresa lui Dumnezeu și oamenilor, minciuni și clevetiri nu vei mai rosti. Dar să nu deznădăjduiești: Dumnezeu te-a cercetat; El nu vrea să te piardă, ci să te întorci, prin suferință, prin pocăință, la calea cea dreaptă. Este de o mie de ori mai bine să suferi acum, aici în lumea aceasta cu viață scurtă și trecătoare, decât să fii părtaș chinurilor în viața de veci. Când i-a venit rândul la operație
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
prea bine că acest lucru e adevărat pentru întreaga noastră cunoaștere. Cu excepția raționaliștilor de profesie, nimeni nu mai speră azi în adevărata cunoaștere. Dacă ar fi să se scrie singura istorie semnificativă a gindirii omenești, ar trebui alcătuită aceea a pocăințelor ei succesive și a neputinței ei. Într-adevăr, despre cine și despre ce pot să spun: "Cunosc asta!" Îmi pot pune inima la încercare și socotesc că există. Lumea aceasta o pot atinge și socotesc de asemenea că există. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
mai puțin legitimă în acest caz particular. Ea era valabilă în vremea când filosofia putea fi ușor separată de autorul său. Astăzi, când gândirea nu mai aspiră la universalitate, când cea mai bună istorie a sa ar fi aceea a pocăințelor sale, știm că sistemul, când e valabil, nu se separă de autorul său. Etica însăși, sub unul din aspectele sale, nu-i decât o lungă și riguroasă confidență. Gândirea abstractă întâlnește în sfârșit suportul său de carne. Iar jocurile romanești
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
degrabă un animator. Titlurile de merit și le dobândește prin numeroasele traduceri (cunoștea franceza, germana și limbile clasice) pe care le întreprinde începând cu perioada participării la Societatea Filarmonică. Uneori, ca în cazul dramei lui August von Kotzebue Mizantropia și pocăința, el își permite unele abateri de la textul original, alteori tălmăcirile sunt mai mult adaptări, localizări. Preferințele lui se îndreaptă, dintre autori, spre Molière (Bădăranul boierit, George Dandin, 1836) și către dramaturgie. Astfel, el tălmăcește vodevilul Mademoazel Aise de Étienne Arago
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
în cultura românească. SCRIERI: Arabescuri. O călătorie pe Dunăre în ghimie, Paris, 1851; Nicolas Balcesco, Paris, [1853]; [Corespondență], DML, I, 343-364. Traduceri: Alexandre Duval, Junețea lui Carol II, București, 1836; Molière, Bădăranul boierit, București, 1836; August von Kotzebue, Mizantropia și pocăința, București, 1837; Eduard Vehse, Table istorice, București, 1841; Istoria sfântă sau Prescurtare istorică a Testamentului Vechi și Nou, București, 1846; ed. 2, București, 1851; ed. 3, Buzău, 1854; Vasile Alecsandri, Les Doïnas, Paris, 1852; ed. 2, pref. Georges Bell, Paris
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
aici să demonstrez cu documente și alte dovezi istorice existența pământească a lui Iisus din Nazaret, deși, prin El, Providența divină umblă prin Galileea în carne și oase, stă la masă cu păcătoșii și, când pierde orice speranță legată de pocăința umanității, se urcă personal pe cruce ca s-o salveze. Dovada că Iisus a existat au făcut-o deja istoricii și teologii la sfârșitul secolului trecut, o face fiecare zi de după Hristos, prezentul în care trăim. Tot căutându-l pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
prin urmarea exemplului lui Hristos până la A Doua Venire, când va fi inaugurat eshatonul. Hristos reprezintă dezvăluirea scopului divin, El guvernând istoria înlăuntrul istoriei 85. Dar pentru a-l urma pe Hristos este necesar un act personal de îndreptare, de pocăință, care începe într-un anumit kairos printr-o mărturisire. Și această mărturisire este bivalentă, deoarece ea cuprinde mărturisirea omului în fața lui Dumnezeu, în istorie, și mărturia istoriei despre om și omenire la judecata particulară și, respectiv, universală. "Istoria e aici
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
singurul popor care a văzut destinul istoric înzestrat cu finalitate prin victoria lui Ahura Mazda asupra lui Ahriman, așa cum menționează Avesta, cartea sacră a mazdeismului. Mesageri ai voinței divine, profeții evrei au avut menirea să întoarcă poporul lui Dumnezeu la pocăință și, în cazul în care "strigau în pustiu", să anunțe și să confirme pedeapsa ineluctabilă a lui Yahwe. Numai în măsura în care asemenea profeții erau validate de catastrofe (Ieremia, Ilie) evenimentele istorice câștigau o semnificație religioasă ca pedepse aplicate de Dumnezeu în schimbul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de ajuns să ne mântuim? Lui Iisus i-au ajuns 33 de ani, deci și nouă, celor mai "vârstnici" astăzi decât El atunci, ar fi trebuit să ne fie suficient. Dar noi ne amăgim într-o amânare sine die a pocăinței, pe motivul că "mai este timp". Când vine însă kairos-ul judecății noastre, este mult prea târziu. Concepția lineară a timpului și a istoriei, trasată deja în secolul al II-lea de către Irineu de Lyon, va fi reluată de Sfântul Vasile
