4,267 matches
-
concupiscentia; Contra duas epistulas Pelagianorum: F.-J. Thonnard, E. Bleuzen, A.C. de Veer); NBA 18, 1985 (Polemica con Giuliano: Le nozze e la concupiscenza, Contro le due lettere dei Pelagiani, intr., trad. it. și note N. Cipriani); 19, 1-2, 1993-1994 (Polemica împotriva lui Iulian: Polemica con Giuliano. Opera incompiuta, intr. și note N. Cipriani, trad. it. I. Volpi). Controversa cu pelagienii a fost ultima în care Augustin și-a angajat energiile intelectuale și a presupus din partea lui cel mai mare efort
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trad. it. I. Volpi). Controversa cu pelagienii a fost ultima în care Augustin și-a angajat energiile intelectuale și a presupus din partea lui cel mai mare efort doctrinal, întrucît se referea la o problemă fundamentală, esențială a doctrinei creștine; în urma polemicii cu Pelagius, ies la iveală chestiuni precum cea a naturii umane ori cea a păcatului originar, cărora Augustin le găsește răspunsuri, cum e doctrina harului, care vor ocupa un loc central în viața Bisericii. Augustin nu mai trebuie să lupte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
peccato originale, Studia patristica Mediolanensia 8, Vita e Pensiero, Milano, 1978; A. Trapé, S. Agostino: introduzione alla dottrina della grazia, Città Nuova, Roma, 1987-1990. 15. Ultimii ani Retractările (Retractationes) sînt ultima operă pe care o mai amintim, alături de cele consacrate polemicii împotriva lui Iulian; a fost scrisă în 427 și, în ea, Augustin reexaminează, la sfîrșitul vieții sale, operele sale cele mai importante (numai cărțile înțelese în sens restrîns, nu scrisorile sau predicile) și, dat fiind că nu mai poate avea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bibliografie. Ediții: CSEL 36, 1902 (P. Knöll); CChr.Lat 57 (A. Mutzenbecher); BA 12, 1950 (G. Bardy). în Africa, în aceeași perioadă, Augustin trebuie să se fi confruntat cu primele reacții, nu întotdeauna favorabile, la consecințele pe care le avusese polemica sa antipelagiană. în 426-427 a trebuit să revină asupra problemei harului și a liberului arbitru și să-și susțină concepția conform căreia harul este absolut necesar pentru săvîrșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
crezuse întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin în paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint) pe importanța, profunzimea și subtilitatea producției augustiniene, pe temele care au animat polemicile sale, pe motivele doctrinale care au constituit armătura marilor construcții teologice și filozofice. Se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci cînd se apropie de Augustin este aproape întotdeauna acela al speculației filozofice și religioase, și aproape
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Il conflitto tra paganesimo e cristianesimo nel secolo IV, cit., pp. 65-88. I. DISCIPOLII LUI AUGUSTIN Am reunit sub acest titlu generic toți scriitorii care, pornind de la învățătura lui Augustin, cum au făcut Quodvultdeus și Orosius, sau, mai precis, de la polemica sa antipelagiană, ca Prosper și alții, au inițiat, în prima jumătate a secolului al V-lea, o dezbatere vie ce nu s-a limitat la granițele unei singure regiuni din Occidentul latin. Acești scriitori corespondează cu alți literați din lumea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Marsilia și a rămas aici pînă prin 440, dedicîndu-și întreaga viață, pînă la moarte, care trebuie plasată în jurul anului 463, combaterii așa-zisului semipelagianism. Cu acest termen foarte impropriu este denumită gîndirea celor care au acceptat doar în parte premisele polemicii radicale a lui Augustin împotriva lui Pelagius: un semn, acesta, al faptului că episcopul de Hippona, în ciuda faimei sale și a hotărîrii cu care reușise să smulgă de la papalitate și de la curtea imperială condamnarea ereticului, nu avea încă, pe plan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păgîni, ca Vergiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn al scăderii interesului pentru structurile literare tipice limbii latine clasice. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, ce reia polemica împotriva acelei erezii bazîndu-se în întregime pe opera analoagă a lui Tertulian, dar reinterpretează într-o manieră modernă unele aspecte ale credinței. Și acesta pare să provină dintr-un mediu cultural african posterior lui Draconțiu. Anonime sînt și cele două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dintr-o perspectivă complet diferită. Cassian refuză în mod explicit doctrina augustiniană a harului, dar, în același timp, respinge și desăvîrșirea propusă de Pelagius. De aceea, și doctrinele lui Cassian au fost definite drept „semipelagiene”, și am văzut deja, analizînd polemica dusă împotriva lor de către Prosper din Aquitania, că erau răspîndite în special în Gallia secolului al V-lea. Scriind în jurul anului 420 (deci cînd Augustin încă trăia), Cassian apare ca unul din primii susținători ai semipelagianismului. Astfel, în cea de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
