3,816 matches
-
acest castron. — Perfect. — Iar dacă bila ta ar avea o anumită viteză, n-ar mai ieși din castron, ci s-ar Învârti la nesfârșit pe marginea vasului. Este ceea ce fac planetele În mișcarea lor continuă pe orbita. Puse din nou portocala pe masă. — În realitate, este ca și cum masa aceasta ar fi din cauciuc, iar planetele ar provoca niște adâncituri În ea. Așa arată spațiul adevărat, curbat, iar curbura sa se modifică proporțional cu gravitația. — Da... — Așadar, putem spune că gravitația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
are gravitație. — Da, și deja am admis că gravitația este o curbură a spațio-timpului, ca și curbura acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o parte și de alta a portocalei. — Ăștia sunt cei doi jucători. Acum, rostogolind bila de la un deget la altul, vei afla că trebuie să te deplasezi pe curbura castronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o parte și de alta a portocalei. — Ăștia sunt cei doi jucători. Acum, rostogolind bila de la un deget la altul, vei afla că trebuie să te deplasezi pe curbura castronului. Și asta indiferent dacă trimiți bila ușor și ea se va Învârti În apropierea portocalei, sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
alta a portocalei. — Ăștia sunt cei doi jucători. Acum, rostogolind bila de la un deget la altul, vei afla că trebuie să te deplasezi pe curbura castronului. Și asta indiferent dacă trimiți bila ușor și ea se va Învârti În apropierea portocalei, sau dacă Îi imprimi un impuls mai mare și ea se va deplasa pe peretele castronului, Înainte de a cădea din nou pe marginea opusă. Dar nu poți determina această bilă să facă tot ce vrei pentru că mișcarea ei este ghidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cânte "Bună dimineața la Moș Ajun": "Bună dimineața la Moș Ajun! Am venit și noi odată la un an cu sănătate și la anul să venim sănătoși să vă găsim! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Foaie verde portocală, noi suntem copii de școală și-am venit să colindăm pe la case să urăm! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Nu vă imaginați cât de frumos este tot cântecul și cum răsună peste drumurile troienite și casele acoperite
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
unde garda mea era coborâtă și încerca să mă facă să vin să mă joc cu ea. Aha, aici erai, zicea ea plină de exuberanță, plină de energie, în timp ce eu stăteam singură, întinsă pe pat, bând vodcă cu suc de portocale, cu omniprezentul număr din Hello lângă mine, te-am căutat peste tot. Hei, nu mi se pare că te distrezi prea tare. Hai cu mine! O să găsim alți oameni, o să discutăm cu ei și-o să râdem nițel. —Du-te dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un duș. Ba chiar m-am spălat pe cap. După care mi-am făcut ordine în cameră. Am pescuit cele două sticle goale de vodcă de sub pat. Și am adunat cutiile goale de cidru supertare și cele de suc de portocale și le-am pus pe toate într-un sac de plastic ca să le duc la gunoi. Apoi am strâns toate paharele pe care le folosisem în ultimele două săptămâni și le-am aranjat în formație militară ca să le duc jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în avionul cu care venisem de la Londra, nu mi-au mai venit. Ceea ce vreau să spun este că îmi erau mult prea mari. La asta te duce o cură de o lună de zile exclusiv cu vodcă și suc de portocale. (Dar să nu încercați așa ceva acasă.) Așa că m-am dus în camera lui Helen ca să dau iama prin dulapul ei. Fiindcă, Dumnezeu mi-e martor, Helen îmi era datoare. În ultimele două săptămâni mă uscase de bani cu pretențiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu fructe. Vreau să zic: care era problema? Fructele sunt foarte drăguțe. Eu cumpăram tot timpul fructe și nimeni nu le mânca. Desert protestant, așa le numea Judy. Prietenii îmi spuneau că-i insult oferindu-le ceva gen banane sau portocale ca desert. Că ceea ce ei considerau a fi un desert rezonabil, adică singura formă de desert, era ceva care dădea pe-afară de-atâtea grăsimi saturate, zahăr rafinat, frișcă, alcool, albușuri de ou și colesterol. Genul de desert care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
