KorAP: Find »[drukola/base=porție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...161 >

4,015 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

s-a oprit în mijlocul propoziției, și-a pus bețișoarele jos și a oftat. Cum naiba am ajuns să discutăm lucruri atât de îngrozitoare? — Toată povestea ta a pornit de la sutien, am zis. — Da, așa e. Te rog să mănânci toată porția aceea de dashimaki, a zis Midori, cu o expresie solemn\. Mi-am terminat porția și mă simțeam foarte sătul. Midori a mâncat mult mai puțin decât mine. Când gătesc, nici nu mai e nevoie să mănânc, a spus ea. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
naiba am ajuns să discutăm lucruri atât de îngrozitoare? — Toată povestea ta a pornit de la sutien, am zis. — Da, așa e. Te rog să mănânci toată porția aceea de dashimaki, a zis Midori, cu o expresie solemn\. Mi-am terminat porția și mă simțeam foarte sătul. Midori a mâncat mult mai puțin decât mine. Când gătesc, nici nu mai e nevoie să mănânc, a spus ea. Mă satur de la gustat. Midori a strâns vasele, a șters masa, a adus de undeva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
spusese Naoko în scrisoare. Am mâncat absolut tot ce mi se pusese în parfurie. Chiar mănânci cu poftă, mi-a zis ea. — E minunată mâncarea și, în plus, n-am mâncat nimic de dimineață. Dacă îți face plăcere, mănâncă și porția mea. Eu sunt sătulă. Dacă nu o vreți, o mănânc eu. — Stomacul meu e mic și nu încape prea mult în el... și apoi, compensez cu țigările. Și-a mai aprins un Seven Stars. A, apropo, spune-mi pe nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mic și nu încape prea mult în el... și apoi, compensez cu țigările. Și-a mai aprins un Seven Stars. A, apropo, spune-mi pe nume. Mă cheamă Reiko. Toată lumea îmi spune așa. Reiko părea evident încântată că mănânc și porția ei, de care abia se atinsese. Eu o priveam, curios, cum mesteca o bucat\ de pâine. Naoko este pacienta dumneavoastră? am întrebat eu. — Pacienta mea? Ce te faci să crezi că sunt doctoriță? a întrebat ea, extrem de mirată. — Mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
nu pare în toate mințile. — E doctor, spuse Naoko. Doctorul Miyata. — Ai dreptate, spuse Reiko. Pun pariu că e cel mai nebun de aici. — Și domnul Omura, portarul, e cam nebun, adăugă Naoko. — Adevărat, zise Reiko, în timp ce se lupta cu porția de broccoli din farfurie. Când face gimnastică, dimineața, țipă cât îl ține gura, fără nici un motiv. Are plămâni, nu glumă! Înainte de a veni Naoko aici, mai era la birouri domnișoara Kinoshita, care suferea de nevroză și care a încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
lin, fără vise chinuitoare. Capitolul al [aptelea La ora de sport de joi dimineața, am înotat câteva lungimi în bazinul de cincizeci de metri. Efortul mi-a mai limpezit mintea și mi-a deschis pofta de mâncare. Am mâncat o porție mare la masa de prânz și, în timp ce mă îndreptam spre sala de lectură a Facultății de Litere ca să mai studiez ceva, am zărit-o pe Midori Kobayashi. Era cu o studentă mică de statură, ce purta ochelari, dar când m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ea. — La bibliotecă. — Lasă biblioteca și hai să mâncăm împreună de prânz! — Tocmai am mâncat, am zis. — Și ce dacă? Mai mănânci o dată. Până la urmă m-a convins și am intrat într-un restaurant mic. În timp ce ea a mâncat o porție de curry, eu am băut o cafea. Purta o cămașă albă, cu mâneci lungi, și peste ea avea o vestă galbenă, din lână, cu un pește mare, tricotat. La gât purta un lănțișor subțire de aur, iar la mână un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
tunel. Din când în când, ecoul era înăbușit de microfonul la care se solicita prezența în spital a vreunui doctor sau a vreunei asistente. În timp ce încercam să fac rost de o masă, Midori s-a dus și a cumpărat două porții de mâncare, pe care le-a adus pe o tavă de aluminiu. Crochete cu sos, salată de cartofi, varză dată printr-o răzătoare fină, legume fierte, orez și supă din pastă de soia. Toate erau aliniate pe tavă, în același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
sos, salată de cartofi, varză dată printr-o răzătoare fină, legume fierte, orez și supă din pastă de soia. Toate erau aliniate pe tavă, în același tip de vase de plastic utilizate și de către pacienți. Am mâncat cam jumătate din porția mea, dar Midori a mâncat, cu poftă, tot. — Nu ți-e foame? m-a întrebat ea în timp ce își sorbea ceaiul fierbinte. Nu prea. Asta din cauză că ești la spital, spuse Midori, cuprinzând încăperea cu privirea. Așa se întâmplă când nu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Hatsumi. E mai bine dacă stai și tu. — Cel puțin m\nânc\-Ți desertul, spuse Nagasawa. — Zău că vă las, dacă vreți. Am continuat să mâncăm în tăcere. Eu mi-am terminat peștele, dar Hatsumi a mâncat doar jumătate din porția ei. Nagasawa își terminase de mult rața și acum se concentra asupra whisky-ului. — Bibanul a fost excelent! am zis eu, dar cei doi n-au reacționat în nici un fel, de parcă aș fi aruncat o pietricică în adâncurile unui puț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
înfășurat în foițe de alge de mare și pastă de soia și deci rezistă până a doua zi. Și-a turnat sake în pahar și mi-a turnat și mie. I-am mulțumit politicos și am înfulecat singur cele două porții de sushi din cutia de deasupra. Apoi am băut iar sake amândoi, pe săturate. M-a invitat să dorm la el acasă în noaptea aceea, dar i-am spus că mă simțeam mai bine acolo, pe mal, singur, și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