I, care va deveni ulterior papa Leon cel Mare. E vorba de întruparea Domnului, contra lui Nestorie (De incarnatione Domini contra Nestorium), în șapte cărți, compusă înainte de sinodul din Roma care l-a condamnat pe Nestorie în 430. în cadrul acestei polemici, Cassian apără în mod deschis cinstirea Fecioarei Maria și susține că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, fiindcă în Cristos sînt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorie (la fel ca Prosper din Aquitania
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și din această ultimă operă a lui Cassian: în cartea a șaptea, unde scriitorul oferă o listă de auctoritates, Augustin e pomenit doar ca episcop de Hippona, iar nu ca maestru de doctrină creștină, și cu atît mai puțin, pentru polemica sa antipelagiană. Cassian este un scriitor rafinat și folosește cu moderație mijloacele retorice în limba latină pe care o învățase la maturitate. Nu întîlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, ca în cazul lui Ammianus Marcellinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în sine și cu caracteristici care o fac să se deosebească de cea produsă de alți scriitori galici din aceeași perioadă. Cu alți scriitori din Gallia - mai ales cu susținătorii tezelor antipelagiene ale lui Augustin - lerinezii au fost adesea în polemică, chiar dacă nu explicită, și tocmai de aceea „grupul” din Lerin reprezintă un fenomen important în cadrul creștinismului din secolul al V-lea. Asceții din Lerin practicau un monahism care semăna din multe puncte de vedere cu monahismul galo-creștin, a cărui figură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca și cum omul ar fi legat de ceva rău. La Eucheriu nu există acea ostilitate față de trup, caracteristică monahismului oriental și prezentă și la Ieronim. Nu există apoi nici o referire la doctrina păcatului originar, și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sînt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat de duritatea ascezei. Firește, suferința nu e străină de asceză, dar nu constituie esența acesteia, așa cum se întîmplă în monahismul oriental și cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Christianum). Evagrie a trăit probabil în prima treime a secolului al V-lea; este, poate, acel Evagrie pe care Sulpicius Severus ni-l prezintă ca preot, monah și discipol al lui Martin din Tours. Opera reia toate argumentele canonice din polemica antiebraică, autorul sprijinindu-se pe Tertulian și pe testimonia adunate de Ciprian, și reprezintă poate o prelucrare a unei controverse cu mult anterioare, Dialogul dintre Iason și Papiscus, scris de Ariston de Pella, care a trăit în secolul al II
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
predestinațienilor. A doua carte prezintă un tratat care, după spusele autorului, ar fi de origine eretică și ar fi fost introdus în mod greșit printre operele lui Augustin: greșeala lui ar fi fost aceea de a fi apărat predestinațianismul în polemica împotriva pelagianismului. Conform acestui tratat, Dumnezeu ar fi stabilit ab initio partea de omenire destinată condamnării și pe cea destinată mîntuirii. Tratatul este respins de autorul anonim în a treia carte a operei; hotărîrea privitoare la soarta omului, susține el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Texte: M.G. Bianco, „Abecedarium Fulgentii Episcopi Ecclesiae Ruspensis”, în Orpheus n.s. 1 (1980), pp. 166-178; Corona Patrum, SEI, Torino, 1983 (A. Isola). b) Opere contra (semi)pelagienilor Fulgențiu trebuie considerat unul dintre cei mai importanți continuatori ai lui Augustin în privința polemicii contra pelagienilor și a literaților din Gallia, care nu erau de acord în totalitate cu episcopul de Hippona: din acest motiv, în Evul Mediu a fost supranumit „Augustinus breviatus”. La drept vorbind, episcopul de Ruspe nu dovedește că a aprofundat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îndepărtează de poziția doctrinală a lui Augustin. Și scrierea Contra lui Faustus din Riez, în șapte cărți (Contra Faustum Reiensem libri septem) trebuie să fi fost foarte însemnată, în special din cauza nivelului intelectual al personajului cu care Fulgențiu intra în polemică; din nefericire, aceasta s-a pierdut în întregime. c) Epistolarul Ca mulți alți scriitori care urmăreau o mai mare răspîndire a propriei producții polemice și teologice, și Fulgențiu ne-a lăsat un epistolar: acesta nu e foarte întins și datează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Teodor, Teodoret și Iba. După cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici și a creat derută în Occident pentru că a fost considerată în esență o concesie făcută de Iustinian monofiziților. Ca atare, ajuns la Constantinopol, Facundus a început să scrie o carte în apărarea celor Trei Capitole (Pro defensione trium capitulorum), care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați episcopii care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această epistolă episcopul de Hermiane continuă polemica cu papa Vigilius și cu succesorul său, Pelagius. Ne face plăcere să încheiem această scurtă prezentare generală a doctrinei lui Facundus cu speranța că aceasta își va găsi un cercetător potrivit și cu o judecată a lui Simonetti: „Facundus nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu i-a aparținut - Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sînt menite mai ales să atenueze accentele eshatologice ale textului sacru și să elimine din el polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat și spre problemele clerului, scriind o Admonițiune sinodală adresată clerului (Admonitio synodalis ad clerum), probabil în urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scriitorii hispanici din secolul al VI-lea, iar continuatorii săi vor restrînge ulterior domeniul istoriografiei literare. Impresionanta erudiție ce caracterizează operele profane se întîlnește și în cele cu conținut religios, unde se reiau numeroase motive tradiționale ale exegezei biblice, ale polemicii antiiudaice, ale ortodoxiei niceene; în operele exegetice ale lui Isidor nu există dezbateri care să aducă noi argumente sau să ajungă la noi rezultate, însă izvoarele antice, Ieronim și Augustin în primul rînd, sînt foarte mult exploatate de scriitor, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era admis faptul că expresiile de acolo i se aplicau în parte lui Isus în general, și în parte doar uneia sau alteia dintre naturile sale, ceea ce, practic, anula al patrulea anatematism al lui Chiril (Epist. 39). O dată eliminat Nestorie, polemica lui Chiril i-a vizat pe cei doi mari reprezentanți ai școlii din Antiohia, Diodor din Tars și Teodor de Mopsuestia (cf. vol. II, t. 1, pp. 154-156 și, respectiv, 156-161), pe care a încercat să-i prezinte ca precursori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cele trei cărți ale tratatului Contra lui Teodor și a lui Diodor. însă, în același timp, sugera ca Teodor să fie lăsat în seama judecății divine. Chiril a murit la 27 iunie 444. Bibliografie. Pentru viața lui Chiril dinainte de polemica nestoriană este indispensabilă introducerea lui P. Évieux la Cyrille D’Alexandrie. Lettres festales I-VI. Introduction générale par P. Évieux; introduction critique, texte grec par W.H. Burns; traduction et annotation par L. Arragon (și alții), SChr 372, Cerf, Paris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
face sacrificiul absolut (XI-XIII). Preceptele privind puritatea trebuie legate de absența păcatului, care trebuie să fie marca distinctivă a credincioșilor, purificați de Cristos (XIV-XVI). Cartea XVII e consacrată semnificației sărbătorilor, în special Paștilui. Opera, din care lipsește orice aluzie la polemica antinestoriană, a fost scrisă cu siguranță înainte de 429. E cunoscută și o traducere siriacă din secolul al VI-lea, inedită. Ca o continuare și o completare a operei precedente, Chiril a compus, cu siguranță, la puțin timp, Glaphyra (aproximativ „Expuneri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
12, 19-21, 25); pentru celelalte dispunem doar de serii de fragmente a căror autenticitate trebuie verificată. Așa cum declară încă din prefață, Evanghelia după Ioan i se pare lui Chiril foarte potrivită pentru a reuni în același comentariu expunerea doctrinală și polemica antieretică. El îi atacă în special pe arieni și eunomieni: exegeza asupra Ioan 1, 1 îi oferă ocazia de a face lungi digresiuni pentru a demonstra că Tatăl și Fiul au fiecare în sine o existență personală proprie și că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]