3,008 matches
-
marginea unei păduri de stejar, iară pe dealul de la dreapta stau răslețe rămășițele încă nestârpite ale unei alte păduri, cioate rădăcini ieșite din pământ și, tocmai sus la culme, un trunchi înalt pe jumătate ars cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre câmpie. Locul îi părea și lui Ghiță străin și pustiicios, cu trecerea timpului însă privind împrejurul său va vedea doar frumusețea locului care îl făcea încet-încet om cu stare. Departe înaintea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în ciclul amintirilor din ziarul Lupta 152. Despre pădureni, luncani, lotri, Slavici dă informații bogate în monografia Die Rumänen in Ungaren, Sibenbürgen und der Bukowina elaborată concomitent cu nuvela Moara cu noroc. Ca Slavici gândesc și alți ardeleni pentru care popasul la han nu e niciodată un capriciu, el e întotdeauna bine motivat de o necesitate stringentă. În august 1836, Timotei Cipariu și George Barițiu au poposit în drum spre București la un han modest, "neguțătoresc" de pe Valea Prahovei, la ieșirea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
muzicalitate stranie creată de caligramele poeziei Dangăne: „Vin / din / lin / de senin / ca un toi / de apoi / dangăne, / dangăne, / plin suspin, / un amin / pentru noi / amândoi...” sau la trecutul, obsesie a durerii, care impune „zvon durut de cântec al chemării” (Popas) sau la eloJiul înaintașilor (Mormântul lui Decebal). Cu verticalitatea-i binecunoscută, poetul adresează o ultimă rugă către Marele Demiurg: „Prea înălțate Stăpâne, / pentru puținul bine / pe care l-am făcut în viață / te rog să Pă repartizezi / singur într o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Sămănătorului, ci multe altele, și încă în același gen, desuet, al notelor de călătorie. Cu toată perseverența ambițiosului gazetar (impresiilor din Grecia le urmează o sumă de secvențe similare referitoare la alte spații culturale, de la Bosfor la München, cu un popas prelungit pe tărâmul Italiei), reacțiile favorabile întârzie să apară, ceea ce-l determină dacă nu să-i dea dreptate finalmente lui Iorga, atunci cel puțin să schimbe macazul și să opteze pentru o formă de expresie literară mai potrivită personalității sale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acordând naturii privilegiul consolator de frumusețe imperfectă a copiei. Așa e, în lumea artei Lovinescu se simte mult mai în largul său decât pe creasta valurilor 30. De aceea se și arată criticul atât de entuziast când vine vorba de popasurile culturale. La München, spre exemplu, bate muzeele ca un turist fanatic, cu ghidul la purtător, după care operează o prealabilă selecție și consemnează numai lucrurile de prima mână. Nota personală încă lipsește din comentariu, ca și limbajul tehnic, specializat, făcându
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
doctorat la Sorbona, pe străzile aglomerate ale Parisului, unde tânărul Andrei Lerian resimte încă mai dureros singurătatea decât, să zicem, scriitorul părăsit de muză. Așa se face că din prezent naratorul migrează iar în trecut, revizitat acum nu din dorința popasului afectiv în preajma iubirii de altădată, ci cu intenția clară de a descoperi un refugiu mai sigur și de a căuta un răspuns la chinuitoarea întrebare: Comment peut-on être cocu? Să fie Boubouroche un erou cu adevărat ridicol, de comedie? Și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se spovedească, "subliniindu-i vorbele prin gesturi expresive și prin ciripiri rostogolite armonios în gușa de porumbiță"180. Măgulit, bărbatul înclină să creadă că făcuse o bună impresie, că femeia e realmente interesată de propria-i persoană, ceea ce explică recapitularea "popasurilor educației lui sentimentale", cu nostalgia omului deprins să caute în amintiri un refugiu. Deși nu e neapărat mincinoasă, confesiunea tânărului intelectual păcătuiește totuși prin omisiune, deoarece el își justifică gestul întoarcerii acasă exclusiv prin dorul față de locurile copilăriei, de parcă nici
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Editura Minerva, București, 2000, p. 281). "Dar dacă, atunci, la 20 de ani, nu putuse tăcea până la capăt, acum, în acest aprilie 1933, tenacele antrenament al închiderii în sine lucrează, și resorturile foarte personale ale călătoriei în Italia, cu prelungitul popas florentin, rămân nerostite. Este sigur însă că tema regăsirii unei stări de grație și, măcar intermitent, a sufletului tânăr care o cunoscuse este o cheie a subitului pelerinaj italian" (idem, p. 283). 4 Dragostea florentină devine "leitmotivul unei frenezii a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
