6,636 matches
-
însemna comunismul, atît pentru o Rusie sugrumată de soviete, cît și pentru restul lumii, unde făcea ravagii. Să fie, oare, reacția de acum la puseul cvasifascist de la Viena străină de implicarea forțelor comunismului perdant, dar nu mai puțin revanșard după prăbușire? Cît de elocventă era, în aceste dimineți, înregistrarea unei voci vîrstnice, răgușită, dar visceral vehementă, a unui francez din Rezistență, ieșit, și el, în Saint-Germain-des-Prés, să se alăture protestatarilor scoși din casă de Haider! Rezistență care, ca și în momentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care a rememorat permanent (și justificat) ororile fascismului, uitînd, făcîndu-se că uită țările abandonate comunismului sovietic, ce asemănare îngrijorătoare deci între momentul de atunci și cel de astăzi, cînd comunismul se vede prea bine nu a predat încă armele după prăbușire! Aceeași Vest-Europă egoistă, cu mare grijă pentru bunăstarea proprie, sare arsă la ivirea unei scîntei neofasciste în centrul continentului, agită lozincile anilor '30, părînd însă să nu vadă că în acest Răsărit, care i-a adus și ei atîta rău
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Coreea de Nord, Siria, Irak, Cuba, instaurînd supraviețuirea dinastică a primitivilor despoți locali; sub ce dramă prelungită își duc viața state ca însăși uzurpatoarea de propriul tron Rusie, secondată, printre altele, de o Românie ce nu a reușit, în zece ani de la prăbușirea mizerabilei dictaturi familiale, să descurajeze moștenitoarele structuri securisto-activiste; și asta, culmea, în timp ce există un monarh de drept, Regele Mihai, garant al continuității de neam și democrație autentică, aflat în aceste zile printre invitații de sînge și de rang ai reginei-mamă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
editorială, ci și prilejul unor oportune meditații asupra specificului românesc. Categorie atît de vagă și inoperantă, la urma urmei, dar în stare a resuscita, măcar și prin simplul ei enunț, o invitație la nuanțări care scapă azi frisonului general, consecutiv prăbușirii comunismului. Scriitura cvasipoematică a cărții, dar și cu inserții de un realism savuros și perspicace în natura ființei românești, pune în lumină, din perspectiva acestei prințese franceze de viță muntenească, siluetele realmente frumoase ale țărăncilor și țăranilor de la noi, atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Semn că n-are cu cine sta de vorbă. Bulgarii (pe care noi, cu nasul pe sus, îi așezăm totdeauna undeva, mai pe jos) au spus-o răspicat într-un sondaj de început de an: pentru ei, evenimentul secolului rămîne prăbușirea comunismului. Scurt. Cunoașteți un atare răspuns dat de minunata noastră nație? Sau măcar chestionarul care să-l fi provocat? Cînd se apropie decembrie, se reia (formal-comemorativ) chestiunea teroriștilor din '89. Justiția, oricum, a lăsat-o de mult baltă. Și-atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deviză forte. În fața căreia, speriatul Consiliu (după ce nu a reușit nu să provoace acțiuni penale dar măcar să determine instituirea unei legi a lustrației, avînd în vedere accesul foștilor profitori ai comunismului la putere) își face cunoscută (la un deceniu de la prăbușirea dictaturii) de abia intenția de a strînge într-un singur loc dosarele ce zac (unele, contrafăcute) la SRI, la Interne, la Armată, la fostul CC. Mare lucru și ăsta, nu? 22 februarie Brâncuși, agramat. Dar unul care nu indispune. Pentru că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
luciditate îl definea, într-un recent dialog televizat Gabriel Liiceanu, numind viciul autonociv al puterii actuale, care neînvățînd nimic din tragedia unui Ceaușescu, se lasă devorată de același autoritarism de partid ce-i și va decide, la un moment dat, prăbușirea (premoniție, fie vorba, deloc tristă...). Nu e de mirare, așadar, impunerea unui ton, chiar dacă surdinizat, discreționar (și) în domeniul culturii, al artelor în speță. Un dialog cu parfum interbelic despre marii colecționari români de artă spulberați de comunism între istoricul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aprilie 1948 se pregătise o transformare radicală a economiei naționale și a societății românești în ansamblu, în Constituția din septembrie 1952, făcându-se bilanțul transformărilor economice de până atunci, predomină realizarea intereselor politice ale partidului comunist. De acum și până la prăbușirea sistemului, rolul conducător al Partidului a rămas explicit precizat în textul legii fundamentale. Următoarea Constituție, de „maturitate” a regimului, adoptată de Marea Adunare Națională în ședința din 21 august 1965, cu unanimitatea celor 446 deputați prezenți la ședință, definea, prin
