2,275 matches
-
suprarealism. Poet și prozator, H. Bonciu mizează pe o formulă expresivă hibridă, mai ales în cazul celor două romane, Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg, romane de graniță, stranii și aproape de neînțeles pentru gusturile literare ale timpului în care au apărut. Poetica fragmentarului, dublată de incertitudinea încadrării într-un gen literar, sunt elemente suficiente pentru ca Bonciu să fie clasat drept un autor neobișnuit. Cel de-al doilea plan al discuției vizează implicarea operei sale în disputa privind "literatura pornografică", manifestată virulent în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Codreanu se vede îndreptățit să-l proiecteze pe Eminescu, fără ezitări deosebite, în lumina rezultatelor științifice ale secolului nostru. Meritul eminescologului de formație nouă, "scientistă", este acela de a vedea un Eminescu dincolo de romantism, ceea ce-l determină să-i analogizeze poetica cu poeticile moderne și post-moderne, și de a concepe eminescianismul ca pe ceva mai mult decât se află asimilat în organismul-spiritual eminescian. Este, deci, un dincolo-de-Eminescu ce-l depășește vizibil pe Eminescu însuși. Și cum n-ar fi din moment ce el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vede îndreptățit să-l proiecteze pe Eminescu, fără ezitări deosebite, în lumina rezultatelor științifice ale secolului nostru. Meritul eminescologului de formație nouă, "scientistă", este acela de a vedea un Eminescu dincolo de romantism, ceea ce-l determină să-i analogizeze poetica cu poeticile moderne și post-moderne, și de a concepe eminescianismul ca pe ceva mai mult decât se află asimilat în organismul-spiritual eminescian. Este, deci, un dincolo-de-Eminescu ce-l depășește vizibil pe Eminescu însuși. Și cum n-ar fi din moment ce el repune în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturii (și științei, ca o componentă a acesteia) universale: Confucius, Platon, Dante, Newton, Kant, Einstein? Omul faustic nu doar parcurge din cerc în cerc, ca cel goethean, ci notează cu o fervoare aparte ecuații, cifre, formule, fracții, scheme. Așa cum, în poetica propriu-zisă, se creează o formulă sintetică în care intră mai multe stiluri, de fapt "sub limbaje", în planul cunoașterii, poate fi atestat un "eclecticism gnoseologic", căruia noi i-am zice sinteză gnoseologică eminesciană. Poetul Eminescu, în apariția sa firească de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o metodologie totalizantă, fără a fi o preluare a idealului de critică totală vizat de G. Ibrăileanu sau G. Călinescu (...). Critica ontologică absoarbe elemente ale tuturor formelor critice cunoscute, supunându-se totodată principiului interdisciplinarității, evitând, însă, eclectismul. Principiul unificator, în poetica oglinzii, îl constituie abordarea hermeneutică a mitului despre Narcis și Echo, dintr-un unghi de vedere nemaiîncercat până astăzi. Mitul grec devine la fel de important ca mitul lui Oedip pentru psihanaliză. Dar critica ontologică este altceva decât critica arhetipală sau psihocritica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spus totul, opera sa rămâne o provocare deschisă pentru exegeții viitorului. "Opera lui este "ermetică" în splendida ei accesibilitate" (p. 57), ceea ce este perfect adevărat. Caragiale nici că se putea altfel cultivă o poetică a obiectivității: " Am observat deja că poetica obiectivității s-a născut pe una din laturile esențiale ale spiritualității românești înclinația spre sinteză și pluralism. Vom vedea că spațiul ontic caragialesc stă sub semnul ondulațiunii, dorul mioritic fiind de esență muzicală. Unda este "muzica" prin excelență, plânsul neauzit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ani ai adolescenței." Dintre metodele amintite mai înainte, cercetarea stilistică primează în capitolul Negativul stilistic. Există o scară a negativului, desigur, iar vizualizarea ei nu se poate face nicăieri mai limpede ca în pagini bacoviene: Negativul stilistic capătă înțeles prin poetica oglinzii, în lumina căreia am conceput cercetarea operei lui Bacovia. "Când Narcis contempla în ape imaginea proprie cu impresia alterității, e prima treaptă, cea mai apropiată de pozitiv (ș.a.). Despre treptele care urcă, dar și despre Alchimia negativă, Plumb și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
flori, dar mierea n-o lasă decât închisă în stup". Paradoxal, Theodor Codreanu lucrează ca și Camil Petrescu, mereu în răspăr, mereu împotriva celor demult stabilite și acceptate. De pildă, neagă principiul estetic al catharsis-ului emis de Aristotel în Poetica. "Teoria catharsis-ului exagerează. Arta nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele". Dacă pentru poezie poate fi adevărat, ce facem cu tragedia? Este și contra lui Arthur Schopenhauer (a se vedea Estetica, unde consideră geniul abnorm, teorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de la anumite indicii separate (fragmentate) la afirmații cu caracter general. Fragmentul, respectiv fragmentarismul ca mod de comunicare și atitudine estetică, a impus structuri specifice în literatură, filozofie, artele plastice, teatru, film, muzică. Igor Stravinski justifică acest procedeu în lucrarea teoretică Poetica muzicală, o sumă a cursurilor ținute în 1939-1940 la Universitatea Harvard din SUA; în plus, el a practicat fragmentarismul în unele dintre compozițiile sale în care apar intervale disonante, rupturi repetate, ritmuri sincopate, nonsimetrice, deplasări șocante ale accentelor, pauze semnificative