violente. Să nu uităm: și soarele este predestinat accidentului. Drumul lui în noapte nu-l păzește decît luna, de la distanță. Nu-i rămîn, la deșteptare și în zori, decît vagi amintiri de vis nebulos; că l-a vegheat la un popas de casă rustică o babă răbdătoare și cuminte ori că s-a odihnit sub streașina unui munte neguros; iar cînd a reapărut la orizont, i-a trebuit vreme să iasă din amorțire și să-și recapete culoare. Cealaltă baladă, Dobrișean
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
poate replica astfel: o lege nescrisă a păstorilor mai de frunte îi încuraja să se întreacă în agonisirea de turme multe și să petreacă prin sate cu fală, înconjurați de slujitori și de prieteni, pe care să-i omenească la popasuri cu generozitate, de să li se ducă vestea. Nu-i era lui Nechifor Lipan mintea la acumularea de capital, nici măcar în forma lui „primitivă”, la „inginerii financiare”, cum divaga Paul Georgescu întru-un studiu consacrat problemei. Din contra, arăta dispreț
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Avea de dus la îndeplinire o lege comîndală dictată de tradiție: să-și găsească bărbatul și să-l recupereze ritualistic, pentru a fi integrat în marea comunitate a celor „de aici” și „de dincolo”. Febra pregătirilor de drum și a popasurilor neliniștitoare stă sub semnul acestei legi. Cînd Vitoria Lipan a coborît în prăpastie, după fecior și la semnalele cîinelui, știa că avea să-l vadă mort, acolo jos, pe Nechifor al ei. L-a strigat pe numele lui de taină
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unei morți. Sau, în altă parte: „- Vra să zică ți-i soț? -Da, mi-i soț. -Ș-acuma umbli după dînsul? -Ce să fac? Dacă nu umblă el după mine, umblu eu după dînsul. -Caută-l bine unde va fi făcut un popas mai lung... zîmbi crîșmarul. Vitoria dădu din cap c-o părere de zîmbet. Își înăbuși o înțepătură dușmănoasă. Întoarse fruntea și-și căută în sîn naframa, ca s-o dezlege și să plătească vinul. După ce încălecară, Gheorghiță salută pe crîșmar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-i vîre căngile în ochi și sub bărbie. El o dădea încet la o parte cu brațul și rîdea. Ea s-a înverșunat mai tare, pomenindu-i de-o rea și de-o slută de la gura Tarcăului. «Acolo-ți faci popasurile și-ți cheltuiești averea», îl împungea ea cu vorbe îndesate și iar își rășchira căngile. Atuncea el întîi a lovit-o. Pe urmă a cuprins-o la piept și a strîns-o peste brațe. Ea a tăcut deodată, ca și cum ar fi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
însurat, și munteanca asta n-ar avea soț, într-o săptămînă aș face nunta. M-ar cununa părintele Daniil”. Greul pentru nevasta lui Nechifor Lipan începe din momentul cînd trebuie să iasă în lume: nu la modul particular, prilejuit de popasul la un han oarecare sau de vreo petiție ce trebuie înmînată funcționarului de resort. În asemenea situații nu se vedea îngrădită să-și arate necazul și durerea. Dar ea trebuie se întîmpine grupuri mari de oameni în mișcare, cuprinși de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în renume, prin selectarea comportamentelor și aplicarea anumitor semne de identitate la care nu are acces orice ins din marea colectivitate. Ochiul exersat reține datele necesare, ca să nu spun esențiale: „Către Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, într-adevăr a făcut popas mai la vale, pe toloacă, asemenea turmă cum o prubuluia nevasta. Cînd ciobanii s-au mișcat spre crîșmă, au sosit din urmă și stăpînii, în număr de trei. Da - da! Unul era pe un cal negru țintat și purta căciulă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
băga de seamă truda și foamea lui Gheorghiță. Dar se făcea a nu pricepe tocmai bine. Grăbi cît putu spre Păltiniș, pe urmă spre Dîrmoxa, pe urmă spre Broșteni. Numai cînd vedea căluții sfîrșiți, se îndupleca să facă pentru dînșii popas. Acum începeau să ardă ochii ei și să se stingă ai flăcăului. Caii ronțăiau cu mulțămire orzul, vîrîndu-și adînc boturile în trăistile aninate pe după urechi; se scuturau, pufneau, așteptau apa, ca să prindă în ei puterea pămîntului. Flăcăul începea să doarmă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
jumătate. Am luat și eu din ea un gât bun și am dat-o băieților s-o termine. Ne-am luat rămas bun de la el și am pornit. După o bucată de drum am tras pe dreapta pentru un mic popas. Am scos micul aragaz cu butelie poloneză și am pus apa de cafea la fiert într-un ibric. Până să fie gata, ne-am ospătat cu friptură de găină, cine a avut voie a tras, la început o gură bună
