4,565 matches
-
britanic din Întunericul dormitorului. Judith rîse și Wakefield părăsi Padova a doua zi În zori. Înainte de a părăsi colegiul pentru a se deda călătoriilor, luase un patru pe un eseu pe care Îl intitulase „ Clădirile ar trebui să-și cîștige postmodernismul!“ În care susținea cu argumente că a Încorpora stiluri vechi În clădiri noi duce la un „postmodernism necîștigat“ care Îi va scoate din minți, În cele din urmă, pe cei care trăiesc În atari clădiri. A folosit ca exemplu Place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
părăsi colegiul pentru a se deda călătoriilor, luase un patru pe un eseu pe care Îl intitulase „ Clădirile ar trebui să-și cîștige postmodernismul!“ În care susținea cu argumente că a Încorpora stiluri vechi În clădiri noi duce la un „postmodernism necîștigat“ care Îi va scoate din minți, În cele din urmă, pe cei care trăiesc În atari clădiri. A folosit ca exemplu Place of Italy din New Orleans, nimic altceva decît un parc urban și o fîntînă. Parcul era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sau național-comuniști ai protocronismului și adepții „internaționaliști” ai umanismului estetic occidentalist și sincronist. Pe de altă parte, scena literară începe să fie dominată de intrarea în arenă a „generației ’80”, de discuțiile în jurul textualismului și - după 1985 - de bătălia pentru postmodernism... În interiorul complicatelor jocuri de strategie, Urmuz servește uneori drept valută (teoretică) forte. Deși afirmă dintru început că nu are o miză „comparativă”, și cu atît mai puțin „comparatistă”, eseul din 1980 al lui Victor Ivanovici discută — în paralel — Paginile bizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-o manieră personală conceptul, denominația rămîne totuși neconvingătoare, fie și prin faptul că trimite mult prea mult la ideea de experiment formal, iar aceasta implică, la rîndul ei, o anume excentricitate impopulară. Venit pe o filieră americană, termenul de „postmodernism” - asimilat la noi de prin 1985 - are o rază mult mai largă de acțiune. Oricum: un import terminologic deja datat în țările de origine (textualismul/tel quel-ismul francez, respectiv experimentalismul italian „semiotizant”) este pus în slujba demonstrării caracterului „anticipativ” al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici schiță, nici nuvelă, nici poem, nici basm, chiar dacă poate simula aceste formule. E Text. În schimb, N. Manolescu subsumează textualizarea categoriei tipologice a romanului „corintic”, propulsîndu-l pe Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românești în raport cu avangardele europene, flatînd conștiința identitară și complexele unei culturi „periferice” a Estului în raport cu Occidentul „imperialist”. Pe acest fundal, o redimensionare a avangardei istorice se va produce ca urmare a apariției pe scena literară a „generației ’80”; conceptul de postmodernism - folosit, după 1985, drept stindard legitimator al optzeciștilor - trebuie înțeles și ca o expresie a domesticirii avangardismului, integrat intertextual în cîmpul dinamic al tradiției culturale. Dacă protocronismul legitimează politic și identitar inovația estetică radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a „generației ’80”; conceptul de postmodernism - folosit, după 1985, drept stindard legitimator al optzeciștilor - trebuie înțeles și ca o expresie a domesticirii avangardismului, integrat intertextual în cîmpul dinamic al tradiției culturale. Dacă protocronismul legitimează politic și identitar inovația estetică radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o vădită simpatie (implicit ideologică) pentru caracterul „cosmopolit”, „subversiv”, „antiautoritar”, „demofil” (v. „coborîrea poeziei în stradă”) și „detabuizant” (la modul ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
incidențe vădite în teoriile sale asupra avangardismului, experimentalismului și textualismului autohton). Cu excepția unor experimentatori radicali ai limbajului, tributari tel-quel-ismului și neoavangardelor europene ale anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu, și ideea unei filiații avangardiste a postmodernismului, insistînd asupra opoziției dintre cele două modele culturale: dacă avangardismul ar fi caracterizabil prin voință de ruptură, revoltă anarhică și negație radicală, postmodernismul ar miza - dimpotrivă - pe o atitudine „slabă”, recuperatoare, citațională, nostalgică și ironico-parodică a tuturor formelor și convențiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu, și ideea unei filiații avangardiste a postmodernismului, insistînd asupra opoziției dintre cele două modele culturale: dacă avangardismul ar fi caracterizabil prin voință de ruptură, revoltă anarhică și negație radicală, postmodernismul ar miza - dimpotrivă - pe o atitudine „slabă”, recuperatoare, citațională, nostalgică și ironico-parodică a tuturor formelor și convențiilor artistice anterioare. În realitate, componenta experimentalist-textualistă reprezintă o direcție