2,756 matches
-
neurastenizați și sumbri, pe coridorul unui sanatoriu pierdut undeva în dunele de nisip de pe marginea oceanului, într-o solitudine și o izolare ce constituiau pentru dânsa nu numai o tortură, ci și o grozavă confuzie de teme din partea realității", spune povestitorul despre una din pacientele sanatoriului de la Berck), lui Anton Holban îi pare ca grotească. Deoarece el pune eșecul nu atât pe seama hazardului care ,,a regizat" eronat spectacolul printr-o distribuție prost aleasă (,,De ce soarta a ales-o tocmai pe mititica
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scrii, Creangă, pentru că pe tine nu are nimeni a te îndrepta!") este o reconvertire a rostirii tainice prin care Sfântul Lazăr va fi readus la viață ("Lazăre, ridică-te și umblă!"). Din acea clipă, dascălul se va metamorfoza în marele povestitor, obscuritatea va deveni lumină, necunoscutul va fi înlocuit de cunoscutul și apreciatul Ion Creangă, primit fără rezerve în anturajul junimiștilor. Relația mai mult decât prietenească dintre ei ar trebui comparată cu aceea dintre poet și Titu Maiorescu. Este, în fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
n-au același gust), o mică dezonoare, "un tout petit larcin"114. De-i poți servi ceva mai consistent ("histoire de fesses"115, mai ales de-i pe dos), vezi cum ochii (privind cam strâmb de obicei) se fixează spre povestitor, se rotunjesc, devin mai mari. Iar dacă vei privi spre colțul gurii, un fir de bale vei zări: e bine să-i oferi povești destul de "croustillantes"116, altfel o vei păți. De vrei să-ți faci din ea dușman pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
semiotică a lui R. Barthes și A.-J. Greimas. În 1964 se căsătorește cu argentinianca Esther Judith Singer, alias Chiquita. Autorul "Orașelor invizibile" se impune încă din anii '50 ca un declanșator de modernitate în epica italiană, nu numai ca povestitor, romancier și editor (la Einaudi, unde își tipărește aproape toate cărțile), ci și ca teoretician al narațiunii postromantice (Manzoni), post-veriste (Giovanni Verga) post-neo-realiste (Vasco Pratolini). Alături de Cesare Pavese și Alberto Moravia, Italo Calvino a fost poate cea mai la zi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vocația. Va excela prin greaca sa aproape literară, ca pelerin și peregrin internațional, sub inițiere telepatică, Este un hipersenzitiv ce se bucură de privilegiul fanteziei în detrimentul realului. Este moral cu cine și când trebuie, versatil și proteic după împrejurări, neîntrecut povestitor, furnizor epic mlădios, polimorf și polifonic. Petrece 16 ani la Paris la studii, sponsorizat de însăși împărăteasa Beatrice, de care goliardicul nostru erou e îndrăgostit, bineînțeles în taină. Compune poezii în spirirul febrei dolcestilnoviste, și chiar un epistolar amoros. Mai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ori uluiește cu poveștile sale insolite auditoriul: cei doi îndrăgostiți, Pierre și Marie, aflați în vacanță în cel mai neverosimil și misterios centru al lumii, Veneția. În cele din urmă, sub tirul întrebărilor și privirilor irezistibile ale lui Marie, ciudatul povestitor își dezvăluie identitatea etnică și biografică, precum și nemurirea la care a fost menit illo tempore, în urma întâlnirii cu Iisus pe Drumul Crucii. Refuzând să-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
postmoderne și un autor ce știe să edifice (din 47 de capitole incisive) o partitură-dosar de existență a unui protagonist și a unui climat european post-renascentist. Cu erudiția cuvenită, cu aplomb, cu un ritm și un stil demne de marii povestitori ai vecului al XXI-lea. Splendoarea și suferința lumii Familia lui Jean-Marie Gustave Le Clézio (Nisa, 1940), originară din Bretagne, a emigrat în secolul al XVIII-lea spre insulele Mauritius. Tatăl viitorului scriitor era chirurg în armata britanică din Africa
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
distrugerii Stațiunii nu este întâmplătoare. Nu există circumstanțe atenuante pentru cel ce, făgăduit lui Dumnezeu, se lasă pradă pasiunii pentru Caravella, această mega-Erendira din Stațiune. Romanul include dezbateri de mare combustie intelectuală despre condiția actuală a artistului, în speță a povestitorului, tot mai tentat să se vândă, asemeni Caravellei, să producă pentru "cititorul leneș". Pagini dintre cele mai pesimiste așterne Al. Ecovoiu despre finalul de partidă al scriitorului neaservit decât propriei opere: "Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