să o iau străbĂtînd Madridul peste care se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Trebuie să-i fi sărit În spate. — Da’ de unde o fi făcut rost de cuțit? — Habar n-am, spuse tata. — Și prostu’ Ălălalt. Nici n-a Încercat măcar să scape. Nu, n-a Încercat. — Da’ detectivu’ Ăla tot i-a servit porția lui. Ai văzut, doctore? — Da. — Bietu’ fraier. Podeaua spălată era umedă și curată. Ne-am Întors la locurile noastre, În celălalt vagon. Taică-meu stătea pe canapea fărĂ să zică nimic și eu mă-ntrebam la ce se gîndește. — Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

pentru asta. Acum, în sfârșit, plătește pentru plăcerile sale și mă simt în avantaj. Nu pot să renunț la supa mea cu tăiței și lapte de cocos, adaugă el. Dar e atât de sățioasă, Davey. Știi câte calorii conține o porție? —Joc fotbal în fiecare duminică, susține el defensiv, ca și cum, dacă aleargă în jurul unui teren murdar împreună cu Finn, Barney și restul găștii, topește în mod miraculos caloriile din tăițeii de cocos și prăjelile de dimineață. După care bagi în tine o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
cutia. Nu, răspund cu hotărâre. —Ții regim? — Sunt femeie, nu-i așa? — Voi, fetele, exclamă el caustic. Tot timpul numărați caloriile. E îngrozitor de plictisitor. Mi-ar plăcea să ies și eu în oraș cu o tipă și să comande o porție dublă de cartofi prăjiți. —Chiar așa. Îmi închipui că te întâlnești cu o sumedenie de fete grase, nu-i așa? — Ce? întreabă uluit. —Tipic pentru bărbați. Nu vă convin fetele care țin regim, dar ați vrea ca ele să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
te agiți așa. Tu nu arăți rău. —Mulțumesc! — Știi ce vreau să zic. Vorbesc serios. Ai un corp superb. E drept că mă simt flatată, deși sunt supărată pe el. — Păi, nu mănânc turtă dulce, fac exerciții și nu comand porții duble de cartofi prăjiți. —Și eu merg la sală. —Asta-i diferența dintre noi. Tu poți înfuleca oricât, eu însă, chiar dacă fac yoga în fiecare zi, am grijă ce și cât mănânc. E o ușurare să vorbești despre astfel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
fratele meu. Apoi, colac peste pupăză, mai trebuie să apară și Shelby, care se așteaptă întotdeauna s-o complimentez în mod exagerat. Nicotina mă face mai puternic. — Ar trebui s-o inviți la cină, îi sugerez răutăcios, poate comandă ea porția dublă de cartofi. Chiar așa? zice îngrozit. Ce vorbești? Adunătura aia de oase? Oricum, am cam terminat-o cu femeile, adaugă el devenind din nou posac. Un cârd de gâște, bune de nimic! Nu spun nimic. Îl privesc doar. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
ebrietate. Prima noastră întâlnire nu ține cont de nici una dintre aceste reguli, iar rezultatul este dezastruos. Daisy a băut deja o cantitate impresionantă de vin alb și acum plânge întruna. Șampania se evaporă cât ai clipi, urmează apoi o altă porție de vin pentru mine și Daisy și niște whisky pentru Finn. Stăm așa ore întregi, urmărim stupidități la televizor, în timp ce Daisy nu se mai oprește odată. Finn stă trântit în fotoliu, nu-și ia ochii de la ecran și nu scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