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
peria peste mustăți, le ungea cu “brandolină” ca să “stărlucească”, și le arcuia frumușel cu codițele tari înspre sus, își lua nevasta și mergea la Hanul lui Topor, care era nu departe de casa lor, pe Sărărie, un loc celebru de popas pentru toată lumea: cărăuși, căruțași, hamali, funcționari, scriitori etc. Aici, la han, comanda niște fleici în sânge și-i striga țiganului cu scripca:Cântă, cioară, pe aceea: “Izvoraș de apă rece” și altele, unele chiar măscărăcioase, la adresa unor femei puturoase sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Vodă, pe lângă baia domnească de jos, prin Slobozia lui Leon Vodă, au ieșit din târg pe la Cavafi și, de abia ajunși pe dealul viilor domnești de la Văcărești, pe câmpul încă nesemănat, că îi și așteptau corturile gata întinse. Era primul popas de noapte, gândea Selin, dar nu a fost așa. La Văcărești au stat două zile... Constantin Brâncoveanu era slăbit și Pylarino nu era de acord să se pornească la drum. Selin pașa în sinea lui cugeta că suita domitorului era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor. Trăpașii abia puteau fi ținuți la pas, atât de frumoasă era vremea. Drumul era bun, lanuri verzi și păduri abia înfrunzite cât vedeai cu ochii. La prânz au ajuns la Călugăreni. Aici domnul a cerut să se facă un popas ca să se aștepte restul suitei. A coborât vioi din rădvan și a poruncit să i se dea un cal de călărie. A sărit în șa și, politicos, i-a comunicat lui Kuciuk Selin că dorește să fie întovărășit. Au plecat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pietrii de însemnare a locului. Vodă se opri, își scoase cuca domnească și se închină pios. Deși vorbise încet, gâfâia, fiecare respirație fiind aproape un oftat. Selin pașa era palid. Acum își dădu seama ce se întâmpla de fapt: primul popas al lor fusese acolo unde acum mai bine de o sută de ani fusese ultima tabără a oștilor lui Sinan înainte de a împresura și lua Bucureștiul, cetatea de scaun. Înainte de Văcărești, Sinan oprise la Copăceni după dezastrul de aci, de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fusese ultima tabără a oștilor lui Sinan înainte de a împresura și lua Bucureștiul, cetatea de scaun. Înainte de Văcărești, Sinan oprise la Copăceni după dezastrul de aci, de la Călugăreni. Citise și el istorie... Ce face acum beiul Constantin? Același drum, aceleași popasuri? — Te-ai întrebat, Selin pașa, ce-ar însemna astăzi o bătălie ca cea de acum o sută de ani pentru împărăția celor două continente? Stau țarul la Azov și împăratul la Mohaci, gata, gata și cine știe ce nebun vrea să bage
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trezească nici un dușman? Cu asemenea gânduri, cei doi călăreți au ajuns în tabăra de la Călugăreni unde sosise între timp tot alaiul. O ploaie scurtă, prima ploaie de vară a anului 1703, îi adună în corturile în care erau întinse mesele popasului. După-amiază, domnul spuse că este obosit de boala prin care trecuse și ceru să se retragă în cortul său împreună cu doamna și cu cei trei fii. Norii se spulberaseră și soarele ardea, ridicând din ierburi și din bălți un abur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Selin încercă să-și aducă aminte ce spune protocolul în această situație, dar nu reuși, așa că, zâmbind stânjenit, acceptă strângerea de mână a Cantacuzinului. A doua zi, 8 mai, au străbătut drumul Bălții și au ajuns la Daia. Era ultimul popas pe pământul Valahiei. Călărași cu vești de la București, Târgoviște și Adrianopol soseau și plecau mereu din tabără. Marele stolnic Constantin Cantacuzino era nedespărțit de domnitor în toate sfaturile care se țineau. Au fost aleși cam opt sute de boieri care să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atâta? Spuneți-mi să mă veselesc și eu, spuse vodă liniștit. M-a învățat domnia sa aga Kuciuk Selin un joc turcesc, măria ta. Adrianopol, 1703 Convoiul înainta urmând drumul turmelor spre pășunile din Balcani. Vodă era sănătos, nu doctorii cereau popasuri dese, ci localnicii pe unde treceau. Erau români sau aromâni care ieșeau din sate la drumul mare și-i cereau voievodului să poposească la ei. Kuciuk Selin nu mai văzuse așa ceva! Mai erau câteva zile până la Rusalii. Prima tabără după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]