întrevezi răspunsul, nu mult diferit de cel din The Tell-Tale Heart. Vom mai amîna însă, un timp, formularea lui. Ar fi păcat să distrugem prea curînd acest grandios mecanism de diversiune și mistificare, pus cu atîta abilitate în mișcare de către povestitor. Etilismul se amplifică după experiența de mai sus, culminînd cu sugestia potențială a unei întîlniri paranormale. Aflat într-o cîrciumă și căzut fiind în prostrație, personajul vede un motan negru, afectuos și docil, care apoi îl urmează acasă. Gradual, eroul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Sosirea intempestivă a polițiștilor reușește să confirme destoinicia masonică a viitorului inculpat. Cercetarea lor amănunțită, în întreaga casă, sugerează nevinovăția soțului părăsit abrupt de consoartă. Totuși, o mică greșeală duce, în final, la prăbușirea întregului edificiu. Încrezător în propria eficiență, povestitorul amin-tește deliberat cea mai riscantă dintre ipoteze: eventuala zidire a soției ucise. Oamenii legii sînt invitați să lovească pereții pivniței pentru a se convinge de autenticitatea granitului lor. Un țipăt lugubru se aude dinăuntrul unuia, la această neașteptată provocare. El
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Strategia narativă adoptată de Poe în prima parte a secolului al XIX-lea rămîne, de aceea, una revoluționară, anticipînd tehnicile sofisticate de codificare estetică, ale prozatorilor moderni. Chiar viziunea restrictivă a epicului jamesian se prefigurează aici, "diversionismul" discursiv practicat de către povestitor anunțînd o nouă mentalitate de construcție, deopotrivă implicit și explicit. În privința teoretizărilor explicite, eseurile scriitorului sînt oricînd un argument viabil. Pe de altă parte, existența unor povestiri teziste (cuprinse și ele în volumul de față), analitice de tipul celei intitulate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru a povesti." Nici unul dintre camarazi (și cu atît mai puțin dintre istoricii viitorimii) nu a privit gestul ca pe un semn de lașitate, ci ca pe o constrîngere a istoriei acea beautiful necessity/ frumoasă necesitate a lui Emerson. Fără "povestitor", eroismul exemplar al martirilor de la Alamo s-ar fi pierdut în neant. Identic, naratorul melvillian supraviețuiește pentru a relata. Ca și căpitanul lui Pequod, el a fost mesmerizat de "Moby Dick". Însă, în timp ce Ahab experimentează o hipnoză a istoricității balenei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
celebrei Wall Street din Manhattan. În plus, statutul și natura eroului-narrator al nuvelei punctează anumite detalii metaforice care țin, neîndoios, de o simetrie alegorică, atent realizată pe parcursul desfășurării epice. Bartleby, the Scrivener este una dintre scrierile melvilliene care folosește un "povestitor" neomniscient, cu evidente calități de reflectare și o permanentă tendință spre obiectivare. El se definește ca persoană prudentă și echilibrată, trăsături fundamentale pentru succesul în meseria de jurist. De altfel, în această privință, naratorul nu ne lasă vreo posibilitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
conceptualizată drept "inteligență centrală" constituie singura sursă de preluare a informației narative, oglinda unde "se reflectă", în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul ca și scriitorul are autonomie intelectuală și morală . E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, "adevărată" ori "completă", dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. Capodopere jamesiene precum Daisy Miller
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
săli subterane, vag luminate, dominate de prezența unui imens sarcofag. Mai mult, în fața sa, tronează un straniu și, totodată, terifiant personaj. În condițiile date, de panică severă, aș îndrăzni să spun chiar că atenția pentru detalii de care dă dovadă povestitorul pe parcursul descrierii pare mai suspectă decît starea lui de delir incipient (altfel, absolut legitimă). Să-l lăsăm însă pe el să vorbească: Acum îl vedeam mai bine, deși chipul îi era încă în umbră. Purta o cușmă ascuțită verde cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
putea vinde The Historian unei edituri, "din cauza îmbinării neobișnuite a elementelor narațiunii"). Cu toate acestea, autoarea nu-și pierde niciodată firul director în amănuntele "digresiu nilor" ori "intercalărilor", dovedind un talent epic nativ. Ea se include, înainte de orice, în categoria povestitorilor autentici, susținîndu-și succesul de public prin arta narațiunii și, doar la un al doilea nivel, prin cea a sugestiei. Intriga romanului începe cumva în mijlocul eveni mentelor, în 1972, cînd fiica unui diplomat american în Europa (la Amsterdan) descoperă, în biblioteca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
