2,793 matches
-
care Îi remarcase calitățile, intenționa să Îl ia la palat ca medic particular. Cum tânărul trecea În fiecare zi prin fața casei unde locuia preotul Ermolae, acesta din urmă ghicí după ținuta tânărului, noblețea sufletului său și, deschizând ușa casei, cu politețe l‑a invitat să intre pentru o discuție. Ermolae dorea să Încerce să Îl prindă pe Pantoleon În năvodul pentru Împărăția cerurilor. Pantoleon s‑a supus bătrânului venerabil. 226 Suferința și creșterea spirituală Ermolae l‑a salutat cu căldură, Întrebându
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
trebuie să arăți deschidere față de ceea ce îți transmit ei - răspunde la e-mailuri, sună-i etc. Tratează-ți colegii cu respect. Arată-le că le apreciezi ideile și informațiile pe care le aduc și nu uita normele de bază ale politeții. Dacă ai o dispută cu un coleg, încearcă să o rezolvi, nu te strădui neapărat să ieși învingător. Ai încredere în colegi. Ai încredere în faptul că oamenii se achită de sarcinile lor. Recunoaște-le și respectă-le dreptul de
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
caz, o funcție în cadrul corporației (Roles and Values [Roluri și valori], p. 128). Anumite aspecte ale acestora pot fi specificate în contractul de munc] și în legislație, dar este posibil ca multe dintre ele - de exemplu, obiceiurile locale, modelele de politețe și alte aspecte a ceea ce am numit „cultur] organizațional]” - s] devin] evidente numai în timp și prin contact continuu cu ceilalți angajați. În plus, nu este vorba numai de „a-ți face treaba”, ci - problem] de etic], dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
talentul lui Coșbuc, dar este gata să accepte acuzația de plagiat lansată de Gr. N. Lazu, îi creionează un portret elogios lui Gherea subliniindu-i meritele de estetician, dar îl amestecă într-o controversă făcută pe un ton lipsit de politețe și îl somează să răspundă atacurilor pe care V. le dezlănțuise împotriva socialiștilor. Junimiștii (în cercul cărora Vlahuță nu era apreciat) sunt ironizați (Un grav bolnav, Convorbirile), răspunderea pentru soarta nefericită a lui Mihai Eminescu e pusă în seama Junimii
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
la Universitatea din Beijing. Când a ajuns la locuința doctorului Hu, sinologul american a fost condus imediat Într-un salon de către un bărbat frumos, arătând a copilandru, care l-a invitat să ia loc. După ce au terminat cu schimbul de politețuri, profesorul american a spus: „Am venit să stau de vorbă cu conducătorul dumneavoastră, dr. Hu Shi. Aș putea să-l văd acum?”. Interlocutorul a răspuns: „Sigur că da, eu sunt Hu Shi!”. Domnul Fairbank se aștepta să vadă un bărbat
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
corporație legal recunoscută. Acest spirit de apartenență la aceeași comunitate, Împărtășit de magiștri și de discipoli, a supraviețuit În mediul universitar până astăzi, ca o moștenire de preț, și el este vizibil, de pildă, la nivelul unor forme exterioare de politețe. Sub cupola universității, profesorii se adresează studenților numindu-i „colegi” și, Într-adevăr, pe parcursul coabitării lor academice cu toții pot fi socotiți colegi, de la rector și până la ultimul „boboc” din anul I. O trăsătură distinctivă a universităților medievale, care poate fi
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și stima, M. Eminescu 1. Prezintă conținutul de idei al scrisorii. 2. Notează doi termeni din registrul neologic. 3. Menționează modul de formare a cuvintelor: astăzi, binevoitori. 4. Motivează folosirea virgulei după formula de adresare. 5. Transcrie două formule de politețe. 6. Precizează două convenții ale textului epistolar. 7. Ilustrează, prin două argumente, tipul de scrisoare redactat. 8. Evidențiază relația emițător - receptor. 9. Exprimă-ți, în 4-6 rânduri, opinia în legătură cu publicarea corespondenței personalităților. Barem de notare: se acordă câte 1 punct
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
În forul intern al persoanei, fie o negociere Între individ și grup, Între convingerile individului și cele are unui alt individ sau grup. Tony Malim [1989](2003, 255), Încercând să identifice mecanismele determinante ale complezenței, a căutat răspuns În teoria politeții elaborată de P. Brown și S. Levinson (1987). Supunerea oamenilor la o anumită cerință este corelată cu nevoia dirijării impresiei. Persoanele cărora le adresăm anumite cereri Își pot simți amenințată imaginea personală În ochii celorlalți fie În situația În care
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
le adresăm anumite cereri Își pot simți amenințată imaginea personală În ochii celorlalți fie În situația În care se supun voinței celuilalt, fie atunci când refuză cererea și riscă, de asemenea, să-și deterioreze imaginea. În aceste condiții, cererile făcute cu politețe implică o amenințare mai redusă a imaginii personale decât cererile categorice și de aceea apare și tendința de acceptare. Așadar, cererile formulate politicos, negocierea sunt strategii de obținere a complezenței. Asertivitatea reprezintă strategia optimă de rezistență la influență și În
