2,948 matches
-
daruri, pentru cele trebuincioase într-o casă, pentru reparațiile ce se impun în pripă la porți, la acoperiș sau la prispa casei, că doar va veni atâta lume și nu se cade să găsească casa nearanjată. Dar cea care face podoaba nunții este mireasa. Din cap până-n picioare, ea trebuie cât mai bine împodobită pentru a arăta tuturor bogăția familiei. uneori se apelează la prăvăliile din jur, special amenajate pentru a oferi bijuterii și cele necesare nunții. La un astfel de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
20 decembrie 1790, semnată de doi mari boieri martori la acel împrumut pe care l-ar fi făcut numai pentru că „dumneaei sărdăreasa soacră-sa l-au în demnat de au luat acea floare cu havaet de la un neguțător ca să facă podoabă nunții“ și nici prin gând nu i-ar fi trecut să dăruiască un dar atât de scump. Îmumbrăcată și împodobită cu darurile trimise prin „căl țuni“, mireasa așteaptă venirea celui ales. Mirele, împreună cu alți tineri, prieteni și rude, se duce
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
chiar să renunțe la Salba de la gât pe care abia o primi se. Din acel moment totul a început să meargă prost, căci în locul bogăției promise, Maria a găsit sărăcie, în locul afecțiunii, un soț care i-a smuls fără milă podoaba de la gât pentru a-și achita datoriile și care i-a răspuns cu bătaia atunci când a protestat. Poate că lucrurile s-ar fi îndreptat dacă Lazăr s-ar fi dovedit om gospodar; ma ma-soacră s-a arătat întotdeauna gata
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fi tăcere densă, impenetrabilă, se descoperă pe diverse căi (limbă, folclor, "instituții" antropologice) o viață culturală ce rezumă, în fond, "umila acțiune necontenită și obscură a mulțimilor, care nu numai că țin pe umerii lor palate și temple, cu toate podoabele și puterile lor, dar condiționează, fără știrea artiștilor celor mai personali, și cea mai înaltă artă", cum observa, la începutul secolului nostru tot Iorga (op. cit., 83), refractar cu bun temei la orice istorie care se mărginește a fi numai un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lucru cu mari jertfe și având ca rezultat proiecția Europei contra agresiunilor otomane. O izolare de câteva generații, în secolul XVIII, a fost suficientă pentru a naște un sentiment de ruptură și a dramatiza relația cu Apusul, devenit pentru români "podoaba lumii", modelul demn de urmat în noile circumstanțe, create pe continent de Revoluția franceză și de campaniile napoleoniene. Unii puneau accent pe ruptură, convinși că Europa e împărțită în două zone distincte. Alții, dimpotrivă, supralicitau ideea de unitate europeană, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
după tine nimic din cele ce ai. Fă ca toate să fie ale tale! Ia-le pe toate cu tine! Nu lăsa străinilor bogăția ta! Se poate ca slugile tale să nu-ți împodobească mormântul nici cu cea mai proastă podoabă și să nu-ți facă o înmormântare pompoasă, ca să câștige bunăvoința moștenitorilor. Sau poate că vor și filosofa atunci pe socoteala ta, spunând: «Este o prostie să împodobim un mort, să ducem la groapă cu atâta risipă de cheltuieli pe
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
pentru asprimea cu care te-ai purtat cu ei, dar și spre a face plăcere moștenitorilor. Ia-le-o înainte, dar, și înmormântează-te singur! O frumoasă înmormântare este evlavia. Pleacă din lume îmbrăcat cu toate bogățiile tale! Fă-ți podoabă bogăția ce o ai! Să o ai cu tine! Ai încredere în bunul sfătuitor Hristos, Care te-a iubit, Care a sărăcit pentru noi, ca noi să ne îmbogățim cu sărăcia Lui (II Cor., 8, 9), Care s-a dat
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
străine, la tendințe din afară ăurmare a puținătății lecturilor cosmopolite), care să-i facă rău, să-i abată atenția "naturală" de la firea profundă, de la elementaritatea poporului român; în al doilea rând, imagistica săracă, fără lux de comparații, descrieri de natură, podoabe metaforice sau elemente de fantastic. Ambele atitudini îl livrează cu brio în centrul teoriei specificului etnic, insinuată de Iorga în cuprinsul acestui studiu, cu un material destul de generos la dispoziție. Iorga este cel ce realizează prima analiză a umorului lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
semnele firești ale unei dureri sincere. El este mai "altfel" decât ceilalți, îl "adumbresc într-una norii" prin faptul că simte moartea dând târcoale și o provoacă înainte ca duhul să i se arate: "Sunt gesturi ce se pot juca; podoabe-s/Și haine pentru chin; ci port ceva/În sine-mi, nefăcut a se vedea."217 Dinăuntrul sufletului i se arată moartea și lui Gelu Ruscanu, chiar dacă spectrul tatălui nu apare încă pe scenă. Nu apare, însă eroul îi presimte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