viața protagonistului. Îi cere să rescrie romanul unei fete de șaptesprezece ani (Fukaeri), intitulat Crisalida de aer. Romanul în cauză conține o intrigă fascinantă (unică în literatura japoneză, crede Komatsu), dar stilul redactării sale lasă de dorit. Tengo, un excelent povestitor, ar putea remedia neajunsul, remodelînd textul și făcîndu-l perfect. Deși ezită inițial, considerînd situația nu numai ilegală, ci și imorală, tînărul profesor acceptă în cele din urmă, mai ales după ce o cunoaște pe Fukaeri, adolescentă dislexică și exotică, după toate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al cronicarului în fața paginii " (p. 223). Singurătatea... "Studiile sunt scrise cu gândul consolidării imaginii particulare a fiecărui scriitor" (p. 8); Revenind la criteriul junimist, al râsului, suntem mai aproape de figura autentică a spiritului humuleșteanului genuin" (p. 53); Chipul interior al povestitorului e în nora isteață, în Dănilă cel intrat în competenței cu dracul" (p. 67). G. Călinescu... "Călinescu își recompunea propria imagine în conferințe (...). Prin acest tip de scriitură, Călinescu găsește o cale de a-și conserva imaginea în sine, în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
-se înaintea cititorului, el însuși ca personaj efectiv interesant, închegat deasupra textului, din luminile și umbrele proprii naturii umane" (p. 217); ""Actualizarea scenică" a textului îl are ca actor pe însuși autorul (...). Oricum, autorul își menține tiranic prezența ca personaj povestitor care regizează totul" (p. 222); "Dintre ascultători, pe rând, în chip regizat, se ridică un actor-retor, consumând de fapt patosul oratoric, refulat, al autorului. Regizor și actor totodată, el se zbuciumă necontenit sub toate măștile, creează și distruge, apără și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Regizor și actor totodată, el se zbuciumă necontenit sub toate măștile, creează și distruge, apără și acuză, plânge și râde pentru a-și regăsi liniștea" (p. 300). Singurătatea... "Râsul lui molipsește auditoriul și cititorii, protagonistul adevărat al operei fiind marele povestitor, cu mimica și cu gesturile lui verbale irepetabile" (p. 48). G. Călinescu... "Se configurează, treptat, un Călinescu personaj și regizor spiritual al propriei opere" (p. 28); În subtext, Călinescu e peste tot, cu dramele lui de conștiință, ca și în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Etymologicum..., frecvent exaltat în Ion Vodă cel Cumplit, realizează în Ursita una din cele mai reușit conturate ipostaze literare: naratorul ursitei unui Iago românesc al epocii marilor Mușatini. Comentariile științifice sunt topite într-o penetrantă ironie (gen Manzoni) prin care povestitorul pătrunde psihologia individuală și socială. Trăsătura stilistică dominantă a scriitorilor încadrați în a treia variantă stilistică este oralitatea. Dacă prin retorism am înțeles, în primul rând, adresarea emfatică și persuasivă către lector, accentul căzând pe receptare, oralitatea privește emițătorul artist
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mai "naturală" a acestuia, lipsa de emfază, plăcerea autoascultării. De obicei, are loc orientarea spre limbajul familiar sau (și) popular. În măsura talentului lor, fiecare din cei trei prozatori care ilustrează această variantă sunt, mai mult sau mai puțin, buni povestitori. Este vorba despre: N. D. Popescu (menționăm romanul Constantin Brâncoveanu), Nicolae Gane (cea mai reușită, din punctul nostru de vedere, este proza Hatmanul Baltag) și, mai ales, Vladimir Macedonski (i-a apărut în "Peleșul", 1888, nr. 3-10, nuvela istorică Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și nu numai, cum o dovedesc cele peste 40 de traduceri ce au urmat. Între timp, Vann a continuat să scrie, tot despre insule, tot despre Alaska, cel de-al doilea roman, Caribou Island, fiind publicat de curînd. Darul de povestitor și-l explică, amuzat, prin originile sale: Am crescut într-o familie de mincinoși. Mințeau în poveștile de pes cuit și vînătoare, le înfrumusețau, dar mințeau și în legătură cu lucrurile importante. E un foarte bun antrenament pentru scris! Aviz amatorilor... În
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în textele contemporane care, în ciuda diversității revendicate, afirmă cu claritate o identitate nordică bine definită. Natura, de pildă, este o componentă esențială în viziunea autorilor nordici, îndeosebi lumina aceea unică, ce are virtuți transfiguratoare, magice. De fapt, scandinavii sunt mari povestitori, iar vraja creațiilor lor, deși atît de diferită de "realismul magic" al sud-ameri canilor, nu e cu nimic mai prejos, natura nefiind pentru ei simplu decor al acțiunii, ci materie organică, ființial integrată vieții. Mulți comentatori se întreabă de unde le
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e cel care a violat-o la începutul romanului. Cuiul lui Cehov... Cert e că Djian sparge frazele cu luciditate și curiozitate, pentru a vedea ce e înăuntru, pentru a pune mîna pe mecanismul nașterii cuvîntului. Maestru al suspansului, incomparabil povestitor, dar imprevizibil prin modul în care se reinventează în fiecare nou roman, derutant prin tabuurile pe care le încalcă (cum ar fi, în cazul de față, să se strecoare în sufletul și gîndurile unei femei de 50 de ani, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]