8,496 matches
-
zicând: - Dă-i ceva de mâncare puiului de căprioară. Încearcă tot cu niște otavă. Dar să nu uiți să-i pui și niște apă într-o tigăiță!... Eliza chiar așa făcu. Luă în brațe puiul de pe pat, îl puse pe podea, și-l îmbie cu niște otavă. Vătuiul nu se lăsă prea mult așteptat. Însă, n-a reușit, în nici un chip, să-l facă să bea apă din tigăiță. - Pune-i niște apă în biberon, poate așa va bea! Chiar asta
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
unuia în minte să-i aducă niște otavă din podul grajdului. Puiul s-a mai înviorat, a început să ronțăie din otavă. Apoi a început să moțăie, s-a dus într-un colț de cameră și s-a culcat pe podea, făcându-se ghemotoc. - Hai să-l acoperim cu o blăniță! zise Eliza, preocupată total de puiul oaspete din casa lor. Târziu de tot, cei ai casei s-au culcat, dar încă erau cu gândul la vătuiul care dormea, suspinând ușor
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
aici cu o treabă importantă și nu o să renunțe așa ușor. Apasă mânerul și ușa se deschide fără nicio împotrivire . Dar priveliștea ce i se oferă, o îngrozește pe de-a dreptul. Mădălina zace într-o baltă de sânge ,la podea. Îi atinge gâtul ,încercând să îi ia pulsul . Nimic,nici măcar o pâlpâire slabă . „ A omorât-o ! Doamne ,iubesc un criminal ! ” * Trecuse o noapte întreagă și „soția iubitoare ” nu-și mai făcuse apariția. „ Poate s-o fi răzgândit ? Și-a dat
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
mine când îmi spuneai că mă iubești . - Lara ! Cum poți să mă acuzi ? Nu am absolut niciun amestec ! Trebuie să mă crezi ! N-am omorât-o eu ! - Dar cine ? Au apucat-o remușcările și s- a trântit cu capul de podea ? Ai vreun alibi ? Unde ai fost azi-noapte sau de dimineață ? - Aici ,în cameră . Am dormit toată noaptea! De fapt,e un fel de-a spune ,mai mult m-am consumat pentru toate cele întâmplate. Mă crezi sau nu, te iubesc
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
despărțirii de prof i-ai spus „Urâciosule”? - Ce-ai fato? Ori ești la ciclu și ai momente delirante? - Măi! Eu am auzit destul de limpede, ai înțeles? țipă ea de i se pițigăi glasul de atâta surescitare, bătând cu piciorul în podea. Care-i relația ta cu Condurache? - Care să fie? Ca și a ta. - Nu mă minți? o interogă ea pe același ton ridicat. - Hei! Ascultă! Ce crezi tu despre mine? Vrei să terminăm relația dintr-o prostie a ta? Ce
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
atât de mult realitatea literară a cărților încât îmi doream să rămân și să trăiesc în acele române scrise atât de bine! Pufai din pipa apoi mai aruncă un lemn pe foc și cum cameră se încălzise,aruncă pătură pe podea apoi se așeza pe fotoliu. -Din vechea gașcă de copii,am rămas doar eu.Toti s-au stins dealungul anilor și doar Gherghișor mă mai bucură cu prezența lui...dar să stins și el acum un an zise Gheorghe apoi
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
prin fereastră camerei mele și luptând împotriva slăbiciuni generate de somnul prelungit,mă așez pe marginea patului și-mi odihnesc ochii pe fereastră și admir ninsoarea ce se cerne ușor. În timp ce,din tavan,un firicel de puf timid,plutește spre podea,întind palmă și firicelul adoarme în palmă mea creandu-mi impresia că-i o reminescență a unei realități atât de frumoase încât poate fi găsită doar în răsăritul genei de lumină... Și renunțând la dorința-mi de a ma ridică
IUBIND EFEMERIDA de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352776_a_354105]
-
mână,o conduse spre blocul în care locuia.Urcară la etajul doi,deschise ușa apartamentului și intrară în micul hol luminat de o lustra frumos decorată. -Asta-i apartamentul meu și mă bucur că ești aici zise Aurel așezând rucsacul pe podea,ce zici,îți place? -E superb zise Maria plimbându-se prin camerele decorate cu un profund simt al esteticului. -Mă bucur că-ți place zise Aurel bucurându-se de faptul că Maria aprecia apartamentul lui și văzând că paloarea îi
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
Eu nu prea aveam timp să o văd. Ori cum îmi era indiferentă. Întâmplarea face să fiu constituit în echipă cu ea în acțiunea de mutare a unei arhive. Într-o încăpere mică dar bine iluminată, ea, șezând turcește pe podea, tria dosarele aduse de mine de pe rafturi. Din când în când, la mari intervale, venea restul echipei să ia dosarele sortate. După o vizită de preluare, tocmai terminasem unul din dulapuri și m-am așezat în fața ei să-mi trag