târziu, când grijile scaunului arhieresc nu-l mai tulburau, Sfântul Ioan se închidea în camera sa de lucru și tâlcuia epistolele Sfântului Apostol Pavel. Camera nu avea alt mobilier decât un pat modest, o masă și un scaun, iar ca podoabă sfintele icoane, între care icoana Sfântului Pavel; la această icoană își îndrepta necontenit privirile când zăbovea asupra înțelesului dumnezeieștilor cuvinte ale apostolului neamurilor. Dăduse dispoziție să nu fie tulburat de nimeni în timpul lucrului său; nimeni să nu intre la el
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
altul să triumfe 31. Pentru secolul al XIX-lea este specifică o redistribuire a locurilor, rolurilor și valorilor tradiționale. Viața femeilor se transformă, fiind tot mai mult inclusă în sfere diferite: între spațiul domestic și cel public, între lumea aparentelor, podoabelor, placerilor și cea a supraviețuirii, învățării sau exercitării unei meserii. Modernitatea este o șansă pentru femei, dar consecințele schimbărilor economice și politice, culturale și sociale nu le sunt pe deplin favorabile. Totuși, eforturile multiple, individuale și colective, răstoarnă uzanțele și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pariziana însăși un obiect de valoare. Îmbogățindu-se, Saccard hotărăște să se căsătorească cu o femeie care ar purta amprenta și ar fi o excelentă publicitate a situației și a vanității sale121. Pariziana, subiect superb și foarte decorativ cu somptuoase podoabe, are statutul femeii-obiect de valoare; bijuteriile sunt atributele ei obligatorii 122. Corpul este, se sugerează, mai mult un pretext pentru a fi împodobit decât pentru a fi iubit: "Leur corps ainsi n'était plus qu'un prétexte à parures, un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Doamna de Marelle are, pe lângă rafinament și elegantă, și calitatea de a provoca: "Elle portait une robe marron foncé, qui moulait să taille, șes hanches, să gorge, șes bras d'une façon provocante et coquette" [ibidem, p.69]. Prin artificiile podoabelor (atingerea mătăsoasa a materialelor, moliciunea caldă a blănurilor etc.), Pariziana caută să compenseze asprimea universului sau sentimental. Pariziana nu poartă haine pentru a se acoperi, ci pentru a se descoperi avantajos: Rougon observa că toaletă doamnei Bouchard este sumara cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
apud Chevalier, p.356]. 100 Cum arată în monografia Portretul literar Silviu Angelescu [1985, p.39-40], portretul este o figură ce conjuga prozopografia (termen desemnând în retorica clasică portretul fizic al personajului), care include descrierea corpului, figurii, semnelor particulare, vestimentației, podoabelor, trăsăturilor dinamice, cu etopeea (termen desemnând în retorica clasică portretul moral) spiritul superficial/profund, cultivat/necultivat, ironic/tolerant, aspect mobil/inert, particularitățile (comportamentale, de limbaj sau atitudine), curajul/prudență/lașitatea, sobrietatea/liberalismul, sinceritatea/ipocrizia, viciile/virtuțile. Într-o apariție relativ
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
e decât un simbol, o hieroglifă (Ms. 2257). Semnele arabe din nuvela Sărmanul Dionis, a căror apariție intratextuală o remarcăm și în Povestea magului călător în stele, sunt identificate de cercetătoarea ieșeană și pe inelul magic al eroului din Aurélia, podoabă gravată cu "trei cuvinte arabe". Onirismul filosofic al celor doi romantici presupune nu doar evadarea din cotidian, ci mai ales o cale de cunoaștere, accesul spre o lume de esențe. Privilegiați să atingă această dimensiune, Eminescu și Nerval au revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sugestie de sfințenie (evocându-l pe sfântul Francisc d'Assisi, care s-a dus cu mâinile goale, în căutarea lupului feroce) și paralizează spiritul critic al citiorilor. Personajul liric, din poezia Anei Blandiana este o fată îmbrăcată în alb, fără podoabe, desculță, care vorbește simplu și cu un fel de resemnare tragică"95. De asemenea, conchide același critic literar că nici măcar "cunoașterea nu-i dă Anei Blandiana acea trufie care ne repugnă la alți autori, ca un însemn al parvenitismului în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sugestie de sfințenie (evocându-l pe sfântul Francisc d'Assisi, care s-a dus cu mâinile goale, în