importantă (dacă nu chiar definitorie) a optzecismului, iar postmodernismul, în varianta sa autohtonă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revoltă anarhică și negație radicală, postmodernismul ar miza - dimpotrivă - pe o atitudine „slabă”, recuperatoare, citațională, nostalgică și ironico-parodică a tuturor formelor și convențiilor artistice anterioare. În realitate, componenta experimentalist-textualistă reprezintă o direcție importantă (dacă nu chiar definitorie) a optzecismului, iar postmodernismul, în varianta sa autohtonă, e mai aproape de avangardele istorice decît de modernismul înalt al perioadei interbelice. Recuperarea avangardei istorice în canonul critic din România postbelică s-a datorat în fapt „domesticirii” potențialului ei negator, contestatar, subversiv, sub presiunea omologării externe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1970 Călinescu, Matei, Conceptul modern de poezie (de la romantism la avangardă), Editura Eminescu, București, 1972, ed. a II-a, Ed. Paralela 45, Pitești, 2002, postfață de Ion Bogdan Lefter Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, Editura Univers, București, 1995 Călinescu, Matei, Eugéne Ionesco: teme identitare și existențiale, Editura Junimea, Colecția „Românii din Paris”, Iași, 2006 Chimet, Iordan, Eroi, fantome, șoricei, Editura Eminescu, București, 1970 Cioculescu, Șerban, „Poezia d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1975 Micu, Dumitru, Modernismul românesc, vol. I, 1984, vol. II, 1985, Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București Mihăilescu, Florin, Conceptul de critică literară în România, Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, I, București, 1976 Mihăilescu, Florin, De la proletcultism la postmodernism (o retrospectivă critică a ideologiei literare postbelice), Editura Pontica, Constanța, 2002 Mincu, Marin, „Introducere în avangarda literară românească”, studiu introductiv în volumul Avangarda literară românească, Editura Minerva, București, 1983 Mincu, Marin, Eseu despre textul poetic II, Editura Cartea Românească, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o discuție despre subiect, la ora de regie. Așa că își luase poza ei gomoasă și spusese, privind de sub sprâncenele drepte, ca de sub un scut: - Inovator mi s-a părut tocmai modul în care a pus în evidență ideea de convenție. Postmodernismul literar a exagerat poate cu acest aspect, dar în arta cinematografică, solidaritatea autorului cu spectatorul se află încă la început și... - Dă-mi voie, iubito, se aruncase ciufulitul, e grețos tot circul ăsta, în care autorul se maimuțărește, vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul de surprize : motoneiges în loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită în serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel de punkiste - mă aflam în plin postmodernism. Deodată una dintre cântărețe se opri brusc și izbucni în râs. Cealaltă își ridică mâinile în sus a victorie. „E un fel de competiție ?“, am întrebat-o pe Jennifer. „Într-un fel... ăsta e formatul obișnuit în care se cântă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care ne referim aderă la punctul de vedere că legistica formală este o ramură distinctă de drept, căreia îi corespunde o știință juridică de sine stătătoare, dacă avem în vedere specificul elaborării dreptului în perioada de trecere de la modernism, la postmodernism. Ca obiectiv esențial al legisticii formale, este evidențiată asigurarea validității, cunoașterii și a aplicabilității normei juridice. În sfârșit, una dintre concluziile specialistului în legistică formală amintit, pe care o reținem cu satisfacție teoretică, este aceea că, pentru elaborarea unor reglementări
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
evidențiată asigurarea validității, cunoașterii și a aplicabilității normei juridice. În sfârșit, una dintre concluziile specialistului în legistică formală amintit, pe care o reținem cu satisfacție teoretică, este aceea că, pentru elaborarea unor reglementări juridice viabile, apte să facă față exigențelor postmodernismului, este necesară utilizarea investigației sociologice a realităților sociale. Și în ceea ce ne privește, considerăm că, în perioada postmodernă pe care o parcurge în evoluția sa, știința juridică trebuie să fie o știință globală, ceea ce, referitor la Teoria generală a dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nu prezint cititorului, grosso modo, câteva din temele abordate de el în cartea de față, începând cu aceea, de incontestabilă actualitate, nu atât a unei încă relativ fragile „postmodernități efective”, cât mai ales a unui foarte organizat și extrem de ofensiv „postmodernism programatic” al minorității intelectuale occidentale și terminând cu o analiză de mare sagacitate a operei teologice a părintelui Stăniloae, nu fără a trece prin problematica extrem de incitantă a unui teolog britanic, Andrew Louth, necunoscut cititorului român (fie el chiar interesat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la provocările lui Nietzsche și a epigonilor săi. Obiceiul „demascărilor” istoriografice derivă în mod clar din filozofia perspectivistă nietzscheană. „Ontologia violenței” legitimată prin recursul la presocratici (Heraclit: „războiul este tatăl tuturor”) oferă garanțiile unei „etici nihiliste” a diferenței pe care postmodernismul pare s-o asume fără ezitări. Capitolul zece din Teologie și teorie socială se ocupă de complexa ecuație culturală în care „genealogismul”, „violența” și „nihilismul” devin solidare. Aceasta n-ar fi posibil în absența unei mitologii maligne, a cărei singură