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a unui plan divin secret preexistent își are originea în tradiția apocaliptică 32. Prima dintre aceste scrieri, Cartea lui Daniel, își face apariția în jurul anului 164 î.Hr. în cercurile "pioșilor", o comunitate închisă care insista pe respectarea Legii și necesitatea pocăinței. Spaima de istorie atinsese proporții necunoscute până atunci, lumea se apropia de sfârșitul ei, iar pioșii se pregăteau de judecata iminentă a lui Dumnezeu. Autorul cărții descrie evenimente recente sau contemporane sub formă de profeții rostite cu mai multe secole
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a fost să valorizarea suferinței: transformarea durererii dintr-o stare negativă într-o experiență cu un conținut spiritual pozitiv 40. Am putea adăuga că durerea are o mie de fețe, fericirea doar una. Suferința este ziditoare atunci când ea vine din pocăință și întărește inima omului. Excesul de suferință însă nu face decât să învârtoșească inima credinciosului, putând duce chiar la pierderea credinței. Suferința nu este un scop în sine, ci doar un mijloc de îndreptare trupească și sufletească. "Istoria, este de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a fost mântuirea firii umane corupte de păcat. În loc să se pocăiască, așa cum au făcut odinioară locuitorii din Ninive, evreii L-au acuzat de blasfemie și L-au răstignit pe cruce. Răstignirea nu era neapărat necesară, și Iona ilustrează acest lucru; pocăința, în schimb, da. Nicio profeție de asemenea dramatism nu-și caută împlinirea, niciun profet al nenorocirii nu se bucură de confirmarea avertismentelor sale. Pe lângă concepția clasică, există unii teologi (școala antiohiană, Duns Scotus, Karl Barth, unii teologi liberali)5 care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al spiritului ebraic și ca un mod special de dezvăluire proleptică a evenimentului eschatologic pe care autorii apocaliptici îl prevăzuseră. Ceea ce-l separă pe Iisus de aceștia este însă iminența sfârșitului pe care el îl propovăduiește, nu ca îndemn la pocăință, ci ca proclamare a mântuirii prin El însuși 30 -Calea, Adevărul și Viața. Teza VI: Universalitatea revendicării eschatologice a lui Dumnezeu în destinul lui Iisus Hristos se definește în formularea concepțiilor non-evreiești ale revelației în biserica primară creștină 31. Conceptul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
secolului al XV-lea pentru a scoate în evidență barbaria Evului Mediu în comparație cu deschiderea Antichității greco-latine. În centrul beznei medievale, constată istoricul francez Georges Duby, anul 1000, antiteză a Renașterii, este înfățișat ca un spectacol al morții și supunerii abjecte. Pocăința și penitența capătă accente dramatice în rândul populației, fără a friza, totuși, panica sau anarhia. Nu e drept să credem în terorile anului o mie, dar trebuie să admitem în schimb că cei mai buni creștini ai acestor vremuri au
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nedespărțit. Maică Sfântă Împărăteasă, Vas ales de Dumnezeu, De viață păcătoasă Tu să ne ferești mereu. Să ne fii ancoră tare Când naufragiem în larg, Să ne stai pe-a vieții mare Sus ca steagul pe catarg! Să cădem cu pocăință Și din suflet să-I grăim: Dă-ne-n inimă credință Ca toți să ne mântuim! Preot Bocănescu Marian - imn închinat Maicii Domnului de a Giurgeni SCURTĂ MONOGRAFIE ISTORICUL MĂNĂSTIRI I Mănăstirea Giurgeni din comuna Giurgeni, actuala comuna Valea Ursului
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
spunem, care comite o eroare capitală, o crimă, o lezare profundă a normelor de conviețuire umană? Dacă acest individ are puterea de a-și contempla cu suficientă gravitate propriul trecut, el va face ceea ce am putea numi un act de „pocăință activă”, adică trebuie să Încerce nu numai să repare, pe cât posibil, răul săvârșit, dar și să indice o schimbare radicală a comportamentului, a modului său de a gândi, a reflexelor sale sociale și ideatice. Americanii, ca armată Învingătoare și de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