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
nu prea îl cunoștea bine pe bunic, acesta locuia la Rădăuți, nu l-a impresionat vestea. Mai rău a fost când a murit chiar tatăl său, după alți câțiva ani. A venit seara, acasă, de la o ședință, a căzut pe podea și dus a fost. Atac cerebral. Partidul a hotărât să-l incinereze. Cu protocol, cu cântece revoluționare, Balada lui Porumbescu și în final, „ Porniți înainte, tovarăși”. G. nu a putut să plângă, se freca la ochi doar. Se gândea unde
BLESTEM ŞI IZBĂVIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352815_a_354144]
-
ațipesc. Cu palmele, chipul mi-acopăr, Mi-e teamă doar de ce descopăr, Mi-e teamă de iubirea ce-o simt, Încerc cu gândul să te ating, Lumina din suflet să n-o sting. Obrajii roșesc, inima bate, M-așez pe podea, să uit de toate, Pământul se-nvârte cu mine Nebun, parc-ar vrea să-mi aline Tot dorul năvalnic de tine. Nu pot să-l opresc. Oare să zbor? Voi încerca. Acum îmi cobor Brațele moi- spre tine se-aruncă- Uitară
ÎNDRĂGOSTITĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353018_a_354347]
-
mijloc și n-am mai avut scăpare. - Păi vezi! Deci... cum să fie? - Cât mai scurt ,că e destul de cald! Îmi înfige o mană groasă în chica si-ncepe activitatea. Smocuri de păr alb amestecat cu negru, cad neîncetat peste podeaua proaspăt lustruita. Țepii rebeli sunt puși dintr-o tăiere,la pământ. - Ia zi,unde te-ai fript de-ntrebi întâi de preț? - Ultima oară în București ,la o frizerie de lângă Universitate. N-am întrebat cât costă,apoi am văzut intrând
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
Acasa > Stihuri > Semne > IUBIREA TA Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Iată clipa târând umbra schimbătoare Pe podeaua lumii când trece câte-un duh, Când luna se arată alb cotropitoare Cu arcuri nichelate legate de văzduh. Punctată este noaptea cu bobi de chihlimbar Stropiți de lumini, proaspăt, aburite, Câtă risipă de întuneric și clestar În sunete de aer
IUBIREA TA de LIA RUSE în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353035_a_354364]
-
atroce mi-am pus toată inima, toată duioșia, întreaga mea religie -travestită- întreaga mea ură... Cine a fost acest copil teribil al noii poezii? Legenda vieții lui i-a acoperit mult timp opera. La 4 februarie 1866 se prăbușește pe podeaua bisericii Saint- Loup din Namur pe care o vizita cu un grup de prieteni. Dă primele semen de afazie și hemiplegie. La numai 47 de ani, la 31 august 1867, albit și calcinat, imobilizat de peste un an la pat de
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
de Septembrie, într-un fel de născocire a privirii întoarse înapoi pînă în viscerele pămîntului, atît de înțelept de altfel, încît să înțeleg pînă la capăt fiecare lovitură de daltă, melcii, vîrful măturii, după ce ai dat cu ea peste o podea plină de praf inclusiv libertatea-mi de-a ratăci în pustiu, asta contează mai puțin, e pe gratis, un fel de-a tatona spațiul în care atîtea lucruri au rămas neîntîmplate precum mîinile mele încă tînjesc, să atingă fericirea. Pînă
AŞA DE FRIG ŞI DE LINIŞTE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354312_a_355641]
-
sânii bogați, fata își unduia șoldurile, provocator, în fața unui tânăr bine făcut și cu aere de vedetă. A încremenit când privirea ei s‑a oprit asupra lui și i‑a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, și‑a plecat privirea spre podea, încruntat și fără să spună nimic prietenilor săi, a ieșit din sală, precipitat, lovindu‑se de cuplurile de dansatori care, oricum, nu i‑au dat nicio atenție. * Atent și conștiincios în toate activitățile, Gabriel a terminat serviciul militar cu gradul
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
Articolele Autorului Fereastră către tine Fereastra mea împinge cu umărul Întunericul așternut între pereții tăi; Dar bezna fermentează-alchimic Pe parbrizul sorții ce refuză A porni ștergătoarele. Te consumă! Acolo, timpul și-ascute coasa Secerând șoapte nenăscute Ori priviri risipite pe podea... N-ajung la tine! Iei pipa și inspiri adânc, Pereții se-ngustează, hibernează Atrofiați, închistați.... Fereastra mea-ți întinde mâini Ce se preschimbă-n păsări negrăite - Făpturi ale Raiului, pline de Duh Sfânt, Care coboară spre tine, în vrie. Între
