2,533 matches
-
totuși, dacă ne-au selectat și am rămas noi, copii... De exemplu Lustig Oliver avea atunci 17 ani, iar eu aveam 13 ani... E adevărat că eu, fiind de la țară... Eu la țară am trăit, foarte bine, aveam vaci, oi, prăvălie... Un copil de la țară altfel trăiește, să fim sinceri! Și acum dacă ești la țară mănânci de toate și te fortifici. Mai ales mergeam cu vitele, mergeam În stânga, În dreapta, aveam căruță cu cai, vite... Eram destul de dezvoltat - nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zi am spus că mă duc să văd dacă unchiul trăiește. El nu a fost dus În lagăr, ci În detașamentele de muncă. Și când mă duc, ajung acolo unde știam, la casa bunicilor, și el stătea... Avea deja o prăvălie, era Înstărit... Și era cu o femeie cu care s-a asociat acolo și trăia cu ea. Când m-a văzut, acest unchi Bergmann, din partea mamei, a Început să plângă. Eram singurul supraviețuitor din familie. Bucurie mare și am plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Erau localități ungurești, cu majoritate unguri. Iar la Corbul și Înspre Toplița majoritatea erau români - 90%. - Cum vă Înțelegeați cu românii și cu ungurii? - Foarte bine. N-am avut nici o problemă. - Cu ce se ocupau părinții dumneavoastră? - Tata avea o prăvălie mixtă, adică făină, zahăr, orez..., cam asta Îmi aduc aminte că vindea... A dat faliment În ’33, pentru că a fost criză mare și În lume, și În America... - Ce ați făcut atunci? - Eram născut În ’17... până În ’33 am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
front. Nici nu le-am mai văzut de atunci. Erau două camioane Volvo. - Despăgubiri... - Nu, nici vorbă. Nu știu dacă ar fi dat la unguri, darămite unui evreu. Nici nu se punea problema. Așa că aici nu mai puteau să aibă prăvălie. Mai exista o portiță, și aici, și acolo - așa-zisul Strohmann. Stroh Înseamnă, pe nemțește, „paie” - deci, „om de paie”. În România foarte mulți aveau prieteni români, În Ungaria, foarte mulți aveau prieteni maghiari: se expropria Întreprinderea mea către Întreprinderea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sensul rău al cuvântului, ci pur și simplu alimentele obținute de la porc. Ele se mâncau pe hârtie, nu pe farfurie, ca să nu spurci farfuria. Se mâncau pe hârtia aia care nu se strică la grăsime, În care se dădea la prăvălie Împachetată. Se mâncau În casă, dar nu cu tacâmurile cu care mâncam noi: se mâncau cu briceagul lui tata. Existau niște abateri. De exemplu, tata avea mai multe abateri. La evrei, la cei originali, existau tot felul de jertfe, jertfe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trecută am plecat cu două căruțe ale mânăstirii, cu doi frați călugări grăjdari la Râmnicu Vâlcea, să fac cumpărături pentru Postul Crăciunului: prune uscate, mere, zarzavaturi, cartofi, varză și altele. Deși trecuse frontul în Ardeal, lumea era timorată și puține prăvălii erau deschise. Era vineri spre amiază; la o prăvălie negustorul aștepta în ușă. Dau bună ziua. Negustorul mă poftește curtenitor în prăvălie. Înăuntru, o mulțime de saci și butoaie pline cu mărfuri: măsline, prune, cartofi, smochine. Întreb de prețuri și rog
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
doi frați călugări grăjdari la Râmnicu Vâlcea, să fac cumpărături pentru Postul Crăciunului: prune uscate, mere, zarzavaturi, cartofi, varză și altele. Deși trecuse frontul în Ardeal, lumea era timorată și puține prăvălii erau deschise. Era vineri spre amiază; la o prăvălie negustorul aștepta în ușă. Dau bună ziua. Negustorul mă poftește curtenitor în prăvălie. Înăuntru, o mulțime de saci și butoaie pline cu mărfuri: măsline, prune, cartofi, smochine. Întreb de prețuri și rog să mi se pună cantitățile de care aveam nevoie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Crăciunului: prune uscate, mere, zarzavaturi, cartofi, varză și altele. Deși trecuse frontul în Ardeal, lumea era timorată și puține prăvălii erau deschise. Era vineri spre amiază; la o prăvălie negustorul aștepta în ușă. Dau bună ziua. Negustorul mă poftește curtenitor în prăvălie. Înăuntru, o mulțime de saci și butoaie pline cu mărfuri: măsline, prune, cartofi, smochine. Întreb de prețuri și rog să mi se pună cantitățile de care aveam nevoie. Măsline și smochine mi-au dat din marfa care era în prăvălie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prăvălie. Înăuntru, o mulțime de saci și butoaie pline cu mărfuri: măsline, prune, cartofi, smochine. Întreb de prețuri și rog să mi se pună cantitățile de care aveam nevoie. Măsline și smochine mi-au dat din marfa care era în prăvălie, iar prune uscate și cartofi mi-au dat din magazia din curte. Negustorul m-a oprit la cântar, să-l verificăm; trei băieți aduceau sacii din magazie la cântar și-i duceau la căruțe. Am plătit, mulțumind, negustorului și am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
