3,471 matches
-
fost promis de Dumnezeu. Iar cel care colaborează cu voi e un bărbat în care am avut odată încredere, un trădător care e gata să-și vândă poporul ca să pozeze în fața antisemiților din Europa ca bunul evreu, evreul de treabă, porumbelul cu premiul Nobel în cioc, în timp ce evreii răi sunt lăsați să fie uciși în paturile lor de către arabi. Totul pare să se fi sfârșit, e ora noastră neagră din nou, când iată! Un erou al poporului evreu, Shimon Guttman, intervine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
știe ce-i pe lume. Nu cumva ți-ar plăcea să fii tu directoarea clubului? — Da’ de unde! — Bine, ține minte asta, spuse Lana și urmări cu degetul reclamele. Ia privește! La Jerry au un șarpe, la 104 și-au luat porumbei, un pui de tigru, un cimpanz’... Vezi tu, acolo se duc oamenii, spuse Darlene. Trebe să ții pasu’ cu noutățile-n afaceri. — Foarte mulțumesc. Și pentru c-ai venit cu ideea, ai vreo propunere? — Eu propun un vot unanim ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu o ușoară ezitare: — Și cu comuniștii? — Nu-ți face gânduri din cauza lor, dragă. Scăpăm noi de ei! Claude o să fie prea ocupat să-ți aranjeze casa. O să aibă destul de lucru ca să prefacă odaia lui Ignatius într-un cuib de porumbei. Izbucni în hohote înfundate de râs. — Domnișoara Annie o să se-nverzească văzând casa asta reparată. — Păi să-i zici așa: „Mai ieși și tu și fâțâie-te puțin! Numa’ așa o să te-alegi cu casa reparată.“ Santa hohoti din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
protejeze! Toate semnele indicau spitalul Caritas. — O, Fortuna, ticăloasă nenorocită ce ești! Începu să se învârtească, legănându-se ca o rață, prin mica lor casă. Zdrahonii cu brațe tari folosiți de spital își aveau privirea ațintită asupra lui. Ignatius Reilly, porumbelul de lut. Dar era posibil ca mama lui să se fi dus totuși la una dintre bacanalele ei de popice. Pe de altă parte, era la fel de posibil ca o camionetă cu zăbrele să gonească chiar acum spre Constantinopole Street. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chiar un lux, refuzat unei minorități care trebuia să se maturizeze cât de repede putea? Sau fiindcă literații din Istanbul fuseseră Înstrăinați de tradițiile orale pe care bunicile le treceau cu credință mai departe nepoților lor? Cartea se numea Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. Era vorba despre un porumbel rătăcit În Înaltul cerului În timp ce zbura cu familia și prietenii pe deasupra unei țări a fericirii. Porumbelul se oprea În numeroase sate, târguri și orașe căutându-i pe cei dragi și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se maturizeze cât de repede putea? Sau fiindcă literații din Istanbul fuseseră Înstrăinați de tradițiile orale pe care bunicile le treceau cu credință mai departe nepoților lor? Cartea se numea Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. Era vorba despre un porumbel rătăcit În Înaltul cerului În timp ce zbura cu familia și prietenii pe deasupra unei țări a fericirii. Porumbelul se oprea În numeroase sate, târguri și orașe căutându-i pe cei dragi și la fiecare oprire asculta o nouă poveste. În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care bunicile le treceau cu credință mai departe nepoților lor? Cartea se numea Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. Era vorba despre un porumbel rătăcit În Înaltul cerului În timp ce zbura cu familia și prietenii pe deasupra unei țări a fericirii. Porumbelul se oprea În numeroase sate, târguri și orașe căutându-i pe cei dragi și la fiecare oprire asculta o nouă poveste. În felul ăsta, Hovhannes Stamboulian aduna În cartea lui vechi povești populare armenești, mare parte transmise din generație În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l scria În seara asta era ultimul și cel mai solicitant dintre toate. Când va termina, va coborî, va lega Întregul text cu o fundă, va ascunde broșa de aur Înăuntrul nodului și-i va Înmâna pachetul soției sale. Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii Îi era dedicat ei. — Citește-o, te rog, intenționa să spună. Dacă nu e destul de bună, vreau s-o arzi. Până la ultima filă. Promit că nici măcar n-o să te-ntreb de ce. Dar dacă crezi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