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
și Întări lolialitatea și fidelitatea clientului. c) Mândria ca rezultat al relației de Încredere și integritate sstabilizate. Clienții loiali dezvoltă și sentimentul de mândrie că achiziționează produse de la acele companii. Cuvintele chieie În acest context sunt „demnitate, respect, amabilitate și politețe. Ele reflectă o organizație care este conștientă și apreciază valoarea umană a clienților” (C. Coffman, G. Gonzaley Molina, 2002, p. 157). Sentimentul de mândrie față de companie, marcă, producător e asociază În timp cu pasiunea. d) Pasiunea ce reflectă legătura, mintea
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu restul frazei și cele mai multe dispar când enunțul este transpus în vorbire indirectă (interjecțiile adresative, de exemplu). Pronumele au
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
alteia dintre formule. Caracterul de formulă presupune ca expresiile să aibă o structură relativ fixă și un grad mai mare sau mai mic de obligativitate. Cum regulile adresării nu sunt notate în vreun cod legal, ci reprezintă recomandări ale principiilor politeții, obligativitatea se rezumă la condiționarea interacțiunii verbale. Existența unor tipare constituie un mijloc economic de construire a enunțurilor: emițătorul selectează mai ușor elementele componente ale mesajului, având la dispoziție un repertoriu gata făcut, iar receptorul găsește interpretarea justă fără a
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
constituie un mijloc economic de construire a enunțurilor: emițătorul selectează mai ușor elementele componente ale mesajului, având la dispoziție un repertoriu gata făcut, iar receptorul găsește interpretarea justă fără a o mai raporta la alte interpretări posibile 4. 1.2. Politețe, etichetă, protocol În limba comună, între politețe, etichetă și bună-cuviință se pune semnul egal. Codurile bunelor maniere, care descriu normele de comportament și de vorbire, folosesc acești termeni ca și când ar fi sinonimi. Politețea în sens lingvistic diferă însă de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
enunțurilor: emițătorul selectează mai ușor elementele componente ale mesajului, având la dispoziție un repertoriu gata făcut, iar receptorul găsește interpretarea justă fără a o mai raporta la alte interpretări posibile 4. 1.2. Politețe, etichetă, protocol În limba comună, între politețe, etichetă și bună-cuviință se pune semnul egal. Codurile bunelor maniere, care descriu normele de comportament și de vorbire, folosesc acești termeni ca și când ar fi sinonimi. Politețea în sens lingvistic diferă însă de ceilalți termeni apropiați. Penelope Brown și Stephen Levinson
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
la alte interpretări posibile 4. 1.2. Politețe, etichetă, protocol În limba comună, între politețe, etichetă și bună-cuviință se pune semnul egal. Codurile bunelor maniere, care descriu normele de comportament și de vorbire, folosesc acești termeni ca și când ar fi sinonimi. Politețea în sens lingvistic diferă însă de ceilalți termeni apropiați. Penelope Brown și Stephen Levinson, cercetătorii care au formulat cel mai solid model teoretic, o descriu ca pe o consecință necesară a principiului cooperativității și a raționalității ființei umane 5. Politețea
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Politețea în sens lingvistic diferă însă de ceilalți termeni apropiați. Penelope Brown și Stephen Levinson, cercetătorii care au formulat cel mai solid model teoretic, o descriu ca pe o consecință necesară a principiului cooperativității și a raționalității ființei umane 5. Politețea se definește ca o acțiune redresivă, prin care locutorul încearcă să atenueze pericolul ca un act verbal al său, precum o cerere sau un compliment, să afecteze "obrazul"6 alocutorului, face, un concept greu de tradus, desemnând "imaginea publică a
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
publică a eului individual, configurată în termenii unor atribute sociale acceptate de ceilalți"7. Face conține două serii de dorințe: de a fi integrat unui grup (positive face) și de a-și păstra libertatea de acțiune și individualitatea (negative face). Politețea pozitivă urmărește să-l asigure pe destinatarul enunțului de o identitate de opinie, de gust sau de sentiment cu vorbitorul, deci de solidaritatea dintre interlocutori. Cea negativă, din contră, sugerează faptul că emițătorul recunoaște și respectă ideile, atitudinile și acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