căutarea lupului feroce) și paralizează spiritul critic al citiorilor. Personajul liric, din poezia Anei Blandiana este o fată îmbrăcată în alb, fără podoabe, desculță, care vorbește simplu și cu un fel de resemnare tragică"186. Cenzurată în perioada comunistă, Ileana Mălăncioiu a fost obligată să-și reediteze volumul Urcarea muntelui, volum decimat de cenzură, la vremea respectivă, din cauza apetitului ei pentru adevăr și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tace" și "nu spune nimic", spunând, în fapt, cu voluptate și deplin: "tac ne-adormirea cea de toate nopțile, posturile ceale ne-curmate, milosteniile ceale ne-încetate [...] las[ă] nevoința ta cea mare, și ne-lenevirea cea cu nevoință spre podoaba Besearecilor, spre îndireptarea celor păcătoși, spre învățătura celor Besearecești, spre îndireptarea celor lumești, spre chivernisirea celor săraci, spre priimirea celor rămași, spre ajutoriul celor străini, spre întoarcerea celor nepocăiți, spre liniștea a toată turma cea sufletească și trupească, ce-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de astăzi den dăscălecătoarea ei. Laude alții ceale vreadnice de vedearea ale besearecilor și ale mănăstirilor zidiri, și cealealalte ale Măriei tale minunate lucrări, iară smereniia noastră, și de acealia să minunează și aceastea le prea laudă, adecă cea desăvârșit podoabă, care Măriia ta ai făcut la besearecile lui Dumnezău, îmbogățindu-le cu tipărirea, mai înnainte a sfintei Evanghelie, ca un temei al pravoslavniceștii noastre credințe, apoi cu a celor doaosprăzece Minee, apoi cu Paraclitiki, după aciasta cu Triodul, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
învățăturii ce întru tine ai, lumina a aprinde nu te-ai lenevit". 74 Vezi Balthasar Gracián, Cărțile omului desăvârșit, Humanitas,1994. 75 Divanul, p.113: "ca în trei luminoase și neprăvuite oglinde, precum a trupului, așe a sufletului stat și podoabă îți, privind, socotește, și ceva dintr-acestea lipsă iar grozav văzând, tocmește și cum să cade frumos orânduiește și împodobește." 76 Citatele și parafrazele legate de alegoria scrierea-luptă sunt preluate din D. Cantemir, Hronicul..., pp.6-7. 77 Evanghelie învățătoare, Govora
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
conținută în părerea îndeobște recunoscută consistă în a deduce structura economică din condițiile materiale: din despuierea absolută am tras concluzia unei existențe împresurate de greutăți la fel de absolute 60." O familie guayaki nu posedă prea multe lucruri: cîteva pagne 3, cîteva podoabe, arcuri, săgeți, ustensile de gătit... Acești indieni nu dețin practic nimic, fără să fie însă săraci. Ideea de sărăcie noțiune relativă, care presupune diferențe mari în sînul lumii respective se dovedește a fi un nonsens dacă o aplicăm unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de 52 de ani (prin urmare, născut în anul 1802), era înalt, avea fața roșcovană, ochii căprui, părul, sprâncenele și mustața cărunte, gura și nasul în dimensiuni potrivite, nu purta barbă, în schimb avea favoriți în aceeași nuanță cu restul podoabei capilare și purta îmbrăcăminte "evropeană", fără a prezenta alte semne particulare. În privința soției, Agnes, născută Darvas, era mai tânără decât el cu 14 ani, având la acea dată vârsta de doar 38 de ani și fiind mică de statură, brunetă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ce sînt înzăstrate cu acest metal și fiind că fierul, dintre toate metalurile, este cel mai neapărat trebuitori, căci fără dânsul nu se poate nicidecum dizvăli agricultura, fabricele și negoțul, cu un cuvânt: toate câte țântesc spre îmbunătățirea, așezările și podoaba unei țări, fără acest metal, nu se pot face. Apoi, pentru aceea, cu tot temeiul se poate zice că o țară pătimește de o gre boală când nu are chiar propriile sale mine de fier și este nevoită nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
23 de ani, forme generoase și păr negru cînd a hotărît să ajungă o stea flamboaiantă, rivala unor Marylin Monroe sau Jean Harlow. Prin urmare, devine blondă (peroxidîndu-se cu o asemenea înverșunare și frecvență, încît, după cîțiva ani, rămîne fără podoabă capilară, fiind silită să recurgă la peruci extravagante) și începe să cultive la rîndul ei acea imagine de bimbo prostuță, seducătoare și frivolă, ce prindea (ba chiar încă mai prinde) atît de bine la populația admirativ masculină a cinefililor. Liberati
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aceea în care principiul plăcerii abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]