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de aptitudinile și cunoștințele profesionale ale viitorilor ofițeri. În ciuda trecerii a aproape trei decenii de la înființarea Securității, grila de evaluare a „cadriștilor” nu a suferit schimbări semnificative. Așa cum o dovedesc documentele vremii, preocupările de această natură au rămas constante până la prăbușirea regimului. Potrivit unui „Program de măsuri pentru îmbunătățirea continuă a muncii de selecționare, cunoaștere și pregătire a rezervei de cadre”, elaborat de Direcția Cadre și Învățământ din M.I., la 1 septembrie 1988, „întreaga activitate de selecționare, cunoaștere și pregătire a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în familie, în cercul de prieteni, în discuții și chiar în gestica ofițerului de securitate ca «simplu cetățean»”. Astfel, s-a ajuns la situația, aparent paradoxală, din decembrie 1989, când un aparat represiv redutabil, îndelung exersat, a asistat pasiv la prăbușirea regimului pe care îl slujise timp de patru decenii. Așa cum o recunosc foștii ofițeri de securitate, D.S.S. „nu a fost luat prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989, deoarece știa ce urma să se petreacă. Ba chiar
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
o rară frumusețe, democrația românească post-decembristă a fost tarată, încă din start, de maniera sângeroasă și cu iz conspirațional a desfășurării evenimentelor din decembrie, o bună dovadă în acest sens fiind însuși faptul că, la peste douăzeci de ani de la prăbușire, regimul comunist continuă să prezinte serioase „pete albe”, cercetătorilor fiindu-le încă imposibil să elucideze integral o serie de aspecte tenebroase ale trecutului apropiat, inclusiv ale raporturilor reale dintre P.C.R și Securitate. NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Prin realizarea acestui volum
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
socială a orașului în perioada de ascensiune a capitalismului, problemă prin lămurirea căreia s-ar putea preciza locul real al orașului în viața socială a țării, rolul real al categoriilor sociale orășănești în înfăptuirea marilor evenimente istorice care au grăbit prăbușirea regimului feudal, este încă insuficient studiată. * Cercetarea structurii sociale a orașului în condițiile decăderii feudalismului și ascensiunii capitalismului impune luarea în considerație a faptului că în societate domnește orașul și nu satul, că dezvoltarea orașului este legată indispensabil de mișcarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
capabile să dea răspuns realităților în tot mai marcată schimbare pe continent; atașamentul decis al puterii imperiale față de islamism provoacă o polarizare a reacției sociale și politice în jurul bisericii ortodoxe, care, cum a spus-o Hans Georg Beck, devenise după prăbușirea Imperiului Bizantin „o biserică a oprimaților”. Acesta a fost un element de foarte mare importanță pentru politica externă a Rusiei în sud-estul european, și ea a știut să-l exploateze. Dar, repetăm, bazele, mobilurile și direcțiile raporturilor politice internaționale în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sunt în unanim acord (excludem deliberat aproximațiile publicistice care, pur și simplu, au inundat tema), și anume că în centrul chestiunii orientale se află Imperiul Otoman cu posesiunile sale și că chestiunea orientală, în accepțiunea sa clasică, ia sfârșit odată cu prăbușirea Imperiului și constituirea statului turc modern. După cum vom vedea, în funcție de modul cum au înțeles esența problemei orientale, istoricii se împart însă în două categorii: cei care își întemeiază raționamentele pornind de la perioada decăderii ori dezagregării Imperiului Otoman, al eliberării popoarelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
poate fi extinsă și asupra epocii de avânt și ofensivă a otomanilor. Unii istorici văd în termenul de chestiune orientală o denumire comună, cu o durată veșnică. După raționamentele lor, ar fi îndreptățită și folosirea termenului de chestiune italiană, după prăbușirea Imperiului Roman și formarea poporului italian. În tot cursul Evului Mediu, teritoriul italian a fost un teatru al disputelor militaro-politice, nu mai puțin ample și violente decât cele din Estul Europei și, totuși, istoricii iau în considerare geneza și desfășurarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
istorici au tras un semn de egalitate între căderea Constantinopolului (1453), adică a Bizanțului ca formă de stat, și instaurarea turcilor în sud-estul continentului; în felul acesta s-a născut și ipoteza potrivit căreia chestiunea orientală începe cu asediul și prăbușirea Constantinopolului. Or, turcii atinseseră Dunărea, acaparaseră, între altele, chiar Dobrogea, înainte de căderea capitalei Imperiului Roman de Răsărit. Este adevărat că acest eveniment, adică cucerirea Constantinopolului, a avut un mare ecou nu numai în lumea contemporană evenimentului, ci și în secolele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vedere al raporturilor comerciale, cât și politico-strategice. Lui Napoleon I i se atribuie afirmația potrivit căreia “Constantinopolul a fost așezat pentru a fi centrul și sediul dominației universale”. Pe de altă parte, ipoteza care confundă cronologic începutul chestiunii orientale cu prăbușirea Constantinopolului se grefează pe o viziune evenimențială, căreia i se atașează și consecințele de ordin politic, religios, în general spiritual, de lupte între două civilizații (europeană și asiatică). S. Jigarev spune că problema sau chestiunea orientală s-a născut odată cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