servit”. Îmi era rușine. Eram mânios pe negustor pentru necinstea lui sufletească. Acum înțelegeam de ce-i zorea pe băieții care încărcau marfa, spunându-le că e târziu și trebuie să închidă. Am dus marfa înapoi luni dimineața; negustorul era în fața prăvăliei. L-am salutat și, stăpânindu-mi glasul, i-am spus pățania. L-am invitat să se uite în saci. Spre surprinderea mea și a fraților, negustorul se repede la mine furios și strigă cât îl ține gura: „Eu nu înșel
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cuget, i-am dat o palmă. A căzut ca fulgerat pe pragul ușii, lovindu-se cu capul în potcoava bătută pe prag, simbol de noroc și câștig. Am încercat să-l ridic, dar nu mai sufla. Unul din băieții de prăvălie a fugit și i-a anunțat nevasta. Aceasta a început să țipe și să strige ceva ce nu înțelegeam, căci vorbea în idiș. Erau, deci, evrei. Au apărut ca din pământ șapte-opt bărbați care m-au prins imediat, mi-au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
izgonirea evreilor din universități (în unele cazuri neezitînd să-i schilodească sau să-i ucidă) mai practice decît "depășirea" studenților evrei la învățătură! Aceeași brutalitate se manifesta și în licee, iar de aici s-a răspîndit în ghetourile evreiești, în prăvălii, asupra evreilor nevinovați de pe străzi, a sinagogilor etc., ceea ce menținea starea de agitație din țară. "Studenții" erau în fruntea acestor activități. Și deoarece România era săracă, lor li se alătura adesea drojdia orașelor. Cu toate acestea, succesul de care se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
evreii din Basarabia și era furios pe evreii din Cernăuți. Evreilor acestei metropole austro-evreiești (după părerea lui Iorga) le displăcea pînă și sunetul clopotelor bisericilor, iar românii de acolo trebuiau să învețe germana sau idiș ca să comunice cu evreii în prăvăliile acestora. Dacă pretindeau să li se vorbească românește, erau insultați 23. În timpul premieratului său, spre marea sa iritare, a fost fondat "Partidul Evreiesc". Dat fiind că Iorga voia să-i românizeze pe evrei, un partid bazat pe identitatea etnică evreiască
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de măsline. (Un ulei bun e un ingredient esențial, mă refer la untdelemnul acela ușor picant, din care mi-am adus o provizie de la Londra.) Niște ardei grași ar fi constituit un adaos binevenit, numai că n-am găsit la prăvălia din sat (aflată la peste doi kilometri de drum plăcut). (Nimeni nu vine cu mărfuri până la Capul Shruff, așa încât trebuie să-mi procur totul, inclusiv laptele, din sat.) După aceea au urmat banane cu smântână și zahăr, (Bananele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
clădită direct pe stânci. Ce nebun s-o fi găsit s-o construiască? Anul zidirii trebuie să fi fost o mie nouă sute zece. Dar de ce Shruff? Am întrebat pe doi dintre puținii mei (deocamdată) informatori locali, adică pe cucoana de la prăvălie și pe patronul cârciumii din sat, și amândoi mi-au spus, fără să-mi poată furniza nici o lămurire suplimentară, că shruff înseamnă „negru“. (Shruff, să vină de la schwartz? Foarte improbabil.) N-am fost încă în stare să descopăr nimic în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
numește Narrowdean. Forma arhaică a numelui era Nerodene, și o impunătoare piatră kilometrică înfiptă pe țărm păstrează încă vechea ortografie a numelui. Cătunul e alcătuit din câteva străduțe, cu case de piatră, câteva vile cățărate pe povârnișuri și o unică prăvălie generală. Nu pot obține ziarul The Times și nici baterii pentru vlăguitul meu aparat de radio cu tranzistori, ceea ce nu mă necăjește prea tare, după cum nu mă supără nici lipsa totală de măcelării. Există o singură cârciumă, „Leul Negru“. Căsuțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe vreme aspră; și dac-aș găsi ceva de care s-o leg, aș putea suspenda o frânghie chiar și pe „muntele“ meu, ca să mă țin de ea când ies din apă. Trebuie să văd dacă se găsește frânghie la prăvălia din sat. Și mai trebuie să mă interesez unde pot cumpăra cilindri cu gaz de gătit. Bunicul meu dinspre tată avea o grădină de zarzavat, pe care-l vindea la piață, în Lincolnshire. (Poftim, iată că m-am pornit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