FEREASTRĂ CĂTRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353756_a_355085]
-
grăbiți să pătrunză Pământu-nverzit de potopul de frunză. În bălți se așează aproape cu frică, Tot colbul ce vântul în aer ridică. Par uliți sub neguri aproape strivite Când fulgere cerul spre ele trimite. Cu ochii-n icoane, genunchii-n podele, Creștinii se roagă să scape de ele. Săgeata din ceruri mai rea-i decât boala, Că-n locul lovit, toată agoniseala Devine averii în grabă mormânt, Iar visul de tihnă se scurge-n pământ. Când groaznicul trăznet le clatină firea
DIN NORII CEI MARI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353903_a_355232]
-
cariera lui Mihai Trăistariu. Ca orice călătorie la oraș, a început cu zgomotul asurzitor al alarmei de pe telefon, o insultă față de nevinovata marcă a telefonului și cugetări filozofice despre viață și menirea noastră în societate, în timp ce căutam colțul păturii de pe podeaua strălucitoare (Mulțumesc, bunico, tu cea care ne aduci menire vieții prin curățenie!). Și după ce mi-am adunat tot bunul-simț pe care dețin, mi-am aruncat pe geam mândria și mi-am călcat pe lene...am dat cu șutul în pătură
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
mod mișel după dealuri într-o ultima încercare de apărare, încercare sortita să piară. Cerul a părut a fi o pătură cenușie care tremura asupra pământului negru, ca un scaun de lemn putrezind, legănând un copil care vărsă lacrimi pe podea. Primii stropi de ploaie, mari și grei, au alunecat șerpuind către întunecatul sol pentru a-l corupe. Vântul a biciuit necontenit și a scuturat inocentele frunze, prinzându-le într-un dans satanic al morții. Eu, stăteam la biroul vechi și
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
ceva, da’ te las măi bine pă tale să-m’ zâci! - Fă, Oară, eu am să-ț’ dau țâie niște bani . - Dă-i încoa’, nea Dine! Omul i-a întins banii legați în batistă, fără să-și ridice privirea de la podea. Oara i-a luat și a vârât legătura în bozânaru’ șurțulii. - Păi, nu-i numeri?, a întrebat-o Îngerașu. - Nu, nu e nevoie, nea Dine! Au tăcut amândoi stingheri câteva clipe lungi și apăsătoare... Într-un târziu, Îngerașu a întrebat
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
șurțulii. - Păi, nu-i numeri?, a întrebat-o Îngerașu. - Nu, nu e nevoie, nea Dine! Au tăcut amândoi stingheri câteva clipe lungi și apăsătoare... Într-un târziu, Îngerașu a întrebat-o iarăși pe Oara, ridicându-și în sfârșit ochii din podea: - Da’ nu-m’ zâci nimic? - Nu, nea Dine, n-am ce să-ț’ zâc! . . . Omul și-a pus palmele pe genunchi, s-a uitat iarăși la podea îndelung și îngândurat, după care s-a ridicat încetișor de pe scaun și a
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
Îngerașu a întrebat-o iarăși pe Oara, ridicându-și în sfârșit ochii din podea: - Da’ nu-m’ zâci nimic? - Nu, nea Dine, n-am ce să-ț’ zâc! . . . Omul și-a pus palmele pe genunchi, s-a uitat iarăși la podea îndelung și îngândurat, după care s-a ridicat încetișor de pe scaun și a pornit spășit spre ușă, zicând: - Ei, fă, Oară, apăi eu mă duc, fă, zâua bună dară! S-a oprit apoi cu mâna pe clanța ușii, zicând încet
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
încruntându-se, aceasta se desprinse ușor de pe masă și pluti în aer. Vasul săltă dintr-odată și vărsă ciorba în capul tatălui. Nesuportând batjocura aceasta, Prințișor își pierdu cumpătul și-l lovi cu dosul palmei de-l făcu grămadă pe podea împreună cu scaunul. Înfuriat, Vlad țâșni pe ușă într-o ploaie de amenințări. Din acel moment nu se mai înțeleseră cu el. Peste câteva zile bărbatul își anunță soția să nu-l aștepte la cină și plecă cu mașina. În seara
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
doar pitulicea poate scăpa! - Încăperea din turn este goală, iar într-un colț am găsit cartea asta. Contele o luă curios în mână. - „Magie neagră!”... Asta-i vrăjitorie! Iată cu ce se ocupă strănepotul meu! Ptiu! Și aruncă manuscrisul pe podea, de parcă l-ar fi ars la mâini. Ăsta se face complice cu diavolul! Înfuriat, suflă foc asupra manuscrisului. Acesta se aprinse și flăcările luară forme ciudate cu chipuri hidoase. Scânteile se împrăștiară prin încăpere, iar flacăra se înălță până în tavan
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]