deja scriitori celebri, alții În devenire. Veneau să mănânce, să bea, să citească, să contemple și să discute cu aprindere operele unora sau altora, și cu și mai multă aprindere pe ale lor. După ce a zburat mult, tare mult, Micul Porumbel Rătăcit s-a simțit obosit și Însetat și s-a așezat pe o creangă acoperită de zăpadă ce aparținea unui rodiu care sta să Înflorească. A luat niște zăpadă În ciocul lui mic și, potolindu-și astfel setea, a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a așezat pe o creangă acoperită de zăpadă ce aparținea unui rodiu care sta să Înflorească. A luat niște zăpadă În ciocul lui mic și, potolindu-și astfel setea, a Început să plângă după părinții săi. — Nu plânge, micule porumbel, a spus rodiul. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Povestea unui mic porumbel rătăcit. Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără să Înțeleagă exact ce aume Îl Împiedica să se concentreze. A oftat exasperat, spre propria-i surpriză. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să Înflorească. A luat niște zăpadă În ciocul lui mic și, potolindu-și astfel setea, a Început să plângă după părinții săi. — Nu plânge, micule porumbel, a spus rodiul. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Povestea unui mic porumbel rătăcit. Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără să Înțeleagă exact ce aume Îl Împiedica să se concentreze. A oftat exasperat, spre propria-i surpriză. În ultima oră și mai bine mintea lui fusese un loc cu acces liber pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost motivul ce se ascundea În spatele acestei neliniști, trebuia să scape de toropeala aia. Era ultimul capitol, ultima povestire. Trebuia să fie bună. A strâns din buze și s-a Întors la scris. — Păi, vorbești chiar despre mine. Eu sunt porumbelul ăla! a ciripit surprins Micul Porumbel Rătăcit. — A, da? a Întrebat rodiul, Însă nu a părut câtuși de puțin surprins. Atunci ascultă povestea ta... Nu vrei să afli care-ți va fi soarta? — Doar dacă e una fericită, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acestei neliniști, trebuia să scape de toropeala aia. Era ultimul capitol, ultima povestire. Trebuia să fie bună. A strâns din buze și s-a Întors la scris. — Păi, vorbești chiar despre mine. Eu sunt porumbelul ăla! a ciripit surprins Micul Porumbel Rătăcit. — A, da? a Întrebat rodiul, Însă nu a părut câtuși de puțin surprins. Atunci ascultă povestea ta... Nu vrei să afli care-ți va fi soarta? — Doar dacă e una fericită, a spus Micul Porumbel Rătăcit. Nu vreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a ciripit surprins Micul Porumbel Rătăcit. — A, da? a Întrebat rodiul, Însă nu a părut câtuși de puțin surprins. Atunci ascultă povestea ta... Nu vrei să afli care-ți va fi soarta? — Doar dacă e una fericită, a spus Micul Porumbel Rătăcit. Nu vreau s-o aflu dacă e tristă. Dintr-odată aerul nemișcat a fost străpuns de un zgomot de sticlă spartă. Hovhannes Stamboulian a tresărit În scaun, s-a oprit din scris și s-a Întors instinctiv spre fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vârtejul scrisului era imens și Încorsetant, Însă de asemenea extrem de ademenitor. Cuvintele săreau Încoace și-ncolo pe hârtia pergamentoasă, implorându-l să Încheie această ultimă poveste și să le călăuzească spre destinul lor Îndelung așteptat. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. Spune-mi povestea Micului Prumbel Rătăcit. Însă te avertizez de pe acum că dacă aud vreun lucru trist Îmi desfac aripile și Îmi iau zborul. Hovhannes Stamboulian știa ce avea să spună rodiul și cum Începea ultima poveste, Însă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-ți povestea, a spus rodiul legănându-și crengile și scuturând câteva petice de zăpadă. A fost odată ca niciodată, pe când creaturile Domnului erau nenumărate precum boabele de grâu, iar a vorbi prea mult era un păcat. — De ce? a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. De ce era un păcat să vorbești prea mult? Ușa bucătăriei era Închisă. Ceea ce era destul de ciudat la ora aceea din zi; Armaoush avea obiceiul să lucreze acolo Împreună cu Marie, fata În casă pe care o aveau de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de nestăpânit. Lumea fusese un loc mohorât de când Începuse să o scrie și acum trebuia să o termine fără Întârziere, de parcă de ea ar fi depins ca aceasta să devină un loc mai puțin Înfiorător. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. Spune-mi povestea Micului Porumbel Rătăcit. Însă te avertizez de pe acum că dacă aud vreun lucru trist Îmi desfac aripile și Îmi iau zborul. După ce Hovhannes Stamboulian a fost luat de soldați, familia lui nu a avut zile Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mohorât de când Începuse să o scrie și acum trebuia să o termine fără Întârziere, de parcă de ea ar fi depins ca aceasta să devină un loc mai puțin Înfiorător. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. Spune-mi povestea Micului Porumbel Rătăcit. Însă te avertizez de pe acum că dacă aud vreun lucru trist Îmi desfac aripile și Îmi iau zborul. După ce Hovhannes Stamboulian a fost luat de soldați, familia lui nu a avut zile Întregi curajul să intre În camera În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
normal. Curând Armanoush a decis că tuturor le-ar fi mai bine În Sivas, unde aveau să stea o vreme Împreună cu părinții ei. Abia după hotărârea asta au intrat În camera lui Hovhannes Stamboulian și au găsit manuscrisul lui, Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii, care aștepta să fie terminat. Acolo, printre pagini, au descoperit și broșa În formă de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lor aprins. Totuși nu e neobișnuit ca acestea să-și schimbe culoarea, roșul lor devenind din ce În ce mai Închis În interior, În special când proprietarii lor sunt În pericol. Există un anumit tip de rubin pe care cunoscătorii Îl numesc „Sânge de Porumbel“ - un rubin prețios, de culoarea sângelui, cu o tentă de albastru ascunsă Înăuntru. Acest rubin era singura amitire care supraviețuise din Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. În ajunul celei de-a treia zile, Shermin Kazanci a reușit să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lor sunt În pericol. Există un anumit tip de rubin pe care cunoscătorii Îl numesc „Sânge de Porumbel“ - un rubin prețios, de culoarea sângelui, cu o tentă de albastru ascunsă Înăuntru. Acest rubin era singura amitire care supraviețuise din Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. În ajunul celei de-a treia zile, Shermin Kazanci a reușit să găsească o scurtă clipă de singurătate ca să se strecoare În camera ei. Privea stăruitor rubinul Sânge de Porumbel așteptând o consolare pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
singura amitire care supraviețuise din Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. În ajunul celei de-a treia zile, Shermin Kazanci a reușit să găsească o scurtă clipă de singurătate ca să se strecoare În camera ei. Privea stăruitor rubinul Sânge de Porumbel așteptând o consolare pe care nimeni nu i-o putea oferi. Abia atunci și-a dat seama ce trebuia să facă. O săptămână mai târziu, Într-o duminică dimineață, s-a dus În port, unde fratele ei o aștepta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
părinții mei cînd erau În Belgia. În timp ce Îmi lua tensiunea, i-am spus că voi publica o carte la Începutul toamnei. M-a ascultat atent: „Poate că romanul ăsta te destabilizează, și nu filmul“. Îmbrăcîndu-mă, am lăsat să-mi scape porumbelul din gură: „O idee neliniștitoare mă chinuie de săptămîni Întegi. Cred că tata o să moară dacă Îmi citește vreodată cartea“. Doctorul a protestat. Îmi făceam eu idei, nu luam vitamine, aveam gînduri negre pentru că dădusem de fundul sacului. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
izvoare de energie care să aducă un plus de ceva în mintea cui le citește, care să nu fie citite fără a schimba măcar un om sau o părere... Ieri am pus afișe prin oraș cu imaginea cărții mele cu porumbelul... am văzut-o în librărie și acest lucru mi-a adus o fericire incomparabilă... și atunci m-am entuziasmat și am pus afișe prin oraș, porumbelul meu e acum în multe locuri, pe multe ziduri... dacă am putea schimba lumea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sau o părere... Ieri am pus afișe prin oraș cu imaginea cărții mele cu porumbelul... am văzut-o în librărie și acest lucru mi-a adus o fericire incomparabilă... și atunci m-am entuziasmat și am pus afișe prin oraș, porumbelul meu e acum în multe locuri, pe multe ziduri... dacă am putea schimba lumea la fel de ușor cum se pot lipi afișe aici și acolo... Aseară mă uitam pe geam, se întunecase deja, însă pe cer se vedea foarte luminos un
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]