descoperit în sat o a doua prăvălioară, care vinde articole de fierărie, pitită printre șirul de case din spatele cârciumii. Se numește „Magazinul pescarilor“ și, fără îndoială, pe vremuri se găseau aici echipamente pentru pescărit. Dar azi-dimineață am descoperit că în prăvălia asta pot cumpăra parafină și cilindri de gaz. Am mai cumpărat și lumânări, o nouă lampă de gaz și un rotogol mare de funie. Încărcat cu aceste trofee, m-am oprit, în drum spre casă, la „Leul Negru”. Ori de câte ori intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
conservați), prăjiți. (Nu există la vremea asta cartofi noi proaspeți.) Cartofii sunt pentru mine o delicatesă, și nu o garnitură banală, de fiecare zi. A urmat plăcinta de pâine cu brânză de Welse și sfeclă fiartă. Pâinea tăiată felii de la prăvălia din sat nu-i prea grozavă, dar bine prăjită și unsă cu unt sărat de Noua Zeelandă, merge. Din fericire, îmi plac toate sorturile de biscuiți scandinavi crocanți, despre care se spune că te ajută să slăbești. (De bună seamă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a făcut să încerc, după un răstimp, o senzație de buimăceală, ca și cum aș fi amețit și m-aș fi prăvălit în valuri. O senzație cât se poate de plăcută. Sunt puțin speriat pentru că am descoperit, studiind cărțile poștale ilustrate din prăvălie, că podul meu cu bulboana care se învârtejește sub el constituie obiective locale bine cunoscute. Din fericire, ilustratele arată vechi, șifonate, și am cumpărat întregul stoc pe mai puțin de o liră. N-am nevoie de turiști în căutare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
talazurile dau buzna prin spărtură, cu un clocot puternic, și un răsunet găunos. Nădăjduiesc ca acest lucru să nu atragă atenția asupra locului. Am aflat din ilustrate că vâltoarea îngrădită se numește „Cazanul lui Minn“. Am întrebat-o pe proprietara prăvăliei cine a fost Minn, dar nu a știut să-mi spună. Dangăte de clopote îndepărtate îmi aduc aminte că e zi de duminică. Azi cerul s-a acoperit de nori. Am urmărit îndelung norii și mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acesta am putut azi-dimineață, la vremea refluxului, să fac o excelentă partidă de înot, deși marea era frământată. Prânzul: cârnați frankfurter cu jumări de ou, roșii coapte, cu un vârf de usturoi pisat, și o turtă de melasă, cumpărată de la prăvălie, trampată în suc de lămâie și bine tăvălită în iaurt și smântână groasă. Am luat o gură de cidru pe care l-am scuipat pe dată. După-masă m-am apucat să construiesc în jurul pajiștii o îngrăditură din pietrele frumoase pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am prieteni. Dar eram interesat să primesc o anumită scrisoare, pe aceasta, cel puțin, o așteptam. Oricum, să ne întoarcem pentru moment la cotețul de câini. Cotețul de câini? am întrebat-o pe doamna de la oficiul poștal. (E sora proprietăresei prăvăliei, iar oficiul poștal e situat în aceeași clădire cu prăvălia.) — Da, în cotețul de piatră aflat pe drum, chiar înainte de ajungeți la casa dumneavoastră. Doamna Chorney cerea ca scrisorile să-i fie lăsate întotdeauna acolo. Acest obiect, situat la capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe aceasta, cel puțin, o așteptam. Oricum, să ne întoarcem pentru moment la cotețul de câini. Cotețul de câini? am întrebat-o pe doamna de la oficiul poștal. (E sora proprietăresei prăvăliei, iar oficiul poștal e situat în aceeași clădire cu prăvălia.) — Da, în cotețul de piatră aflat pe drum, chiar înainte de ajungeți la casa dumneavoastră. Doamna Chorney cerea ca scrisorile să-i fie lăsate întotdeauna acolo. Acest obiect, situat la capătul cărării ce duce spre pistă, îmi fusese indicat de agentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de cealaltă parte a drumului câteva tufe de urzici tinere, excelente. Am reușit de asemenea să cumpăr în sat, azi-dimineață, niște cornuri fragede, făcute în casă. O femeie strașnic de pricepută din sat le vinde din când în când prin intermediul prăvăliei. Mi s-a spus că face și pâine, și i-am comandat câteva. Așa că la masă am mâncat feliuțe de șuncă rece, îndulcită, și ochiuri cu urzici. (Gătiți urzicile întocmai ca spanacul. De obicei, le toc într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]