reacționez la mâncare când sunt în preajma unui bărbat e un barometru sigur al sentimentelor pe care le am pentru el. Dacă nu pot să mănânc nimic înseamnă că sunt înnebunită după el. Atunci când dimineața reușesc să beau niște suc de portocale și să ronțăi niște pâine prăjită înseamnă că am ajuns la Sfârșitul Începutului. Iar atunci când ajung să termin mâncarea pe care el a lăsat-o în farfurie, relația e ca și încheiată. Asta sau mă mărit cu el. Ei, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Proba pentru a vedea dacă un scriitor a găsit forma firească a povestirii sale e următoarea: după ce o citești, te Întrebi dacă ți-o poți Închipui altfel, sau Îți amuțește Închipuirea și ți se pare absolută și desăvîrșită ca o portocală”. Acest refren reprezintă alfabetul meu cîntat. GÎndeam la fel și Înainte de a-l auzi pe Capote, Însă confuz, el doar a dat o formă sentimentelor mele tehnice, așa cum se-ntîmplă de obicei cu tipii cu sentimente: vine altcineva și li le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urma să fie arătat globului ocular al planetei. Fireasca dezbinare Își croiește iarăși drum prin aceste zile sărite de pe linie. Studenții și muncitorii. Intelectualii și muncitorii. Intelectualii și intelectualii. Muncitorii și muncitorii. Țăranii beau, după o tactică străveche. Și, deasupra portocalelor, salamului și nevrozei, ca un nor staționar, mizeria și AND-ul abjecției și-al unei violențe de neînchipuit. Descoperirea cu stupoare a caracterului belicos al unui popor considerat de propria-i istorie drept o culme a blîndeței. Sintagma deja găurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
New York, pierdut de curînd În propria-i călătorie, poate spre Jupiter. Un recunoscut nonconformist. Maestru absolut al filmului, de la a la z. Selecție subiectivă: Paths of Glory, Full Metal Jacket. Capodopere: 2001 A Space Odyssey și A Clockwork Orange. Despre portocală, Îngemănată cu O, Lucky Man (Lindsay Anderson) și Brazil (Terry Gilliam), poate altădată. La fel și despre ultimul lui film, Eyes Wide Shut. Lolita a fost o deziluzie. Mai Întîi, actorii: singurii adevărați sînt Shelley Winters (Charlotte Haze), o actriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cărei machiaj grotesc conturează În alt registru și extrem de intens furia, amintește de Fellini. A doua: Mason bolnav, În pat, fîlfîind plapuma pentru a vorbi la telefon Într-o atmosferă de Welles. Să ne gîndim Însă mai bine la incredibila portocală mecanică rostogolindu-se pe Oda bucuriei lui Malcolm McDowell (un actor uriaș desființat de Hollywood). Apropo de Ludwig, autorul simfoniei: pentru rolul Lolitei cea mai potrivită alegere ar fi fost, bineînțeles, Sharon Stone. Avea aproape și vîrsta necesară (peste cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
turbulenți, de nas, un cleștișor de stomatolog amator, firesc În mîna unui director, și faptul că nimeni nu scapă de acidul sulfuric al filmului toți sînt prezentați ca-n priza directă a realității, fie demenți, fie idioți trimite direct la portocala mecanică, nici acolo nu scăpa cineva, nici acolo nu există o cît de mică șansă de normalitate, Domnul Iepure sare iar pe ecran, sincer să fiu n-am găsit ce semnificație are rozătorul, care mai este și „sîngeros”, ne spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lase totul baltă, să părăsească Elveția și conturile din bănci și să vină aici, În acest oraș pe moarte, n-are rost să caute Luis-Miguel prea mult, lucrurile nu au În realitate coerența din romane, nu se aprind dimineața ca portocalele din manualul lui Antnio, uneori se petrec pur și simplu, fără nici o justificare. Cum tot aparent fără sens pare răpirea Ariellei de către Henriques, În vederea unui portughez joc amoros În trei (al treilea partener fiind o bătrînă hidoasă, ivită nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mi-am dat seama că nu era momentul potrivit pentru explicații mai complicate. Am închis telefonul și am spus - ascultându-mi cu interes