județ Miercurea-Ciuc, 20 km sud, biserică ortodoxă pe culme, crucile albe strălucesc la capătul de drumeag din stație, mai departe golul, văile, zid nou de piatră, orologiu, călugărul din tren surîde într-acolo, doi însoțitori, boccelele lui, mănăstire ori schit, pocăință în sac și în cenușă, zi de zi, eră de eră, doar să se mai prindă de noi ceea ce sîntem! rîvna casei Tale mă mistuie, pumn de maci aprinși în linia paralelă, secunda de Bărăgan din munți, muncă de clăbucete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
impuneau taxe pentru botez, motiv pentru care, neputând plăti, mulți credincioși săraci își lăsau copiii nebotezați pentru mulți ani; alții nu voiau să administreze celor bolnavi maslul sau extrema ungere, spunând că nu era obiceiul; vreun altul nu impunea penitentului pocăința după sfânta spovadă, afirmând că penitentul trebuia să și-o impună singur; alți cateheți sau dascăli veniți din Transilvania, învățau și pretindeau sfânta Împărtășanie sub utraque specie; unii admiteau la botez ca nași și ortodocși care, după sfânta ceremonie, își
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
postnaționaliste avem de-a face cu o memorie colectivă vinovată, măcinată moral de o conștiință a culpabilității istorice. Etica europeană postnaționalistă a memoriei inspirată de politica regretelor presupune o memorie națională cu mustrări de conștiință, impulsionată de o voință de pocăință în efortul de eliberare catharctică de greșelile trecutului prin spovedania publică și asumarea oficială a păcatelor trecutului. Această penitențializare a politicii memoriei este identificată de către J. Olick ca fiind "noul principiu de legitimare" politică în contemporaneitatea postnaționalistă. Legitimitatea politică în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
meu. Mă copleșeau bucuriile lăuntrice. Trăiam aevea, real, treptat și tainic nașterea din nou”. Pe aceleași coordonate aflăm despre o altă figură marcantă, Valeriu Gafencu, cum a parcurs etapele transformării lăuntrice: „Primii ani fuseseră de căutare, următorii de lacrimi și pocăință, iar acum erau ani de vorbire cu Dumnezeu, de trăire și unire cu Dumnezeu pe calea rugăciunii”. Oamenii aceștia au ajuns la un nivel de cunoaștere și trăire duhovnicească atât de înalte, încât scrierile lor se constituie în adevărate lucrări
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
că aceștia au fost câștigați în mod special prin dragostea colegilor de celulă, care aplicau porunca lăsată de Mântuitorul: „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15,12). 1.3. Viața duhovnicească 1.3.1. Pocăința Părintele Augustin, cel care păstrează și știe mai bine decât oricine povestea moaștelor sfinte ale martirilor din temnița Aiudului, povestește etapele prin care au trecut tinerii închiși în temnițele comuniste, trepte care sunt redate și în icoana mare pictată în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
tinerii închiși în temnițele comuniste, trepte care sunt redate și în icoana mare pictată în osuarul situat sub Monumentul eroilor neamului de la Aiud: întâi se întrebau ce caută ei acolo, pentru ce trebuie să plătească, apoi apăreau vederea păcatelor și pocăința, după care, prin rugăciune, uneori continuă, căpătau o seninătate care-i făcea să privească cu nădejde în sus către Dumnezeu. Cu toate că și înainte de a fi arestați, cei mai mulți erau buni creștini și poate chiar modele, fiecare în mediul său de manifestare
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Cu toate că și înainte de a fi arestați, cei mai mulți erau buni creștini și poate chiar modele, fiecare în mediul său de manifestare, abia în închisoare au pornit un adevărat și dificil urcuș duhovnicesc, după o primă perioadă de căutare, ajungând la adevărata pocăință: „Am ajuns la conștientizarea păcatului și am plâns amar atât greșelile personale, cât și păcatele colectivității”. Și la Dumitru Bordeianu întâlnim o mărturie cutremurătoare legată de pocăință și de acțiunea proniatoare a lui Dumnezeu: „În 4 ani de chin nu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și dificil urcuș duhovnicesc, după o primă perioadă de căutare, ajungând la adevărata pocăință: „Am ajuns la conștientizarea păcatului și am plâns amar atât greșelile personale, cât și păcatele colectivității”. Și la Dumitru Bordeianu întâlnim o mărturie cutremurătoare legată de pocăință și de acțiunea proniatoare a lui Dumnezeu: „În 4 ani de chin nu vărsasem nicio lacrimă, dar acum sufletul îmi era scăldat în baia căinței și a minunii lui Dumnezeu... De Înviere, Dumnezeu mă vindecase și mă înviase și pe
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]