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
diferenței, îmbrățișat de revoluționarii cu patalama? De ce este atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o audiență ingenuă, revizuirea „autocritică” la care invită postmodernismul pare să aibă marca „autenticității”. Se promulgă ubicuu dialogul eviscerat de sens. Noua sofistică mizează pe efectele memoriei prescurtate. Evocarea ororilor din secolul extremelor blochează accesul la raționamentul istoric în cheia longue durée. Este adevărat: redactat în Occidentul celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Le regard de l’amour, Desclée de Brouwer, Paris, 2000. Ciurtin, Eugen, Dialogul religiilor și istoria religiilor în opera lui Raimon Panikkar, Pentru o democrație a valorilor, Colegiul Noua Europă, București, 2002, pp. 144-160. Clark, J.C.D., Our Shadowed Present: Modernism, Postmodernism, And History, Stanford University Press, Stanford, 2004. Cochrane, Charles Norris, Christianity and Classical Culture: A Study of Thought and Action from Augustus to Augustine, Clarendon Press, Oxford, 1940. Collins, Randal, The Sociology of Philosophies. A Global Theory of Intellectual Change
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
afiliați artefact, invenție, fabricare au devenit concepte des utilizate în știința contemporană. Spre deosebire de pozitivism și materialism, care privesc lumea așa cum este ea dată, constructivismul vede lumea ca un proiect în construcție, mereu în transformare și schimbare. Spre deosebire de idealism, poststructuralism și postmodernism, care consideră lumea așa cum poate fi imaginată sau discutată, constructivismul susține faptul că nu toate afirmațiile au aceeași valoare epistemică și că există numai unele fundamente pentru cunoaștere care trebuie luate în considerare. În plus, în ciuda divergențelor de opinii între
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
mai importante contribuții filozofice se numără cele ale lui Bruner (1986, 1990, 1996), care vorbește despre narațiune ca fiind una din cele două maniere de cunoaștere specifice ființei umane; Mary Gergen (1992), Kenneth Gergen (1994a) și Giddens (1991) scriu despre postmodernism, identitate și narativitate; despre diverse alte aspecte filozoficemai scriu Alasuutari (1997), Fisher-Rosenthal (1995), Howard (1991), Mitchell (1981), Polkinghorne (1988), Runyan (1984), Sarbin (1986) și Widdershoven (1993). Studiile în care accentul cade pe metodologie, pe modele comprehensive de analiză sau lectură
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
valorizarea axiologică a fazei de tranziție, a spațiului liminar, a acelui in-betweeness care se sustrage logicii binare, simplificatoare și reducționistă, prin excelență). După cum vom încerca să arătăm în cele ce urmează, toate aceste aspecte sunt cu mult mai vechi decât postmodernismul, dar au căpătat, desigur, o mai mare anvergură în ultima vreme. Nimic nu ni se înfățișează astăzi mai pasionant (și, deopotrivă, mai discutabil), în teoria și critica literară, în filosofie, în antropologie etc., decât „realul”, neîndoielnic una dintre obsesiile vremurilor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ultima perioadă pare a fi adus după sine o preocupare constantă, consecvent susținută de critici și teoreticieni, față de problema lumilor și a transcenderii frontierelor dintre ele, aspect sesizat și de Brian McHale în cunoscuta sa lucrare Postmodern Fiction 163. Aici, postmodernismul este privit, în esență, tocmai ca o consecință a trecerii de la o dominantă epistemologică la una ontologică. Cu alte cuvinte, de la probleme legate de cunoaștere, la chestiuni care privesc diversele „moduri de a fi”. Nu trebuie să ne surprindă, așadar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
față de referent. În cele ce urmează, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care - mimând transparența - își încurajează destinatarul să facă abstracție de „cadrul teatral” pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. În fine, dacă postmodernismul însuși se înfățișează - dintr-o anumită perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea considera „metatranzitivitatea” definitorie pentru acest spirit sintetic. Cu atât mai mult cu cât conceptul oferă, la rigoare, o soluție sui-generis de reconciliere între tentația
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]