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice a caragialismului, ea trebuie investigată prin poetica oglinzilor sferice a "teoreticianului" Caragiale. Nu intru în amânunte. Reamintesc doar că, punând problema "stilului" în înțeles estetic, Caragiale consideră că acesta, "stilul potrivit", există numai în funcție de talent. În sprijinul demonstrației sale din eseul Câteva păreri, el aduce disocierea între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel ce se angajează a spune adevărul e prizonierul unei iluzii (al unei singure măști în care ar fi încremenit Proteu)" (p. 53). lată un subiect de meditație pentru oamenii politici de la noi și de pretutindeni. În amplul capitol V, Poetica oglinzilor sferice, Theodor Codreanu își organizează strălucita sa demonstrație, pe șapte despărțituri: 1. "Teoreticianul", 2. Obiectivitatea, 3. Talentul, 4. Ființa muzicală, 5. Oglinzile sferice, 6. Stil și maniera, 7. Îl prinde, nu îl prinde. Toate aceste demonstrații pornesc de la premize
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate aceste argumente îl fac pe eseist să afirme: "Caragiale face parte din aceeași familie rarisimă de spirite deopotrivă de vizuale și de auditive", așa numita "dualitate ontologică", de "poetica oglinzilor sferice". Acest motiv constituie substanța capitolului al cincilea, unde descoperim un Caragiale teoretician al literaturii, chiar dacă părerile lui au fost considerate "rudimentare"; ne aflăm în fața unui întemeietor de "poetică modernă", dacă avem în vedere Câteva păreri. Caragiale e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
perspectiva actualizată. Extinderea axei comparatistice, pe linia Eminescu Alecsandri Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară", reluarea în dezbatere a unor constante neoromantice vierene din perspectiva întoarcerii la "matricea românismului" în stare să refacă întregul dezmembrat", poetica preaplinului evocată prin "trăirismul organic" transfigurat finalmente în moralism și mesianism", precum și textualizarea postmodernistă de care Grigore Vieru nu e străin, comentate de criticul chișinăuian, la fel și diversele aspecte menționate de către majoritatea exegeților și confraților de condei sunt aduse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a mamei primordiale, avându-se adesea în vedere dialectica drumului alb-verde / alb reprezentând drumul mamei, cel verde reprezentând drumul iubitei, în timp ce împreună împletite conștiința trecerii ireversibile a timpului); în ocheanul criticului întâlnim și tema ființei vegetale (poet al relației natură-cosmos); poetica elementelor (narcisismul, orfismul, polifonismul, muzicalitatea); relația sacru-religios, toposul morții (dialogul cu moartea), toposul luminii (zorile, apa divină), a Duminicii Mari. Ca și criticii basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan, care și-au îndreptat judecățile de valoare către relația poezie-copilărie, Th.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lui Ștefan Lupașcu, umanitatea fiind destinată să treacă "prin trei eoni, trei paradigme, corespunzând, poate, celor trei materii lupasciene: tradiția, modernitatea și transmodernitatea." A treia parte a cărții, cum semnalam, aduce în discuție câteva aspecte ale gândirii transmoderniste prin "poetica rupturii" la Nichita Stănescu formidabil concentrată în celebra sa "lecție despre cub" și în poezia "metalingvistică" realizată din "necuvinte", prin "poetica transparenței" la traducătorul și cărturarul C.D. Zeletin, marginalizat pe nedrept ca poet, prin poetica lui Victor Teleucă transgresând "avant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modernitatea și transmodernitatea." A treia parte a cărții, cum semnalam, aduce în discuție câteva aspecte ale gândirii transmoderniste prin "poetica rupturii" la Nichita Stănescu formidabil concentrată în celebra sa "lecție despre cub" și în poezia "metalingvistică" realizată din "necuvinte", prin "poetica transparenței" la traducătorul și cărturarul C.D. Zeletin, marginalizat pe nedrept ca poet, prin poetica lui Victor Teleucă transgresând "avant la lettre" către noua paradigmă culturală, perspectiva inedită din care Svetlana Paleologu Matta a abordat, în 1984, poetica eminesciană prin grila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aspecte ale gândirii transmoderniste prin "poetica rupturii" la Nichita Stănescu formidabil concentrată în celebra sa "lecție despre cub" și în poezia "metalingvistică" realizată din "necuvinte", prin "poetica transparenței" la traducătorul și cărturarul C.D. Zeletin, marginalizat pe nedrept ca poet, prin poetica lui Victor Teleucă transgresând "avant la lettre" către noua