erau recrutați din patriciatul greco-lavantin [...]. Cultivați, cunoscători ai gîndirii apusene, instruiți în mai multe limbi, capabili să negocieze cu reprezentanții puterilor străine, de care soarta Porții era mereu mai mult condiționată, acești oameni domină viața politică a Imperiului pînă la prăbușirea lui definitivă”. La cumpăna veacurilor XVII și XVIII, resursele otomane erau departe de a se fi epuizat, încât pronosticurile indicând iminenta prăbușire a Imperiului s-au dovedit exagerate. Pierderile otomane de teritorii, consfințite prin pacea de la Carlowitz și de cea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de care soarta Porții era mereu mai mult condiționată, acești oameni domină viața politică a Imperiului pînă la prăbușirea lui definitivă”. La cumpăna veacurilor XVII și XVIII, resursele otomane erau departe de a se fi epuizat, încât pronosticurile indicând iminenta prăbușire a Imperiului s-au dovedit exagerate. Pierderile otomane de teritorii, consfințite prin pacea de la Carlowitz și de cea cu Rusia din 1700, au reaprins fanatismul și dorința de revanșă, pentru ca victoria de la Stănilești (1711) să amorseze o “politică de ofensivă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o putere balcanică, iar Rusia o putere europeană, partenerii confruntărilor în această regiune fiind stabiliți, pentru mai bine de două secole, de relațiile dintre ei, legându-se nemijlocit și geneza “chestiunii române” ca problemă internațională; avansul Rusiei și al Austriei, prăbușirea Poloniei, au impus Franței și apoi Angliei “să vadă în țările române ultimele bastioane ale Imperiului Otoman spre nord și spre est”. De la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, țările române alcătuiesc unul din aspectele permanente și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
secolului al XVII-lea și începutul celui următor, mai precis, după despresurarea Vienei (1683) și tratatul de pace de la Carlowitz (1699), când începe reculul ireversibil al Puterii otomane și când partenerii acestui proces sunt stabiliți până la atingerea chestiunii orientale, odată cu prăbușirea Imperiului Otoman și formarea Turciei moderne, sub conducerea lui Kemal Atatürk. Este adevărat că numeroase popoare fuseseră subjugate de turci înainte de sfârșitul secolului al XVII-lea și că ele duceau, deci, o luptă de eliberare înainte de această epocă. Noi am
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politică rusească în zona sud-estului european, de unde și creditul neverificat dat nu atât dorințelor (reale), cât promisiunilor de ridicare într-un singur șuvoi a popoarelor creștine, starea de beatitudine de după victoria de la Poltava, convingerea că Poarta se afla în pragul prăbușirii, pentru care nu era nevoie decât de o lovitură, impresie îngroșată de experiența cu zece ani în urmă a vaselor rusești, care, ajunse la Bosfor, au făcut să tremure Istanbulul (ne referim la demonstrația maritimă a Rusiei, care a însoțit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
610-616. II.2.4. EMIGRAȚIA POLONĂ ȘI ȚĂRILE ROMÂNE ÎN VREMEA REVOLUȚIEI DIN 1848-1849 (I) Socotim inutil să demonstrăm că anii revoluției din 1848-1849 se constituie într-un moment distinct și de cea mai mare importanță în istoria modernă (de după prăbușirea statului polonez) a raporturilor româno-polone. Aceasta va rezulta limpede, sperăm, și din studiul de față deși, ce-i drept, nu ne-am propus o dezbatere a relațiilor româno-polone, ci numai urmărirea acțiunii emigrației polone pe teritoriul românesc în acei ani
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din nefericire noi nu avem curajul să le executăm”. Iar dacă Poarta nu se putea „apăra”, cum ar fi putut s-o facă muntenii ? Asprimea cu care agenția polonă din Constantinopol judeca revoluția română izvora din adânca mâhnire provocată de prăbușirea acesteia și din ignorarea propriei neputințe. În vreme ce colaborarea concretă româno-polonă în Moldova și Țara Românească își urma cursul înfățișat de noi, pentru ca, în cele din urmă, să primească o puternică lovitură din partea forțelor contrarevoluționare externe, conducătorii emigrației polone și cei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai socotea menținerea Imperiului Habsburgic indispensabilă echilibrului politic european, zece ani mai târziu el învedera disoluția «imperiului milenar». Nu este vorba, firește, de o nouă convingere de vreme ce istoricul nostru n-a încetat să creadă în iminența și necesitatea istorică a prăbușirii Imperiului Habsburgic multinațional, iar intrarea României în Tripla Alianță a privit-o ca o chestiune vremelnică, de tact și oportunitate politică. Atunci când primul război mondial a fost declanșat, A. D. Xenopol a dezvăluit prăpastia dintre rege și țară, a mărturisit propriile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]