1,960 matches
-
Slovaciei, trecând pe un plan secundar. Liniștea internă a fost obținută prin încheierea în vara anului 1443 a unui armistițiu pe doi ani cu Frederic III de Habsburg, tutorele, după moartea reginei Elisabeta, al viitorului rege al Ungariei, Ladislau V Postumul (1453-1457). După moartea prematură în 1444 a regelui Vladislav I, Ioan de Hunedoara se impune politic și este numit regent al Ungariei în 1446, devenind astfel tutorele minorului Ladislau Postumul. Din punct de vedere militar regele Vladislav I la începutul
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
moartea reginei Elisabeta, al viitorului rege al Ungariei, Ladislau V Postumul (1453-1457). După moartea prematură în 1444 a regelui Vladislav I, Ioan de Hunedoara se impune politic și este numit regent al Ungariei în 1446, devenind astfel tutorele minorului Ladislau Postumul. Din punct de vedere militar regele Vladislav I la începutul domniei s-a sprijinit și pe serbi, și astfel în "Campania cea Lungă" (1443-1444) produce importante pierderi Semilunei otomane; această campanie se încheie printr-o pace favorabilă semnată pe 10
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
Activitatea de la institut, unde se apleacă spre activitatea de predare și grădinărit, transformând castelul și întinderile lui într-o gospodărie înfloritoare, îl absorb de la literatură, astfel în această perioadă publică doar o schiță în "Albina" și nuvela "Vatra părăsită", publicată postum, însă, ca profesor de limba și literatură română, istorie și geografie scrie singur, sau în colaborare cu A. I. Odobescu sau I. Manliu, o serie de manuale foarte apreciate în epocă. Alegerea lui Slavici, de către Academie, pentru administrarea institutului de la Măgurele
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
studii. Doamna Dora Mezdrea i-a dedicat în revista "Manuscriptum" un întreg număr și s-a ocupat de reeditarea operei sale, activitate încă în desfășurare, ca de altfel și doamna Ileana Băncilă, Vasile Băncilă lăsând o bogată operă, antumă și postumă. Stilul scrierilor lui V. Băncilă este curat, nealambicat « provenind dintr-o profundă onestitate intelectuală și al unei nealterate purități sufletești » (Nichifor Crainic). Vasile Băncilă a fost un gânditor cu profunzimi neobișnuite în domeniile pe care le-a abordat. Este impresionant
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
și "A Soldier's Story" de Omar Bradley. Abia în anul 2005, manuscrisul soției lui Patton, intitulat "Button Box", a fost publicat de către familie, împreună cu cartea "The Button Box: A Daughter's Loving Memoir of Mrs. George S. Patton.", publicată postum de către Ruth Ellen Patton Totten, fiica generalului. Inițial, rolul generalului Patton i s-a oferit actorului Rod Steiger, dar acesta a refuzat spunând că nu dorește să glorifice războiul. După ce a văzut filmul, el a afirmat că refuzul de a
Patton (film) () [Corola-website/Science/310997_a_312326]
-
mentalităților epocii sale, al dominantelor ei culturale și ideologice, al raporturilor complexe cu celelalte mari personalități ale vremii sale. S. a investigat exhaustiv genealogia familiei lui C. Rădulescu-Motru, toate revistele înființate de el, opera sa apărută în timpul vieții și cea postumă - "Revizuiri și adăugiri" - cât și exegeza despre scrierile sale. Este remarcată contribuția lui la dezvoltarea învățământului filosofic în România. Sunt studiate contribuțiile originale ale C. Rădulescu-Motru în analizele asupra conceptelor: personalismul energetic, vocația, psihologia etnică, politicianismul, etnicul românesc, formele fără
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
fost suprasaturate de portretele executate de către pictor. Din păcate, picturile cele mai puțin reușite au avut cea mai mare circulație și astfel, pictorul Lecca a avut parte de cele mai false aprecieri în timpul vieții ca și într-o lungă perioadă postumă. De abia după o jumătate de secol după decesul său, critica de artă a început să valorizeze operele cele mai bune. Astfel, în anul 1939 a fost descoperit în colecția Liviei Dymsza, fiica lui Titu Maiorescu, portretul soției lui Ioan
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Primului Război Mondial câțiva generali au condus din nou acest nume, de exemplu [[Joseph Joffre]], [[Ferdinand Foch]] sau [[Philippe Pétain]]. În Franța de astăzi titlul „Maréchal de France” este numai unul de onoare. Doar puține personalități au fost desemnate cu el, majoritatea postum, pentru realizările lor în [[al Doilea Război Mondial]], ca [[Philippe Leclerc|Philippe Leclerc de Hauteclocque]] sau [[Jean-Marie de Lattre de Tassigny]]. [[Fișier:Signal 16-1941..jpg|thumb|150px|Mareșalul Ion Antonescu cu [[Mihai I al României]], 16 august 1941]] Singurul [[Lista