paradigmă culturală, perspectiva inedită din care Svetlana Paleologu Matta a abordat, în 1984, poetica eminesciană prin grila "postmodernismului înalt" în urma lecturilor din Heidegger, Borges și Nietzsche, producând, după o scurtă etapă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din "necuvinte", prin "poetica transparenței" la traducătorul și cărturarul C.D. Zeletin, marginalizat pe nedrept ca poet, prin poetica lui Victor Teleucă transgresând "avant la lettre" către noua paradigmă culturală, perspectiva inedită din care Svetlana Paleologu Matta a abordat, în 1984, poetica eminesciană prin grila "postmodernismului înalt" în urma lecturilor din Heidegger, Borges și Nietzsche, producând, după o scurtă etapă de precauție între eminescologi, o revelație (cum vedem și din volumul Calicantus: scene din viața lui Cristal), urmând în ultimul capitol al cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Europei. Își leagă, așadar, toate speranțele de noua paradigmă culturală. Pentru a fi convingător convoacă și trebuitoarele exemple, nominalizând personalități care ar ilustra conștiința estetică transmodernă. Previzibil, cel care deschide lista e Nichita Stănescu, un poet "de răscruce", reprezentând prin poetica rupturii un transmodernism avant la lettre. Credem că Nichita merita o demonstrație mai amplă (care, probabil, va veni). Și C.D. Zeletin e fixat în zarea transmodernismului, glorificat pentru poetica transparenței și simplitatea dificilă. De un interes special se bucură basarabeanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deschide lista e Nichita Stănescu, un poet "de răscruce", reprezentând prin poetica rupturii un transmodernism avant la lettre. Credem că Nichita merita o demonstrație mai amplă (care, probabil, va veni). Și C.D. Zeletin e fixat în zarea transmodernismului, glorificat pentru poetica transparenței și simplitatea dificilă. De un interes special se bucură basarabeanul Victor Teleucă, la care exegetul descoperă un transmodernism intuitiv, un fenomen de latență (p. 246). Oricum, lirosofia lui Teleucă (termenul aparține lui M. Cimpoi) face din "cel mai nichitastănescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
contradicțiune a puterei mărginite și a destinațiunii nemărginite, rezultă ceea ce numim viață omenească. Viața e lupta, prin care omul traduce destinațiunea sa, intențiunile sale în lumea naturei" (M. Eminescu, Opere, volumul VI). Există și câteva scurte capitole-apendice, cum ar fi Poetica rupturii și Poetica transparenței, de unde aflăm că Nichita Stănescu și C.D. Zeletin sunt scriitori transmoderniști avant la lettre (dar și George Bacovia și Ion Barbu), iar apoi descoperim unele lucruri despre un heraclitean transmodern, și anume poetul basarabean mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mărginite și a destinațiunii nemărginite, rezultă ceea ce numim viață omenească. Viața e lupta, prin care omul traduce destinațiunea sa, intențiunile sale în lumea naturei" (M. Eminescu, Opere, volumul VI). Există și câteva scurte capitole-apendice, cum ar fi Poetica rupturii și Poetica transparenței, de unde aflăm că Nichita Stănescu și C.D. Zeletin sunt scriitori transmoderniști avant la lettre (dar și George Bacovia și Ion Barbu), iar apoi descoperim unele lucruri despre un heraclitean transmodern, și anume poetul basarabean mai puțin cunoscut Victor Teleucă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și transmodernă: "Mărturia aceasta spulberă în cele patru vânturi atribuirea lui Ion Barbu a conceptului modern de poezie pură, pentru care Marin Mincu a făcut o uriașă risipă de inteligență. Barbu înțelegea prin poezie în sine ceva foarte apropiat de poetica necuvântului a lui Nichita Stănescu, poetică pe care autorul Respirărilor i-o datora, cum rezultă din eseul comentat aici, Cuvintele și necuvintele în poezie. Miracolul înfăptuit de Barbu este că a intuit și practicat, în primele decenii ale secolului XX
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
călătoare prinde la dimensiuni, partea lăsată avea nume de rege înfrînt, coama de acoperiș albă strat de zăpadă luat pe roți, părțile și exteriorul lor sau conștiința deplasării, vagon în referințe anterioare ție, timp! geam ce le desfaci înainte, spațiu! poetica limitei la poetica iluziei, cenzura la autocenzură pînă la conformismul social, unicul mesaj al artei, noroc de tren, ceremonia sens urmează etape atipice, grasul s-a resemnat să ațipească, fesul pe cap, mîinile pe burtă, recules, te las pe tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dimensiuni, partea lăsată avea nume de rege înfrînt, coama de acoperiș albă strat de zăpadă luat pe roți, părțile și exteriorul lor sau conștiința deplasării, vagon în referințe anterioare ție, timp! geam ce le desfaci înainte, spațiu! poetica limitei la poetica iluziei, cenzura la autocenzură pînă la conformismul social, unicul mesaj al artei, noroc de tren, ceremonia sens urmează etape atipice, grasul s-a resemnat să ațipească, fesul pe cap, mîinile pe burtă, recules, te las pe tine să întîmpini în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]