despre cele mai profunde sentimente fără ajutorul unui păhărel. Pentru o secundă, desăvârșitului Jake îi cade fața imperturbabilă. Îmi vine să-l sărut pe Finn pentru o astfel de performanță. Însă Jake răspunde doar atât: —S-ar putea să reduceți porțiile de alcool la minim. Pentru că, nu-i așa, veți încerca să induceți o stare de sobrietate emoțională. — O luăm pe rând. Pas cu pas, nu? zice Finn cu veselie. În acest moment, ceea ce-mi doresc e să mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Thunder de pe televizor. Mă comport ca o tipă supraponderală care îi face scandal alteia, la fel de grasă, că a văzut-o lumea cât înfulecă, dar ea însăși face același lucru pe ascuns și își ia revanșa târziu în noapte cu o porție dublă de prăjituri. —Trebuie să vorbim despre asta la următoarea noastră întâlnire, o previn. E foarte ușor să dai sfaturi. Totuși, când pun receptorul jos, îmi dau seama că nu am mai fost bântuită de Patrick de aproape o săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
ochiul. A, da, încercați somonul, dacă vă place. În seara asta ne-a ieșit grozav. Două minute mai târziu îmi este servită o farfurie cu anghinare prăjite. Simt că leșin. Sunt preferatele mele și, în vremurile bune, comandam întotdeauna o porție. Nu pot să cred că și-a amintit, exclam în timp ce trec la atac. N-am mai fost aici de vreun an. —E un prieten vechi? se interesează Jake în timp ce stoarce niște lămâie deasupra anghinarelor. Trebuie să acționez cu tact, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
pisicește Daisy, bătând languros din gene și aruncându-i priviri admirative. Pieptul lui Barney se umflă ritmic, în timp ce ia o sticlă de șampanie din mâna unuia dintre cei doi și-i umple paharul. Să bem! zice el, turnându-și o porție zdravănă. Zâmbindu-și, ciocnesc paharele. Părăsesc în grabă terenul și mă aciuez pe un scaun pe lângă Davey, de unde puteam să urmăresc mai bine evenimentele. Nu aș fi vrut în nici un caz s-o stânjenesc pe Daisy. Ce se întâmplă? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

Marița! Mi se răstoarnă în farfuria interbelică ghiveciul peste care fusese topit un porc întreg. Mi-e greață și încep să dau gaze care fac ecou în cada de sub mine. Surorile se ghiftuiesc și la sfârșit își mai bagă o porție. Mi-e rău doar când le privesc. Noroc de coniac. Stăm la cafele. Îmi aduc aminte că le-am adus o cutie de bomboane fine. Motiv să mă ridic, să-mi aranjez gazele cum trebuie în intestine. Când mă întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
liceu? Poate... he-he, are el un gând, o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe tânăr. La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
vreo explicație la clasă! Nu mai găseai nimic, poate doar niște pateuri sfărâmate și ceva Pepsi pe fundul unei sticle. Bineînțeles, cei care aveau prieteni, amanți sau amante, își permiteau să vină la masă cu pas elegant și mină melancolică - porția lor era pusă deoparte! Ceilalți trebuia să se uite mereu la ceas, să se facă de râs în fața elevilor care chicoteau - lu’ ăsta îi ghiorăie mațele, sigur ne dă drumu’ mai repede să prindă ceva de băgat sub nas! -, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]