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Gregorovius. Roberto Gervaso în eseul său spune: Dacă nu a fost o sfântă, nu a fost nici monstru. Dacă numele ei nu ar fi fost Borgia, nu ar fi avut nevoie de avocați care să o apere, nici de reabilitări postume întârziate". Altă acuzație este folosirea unei otrăvi, "cantarella" de către familia Borgia, cu ajutorul căreia își eliminau dușmanii. Lucreția este asociată folosirii acestei otrăvi după punerea în scenă a tragediei romantice a lui Victor Hugo: "un venin puternic - spune Lucreția - un venin
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
("Alfonso León Fernando Maria Jaime Isidro Pascual Antonio de Borbon y Hapsburg") (n. 17 mai 1886 - d. 28 februarie 1941), a fost fiul postum al regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei, și declarat rege al Spaniei la naștere. A domnit între 1886 și 1931. Mama sa, Maria Cristina de Austria, a fost numită regentă cât timp Alfonso a fost minor. În 1902, împlinind
Alfonso al XIII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/309115_a_310444]
-
să îi administreze opera. Fiind și deținătoarea drepturilor de autor a operei lui Lucian Blaga, ea s-a implicat puternic, în special în perioada după 1990, în munca de recuperare și valorificare a operei poetului. A contribuit la editarea romanului postum al lui Lucian Blaga, Luntrea lui Caron și a colaborat cu monograful Ion Bălu la redactarea celei mai complete biografii, în patru volume, Viața lui Lucian Blaga. De asemenea, a coordonat publicarea ediției critice a operei complete a lui Lucian
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
mai multe cetăți din Africa de Nord (Safim, Azamor, Alcacer Ceguer și Arzila). Toți copiii lui Ioan al III-lea au murit înaintea lui, deși unul dintre fii, numit tot Ioan, avusese un copil cu Ioana a Spaniei înainte să moară. Fiul postum, nepotul lui Ioan al III-lea, avea să devină Sebastian I al Portugaliei. Sebastian nu a avut urmași. După moartea sa timpurie, coroana a revenit unchiului său, cardinalul Henric. Nici el nu a avut copii, și domnia sa a durat doar
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
Cesário Verde, desi împărtășește idealurile "„noii școli”" și ale agitației republicane, este totuși un poet singular și fără înaintași, un poet a cărui influență se va face simțită abia mult mai tarziu, poate și pentru că opera să a fost editata postum ("O Livro de Cesário Verde, 1901"). El a reușit, că nimeni altul, să dea o expresie poetica realității obiective și cotidiene. În opera să coșul florăresei, pepenii, merele, lemnul pomilor, uneltele dulgherilor, străzile din Lisabona, vitrinele magazinelor, diminețile de lucru
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Imperiul Japoniei Mari a fost un stat guvernat de Constituția Imperiului Japonez, care cuprindea teritoriile guvernate de Japonia în perioada de la Restaurația Meiji până la capitulare din al doilea război mondial. Împărații Japoniei din această perioadă sunt cunoscuți după numele lor postume, care concid cu numele perioadelor domniilor lor: perioada Meiji - Împăratul Meiji (Mutsuhito), perioada Taishō - Împăratul Taishō (Yoshihito) și perioada Shōwa - Împăratul Shōwa (Hirohito). Evenimentele cele mai importante ale acestei perioade sunt: retrocedarea puterii către împărat (大政奉還; "Tai-sei Hou-kan") de pe 9 noiembrie
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
seama de existența meningitei, și se pare că meningismul era cunoscut de către medicii din perioada prerenascentistă, precum Avicenna. Descrierea meningitei tuberculoase, denumită pe atunci "hidropizie la nivelul creierului", este deseori atribuită medicului Sir Robert Whytt din Edinburgh, într-un raport postum apărut în 1768, cu toate că legătura cu tuberculoza și agentul patogen al acesteia nu a fost efectuată până în secolul următor. Se pare că meningita epidemică este un fenomen relativ recent. Prima epidemie majoră înregistrată a apărut la Geneva în 1805. La
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
nevalorificata încă", în "Limba română" - revista editata de Academia Română din București -, X, nr. 6, 1961. COp, III = G. Călinescu, "Opera lui Mihai Eminescu," vol. III, București, Fundația pentru Literatră și Arta „Regele Carol ÎI“, 1935. EPpos, ÎI = M. Eminescu, "Poezii postume", vol. ÎI, București, Editura pentru Literatură, 1964. HamH = J. de Hammer, "Histoire de l’Empire Ottoman depuis son origine jusqu’à nos jours", livre ÎI, Paris, MDCCCXXXV (traduit de l’Allemand par J. J. Hellert). HF = Eudoxiu Hurmuzaki, "Fragmente din
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