propria voce: — Scuză-mă, probabil mă crezi foarte nepoliticos. Vrei să bei ceva? Am vin, suc de portocale, bere și limonadă și chiar un pic de whisky, cred. Fiona ezită. — Putem lăsa ușa deschisă, dacă vrei. Nu mă deranjează. Și în clipa aceea zâmbi și se așeză din nou pe canapea, picior peste picior și spuse: — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de whisky, cred. Fiona ezită. — Putem lăsa ușa deschisă, dacă vrei. Nu mă deranjează. Și în clipa aceea zâmbi și se așeză din nou pe canapea, picior peste picior și spuse: — De ce nu? Mi-ar face plăcere. — Vin? — Suc de portocale, dacă se poate. Nu reușesc să scap de durerea asta cumplită din gât. Bucătărioara mea a fost întotdeauna camera cea mai curată din apartament. N-am șters praful și n-am folosit niciodată aspiratorul, pentru că praful nu e vizibil când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să scot o cutie de suc de portocale din frigider și am pus trei, patru cuburi de gheață într-un pahar mare. Am turnat sucul peste cuburi, bucurându-mă de muzica lor lentă în timp ce clincăneau lovindu-se unul de celălalt și se ridicau la suprafață în pahar. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi să trăiesc în același spațiu cu un organism viu care creșetea și în același timp cu învălmășeala mea stătută de filme și reviste. Mi-am mai turnat o bere și ei i-am mai adus un suc de portocale și de data asta m-a rugat să-i torn puțină vodcă în el. Mi-am dat seama că era o femeie tandră și prietenoasă, deoarece când am venit să mă așez lângă ea pe canapea ca să completez formularul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
voia să-mi spună ceva, ceva important. Apoi când ne-am dus în bucătărie, unde lumina era puternică și am întrebat-o dacă e sigură că nu vrea o bere, un gin cu apă tonică, o vodcă și suc de portocale sau altceva, s-a rezemat brusc de frigider și m-a întrebat dacă aș putea să-i fac un serviciu. I-am răspuns că da, bineînțeles. Și ea a spus: — Crezi că ai putea să-mi pipăi gâtul? Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își vârî capul prin perdea. — Totul e în regulă aici? Fiona dădu din cap. — O parte a personalului bea ceva sus. Băuturi nealcoolice. În întâmpinarea Anului Nou. Poate doriți ceva. Fiona se gândi. — Niște suc de fructe. Un suc de portocale, poate. — Păreau să nu mai aibă suc de portocale, spuse infirmiera îndoită. Să văd ce pot face. Fanta e bine? I-am dat să înțeleagă că nu ne-ar deranja Fanta, apoi am fost lăsați din nou singuri un interval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aici? Fiona dădu din cap. — O parte a personalului bea ceva sus. Băuturi nealcoolice. În întâmpinarea Anului Nou. Poate doriți ceva. Fiona se gândi. — Niște suc de fructe. Un suc de portocale, poate. — Păreau să nu mai aibă suc de portocale, spuse infirmiera îndoită. Să văd ce pot face. Fanta e bine? I-am dat să înțeleagă că nu ne-ar deranja Fanta, apoi am fost lăsați din nou singuri un interval de timp care ni s-a părut foarte lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
i-am răspuns cu un zâmbet de ușurare, neputincios. Zâmbetul mi-a înghețat pe buze când mi-am dat seama că infirmiera încerca să plaseze două sticle de plastic în mâinile mele întinse. — A mai rămas până la urmă suc de portocale, spuse ea. Și ascultați... De la radioul de la recepție se auzeau clopotele Big Ben-ului bătând ora. E douăsprezece. La mulți ani, domnule Owen. Să plece anul vechi, să vină anul nou. Mark 31 decembrie 1990 Când a devenit clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o aromă amețitoare. După ce am devorat toată mâncarea și două cești de ceai, m‑am Împleticit Înapoi spre pat și am adormit atât de rapid, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva Îmi pusese cineva un somnifer În sucul de portocale. Masajul a reprezentat un mod perfect de a Încheia ceea ce fusese o zi binecuvântat de relaxată. Toată lumea lucra În locul meu, iar Miranda mă sunase și mă trezise din somn o singură dată - o singură dată! - ca să Îmi ceară să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]