pe destinatarul enunțului de o identitate de opinie, de gust sau de sentiment cu vorbitorul, deci de solidaritatea dintre interlocutori. Cea negativă, din contră, sugerează faptul că emițătorul recunoaște și respectă ideile, atitudinile și acțiunile destinatarului. Pe o axă a politeții, extrema înaltă o constituie protejarea negative face, iar la celălalt capăt se situează expresia directă, fără acțiune redresivă 8. Acest principiu al politeții dictează și selectarea formulei de adresare potrivite. În limba curentă, alegerea este determinată de variabilele sociologice numite
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
contră, sugerează faptul că emițătorul recunoaște și respectă ideile, atitudinile și acțiunile destinatarului. Pe o axă a politeții, extrema înaltă o constituie protejarea negative face, iar la celălalt capăt se situează expresia directă, fără acțiune redresivă 8. Acest principiu al politeții dictează și selectarea formulei de adresare potrivite. În limba curentă, alegerea este determinată de variabilele sociologice numite de Brown și Levinson "distanță socială" și "putere relativă"9, care definesc relația socială dintre partenerii de conversație. Contextul situațional are o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
limba curentă, alegerea este determinată de variabilele sociologice numite de Brown și Levinson "distanță socială" și "putere relativă"9, care definesc relația socială dintre partenerii de conversație. Contextul situațional are o importanță sporită, delimitând, în cazul locuțiunilor pronominale alocutive, recomandările politeții de norma de protocol. Distanța socială este o relație simetrică determinată de frecvența interacțiunilor dintre subiectul vorbitor și destinatar, de natura schimburilor care au loc între ei (schimburi materiale, de servicii sau pur și simplu conversaționale) și de relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
acestui factor o reprezintă deferența. Sursele puterii variază de la o cultură la alta, de la o ierarhie la alta: vârstă, stare materială, sex, rol într-o instituție, forță fizică etc. La prima vedere, toate locuțiunile pronominale alocutive par a aparține sferei politeții negative, chiar polului superior al acesteia. Dacă seria Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, deja utilizată în limba cotidiană, se supune acestei strategii, situația este puțin diferită în cazul onorificelor, deoarece ele se folosesc în coduri particulare guvernate nu de principii pragmatice
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
onorificelor, deoarece ele se folosesc în coduri particulare guvernate nu de principii pragmatice, ci de reguli rigide, notate în lucrări normative. Locuțiunile pronominale pe care le voi analiza aparțin unor limbaje specializate, bine definite: limbajul diplomatic și cel bisericesc. Dacă politețea privește întreaga masă a vorbitorilor și este recomandată, nu normată, protocolul, în schimb, reprezintă un cod de comportament care guvernează relațiile dintre state, sfera afacerilor externe, raporturile dintre instituții și ierarhiile din interiorul instituțiilor 12, așadar afectează un număr limitat
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
etichetă se poate rezuma la distincția dintre relația instituțională și relația particulară - eticheta definește comportamentul pe care un individ, care nu se reprezintă decât pe sine, îl are față de o persoană supusă normelor de protocol. Am putea echivala eticheta prin politețe în contextul vieții publice, aflată tocmai prin această situație de comunicare în strânsă relație cu protocolul 13. Ierarhia bisericească are și ea reguli proprii de adresare. Substantivele din aceste sintagme fac parte din fondul vechi al limbii, spre deosebire de limbajul diplomatic
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
unei ierarhii. Este cazul armatei sau al instanțelor judecătorești, însă expresiile folosite nu își formează corespondente pronominale. Din acest motiv, nu își vor găsi locul în discuția aceasta. În concluzie, dintre locuțiunile pronominale alocutive, formele Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre aparțin politeții curente, limbii standard, în vreme ce onorificele se înscriu în coduri distincte în care "politețea" înseamnă adecvarea la regulile specifice și nu se mai definește prin variabilele din limbajul cotidian. Scoase din contextul specific și utilizate în vorbirea de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
își formează corespondente pronominale. Din acest motiv, nu își vor găsi locul în discuția aceasta. În concluzie, dintre locuțiunile pronominale alocutive, formele Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre aparțin politeții curente, limbii standard, în vreme ce onorificele se înscriu în coduri distincte în care "politețea" înseamnă adecvarea la regulile specifice și nu se mai definește prin variabilele din limbajul cotidian. Scoase din contextul specific și utilizate în vorbirea de zi cu zi, ele devin parodii ale limbajului înalt căruia i-au aparținut și se încarcă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]