din partea regalității maghiare, o serie de privilegii. Un număr de opt districte s-au detașat prin calitatea și unicitatea privilegiilor obținute, comparabile doar cu cele ale scaunelor secuiești sau săsești. O diplomă emisă de regele Ungariei Ladislau al V-lea Postumul în august 1457,a reînoit, la cererea adunării tuturor nobililor, cnezilor și a altor români din cele opt districte, vechile privilegii acordate lor de către înaintașii săi . Aceste privilegii au fost reconfirmate de către principele transilvan Gabriel Bathory, prin documentul din 3
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
a lui Onisifor Ghibu are ca subiecte principale: pedagogia și educația, problemele școlare, unirea celor două biserici românești, politica religioasă și minoritară a statului român față de politica dușmănoasă și revizionistă a unor organizații laice și călugărești, problemele basarabene. Bibliografie realizată postum (1974-2010) Prin grija în special a fiilor săi, Octavian și Mihai Ghibu, s-au publicat postum, până în 2010, 33 de volume mari, din manuscrisele rămase după moartea lui Onisifor Ghibu. Între acestea: Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
Oliver Sterian (percuție), Ilie Vorvoreanu (chitară). Valeriu Sterian se stinge din viață pe data de 16 septembrie 2000, cu câteva zile înaintea aniversării a 48 de ani, bolnav de cancer. Fundația Culturală Phoenix lansează pe piață în 2000 două albume postume: "The Very Best of Valeriu Sterian" și "Din darul magilor 5 - In memoriam Valeriu Sterian". Primul este o compilație ce conține 18 dintre cele mai cunoscute piese din repertoriul cantautorului, prezentate în ordine cronologică. Al doilea material, apărut în luna
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
echivalentul a trei lecții de pian) pentru a identifica trei fete, iar ora la care se petrec aceste întâmplări enigmatice este aproximativ ora trei. În plus, există în nuvelă mai multe motive de inspirație folclorică, mitologică și literară precum „nunta postumă” (călătoria lui Gavrilescu cu Hildegard către „lumea de dincolo”), obiceiurile ludice de înmormântare, traiul într-un spațiu atemporal, fără a sesiza că timpul s-a scurs diferit în lumea reală (ca în povestea folclorică „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
statui ale zeului și ale lui însuși. Pe plan extern, au avut poate loc două expediții militare, una în Orientul Apropiat, cealaltă în Nubia. Numele oficial "Tut-ankh-Amon era "Nebkheperure" numele "Tutankhamon" fiind unul foarte personal și mai puțin important. Celebritatea postumă a lui Tutankhamon se datorează mormântului său din "Valea Regilor" de lângă Teba, descoperit în 1922 de britanicul Howard Carter, singurul mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat și nejefuit. Tutankhamon a murit la
Tutankhamon () [Corola-website/Science/301461_a_302790]
-
i s-ar datora lui Andronicus care a denumit tratatele lui Aristotel, publicate de el, sub termenul general generic de "Metafizica". Se pare că intenția lui Andronicus în alegerea titlului ar fi fost aceea de a atrage atenția asupra publicării postume a unor opere practic necunoscute publicului ale lui Aristotel, marcând faptul că acestea ar fi fost publicate după cele publicate antum. Două din lucrările lui Aristotel ("Despre emoții" și "Comentariile lui Aristotel la tratatul despre etică"), publicate de Andronicus, au
Andronicus din Rhodos () [Corola-website/Science/301473_a_302802]
-
doar despre albumele de autor. Sunt exceptate albumele în care Coltrane apare în calitate de colaborator sau participant, multe astfel de compilații apărând la diverse case de discuri după moartea artistului. De asemenea, circulă extrem de multe înregistrări neoficiale, compilații și asamblări neoficiale postume. Lista este conformă cu cea existentă pe situl artistului. Au mai fost adăugate două albume postume, deoarece este vorba despre două cazuri de excepție. Prestige și Blue Note Records Atlantic Records Impulse! Records Postume 1926
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
multe astfel de compilații apărând la diverse case de discuri după moartea artistului. De asemenea, circulă extrem de multe înregistrări neoficiale, compilații și asamblări neoficiale postume. Lista este conformă cu cea existentă pe situl artistului. Au mai fost adăugate două albume postume, deoarece este vorba despre două cazuri de excepție. Prestige și Blue Note Records Atlantic Records Impulse! Records Postume 1926
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
înregistrări neoficiale, compilații și asamblări neoficiale postume. Lista este conformă cu cea existentă pe situl artistului. Au mai fost adăugate două albume postume, deoarece este vorba despre două cazuri de excepție. Prestige și Blue Note Records Atlantic Records Impulse! Records Postume 1926
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]