2,626 matches
-
procesul de industrializare. În apropiere, într-una dintre zonele sale de influență, respectiv Maramureș, avea să se ridice Baia Mare. Deși nu se bucura de o poziție nemaipomenită, Baia Mare a reușit să se impună nu doar în raport cu alte orașe miniere din preajmă, așa cum era Baia Sprie, ci inclusiv la nivel regional. Un rol important l-a jucat în destinul său procesul masiv de industrializare pentru exploatarea minereurilor complexe, începând cu perioada interbelică și continuând în comunism. În Banat, mult timp, Oravița, Caransebeș
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
da peste alte trecători majore, pentru a reveni în Transilvania dinspre Moldova. Tihuța este unul dintre numeroasele pasuri din aria de lăsare dintre bazinul Dornelor și Masivul Bârgăului, pe unde a fost construită șoseaua pentru a ajunge la Bistrița. În preajmă, un alt pas la fel de facil este și Grădinița spre valea Ilvelor, pe unde trece calea ferată. În esență pasurile Bârgaielor leagă bazinul Someșului superior de cel Bistriței, care printr-un sistem transversal de trecători (Mestecăniș, Petru Vodă), permite tranzitul spre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
e o rușine pe obrazul tuturor autorităților, iar ca să vii cu trenul în condiții mizere îți ia cam tot atîta timp ca și pe vremea lui Carol I. Nu mai vorbesc de infrastructura rutieră care leagă Iașiul de mănăstiri din preajmă (Bîrnova, Dobrovăț ș.a). O paragină sunt și drumurile, și mănăstirile. Ne-am bătut joc ani întregi și de centrele culturale străine, plimbîndu-le prin diverse locații, clădirea televiziunii o cere Biserica, fostul ho-tel al Primăriei l-a luat tot Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de suferit de pe urma angajării mamei. Interviurile telefonice au revelat sentimentele ascunse de răspunsuri. Aceste femei credeau că o femeie angajată poate echilibra familia și cariera în general, dar au fost, de asemenea, de acord că atunci când mama nu este prin preajmă copiii foarte mici suferă. Consensul a fost că mama poate avea cel mai bine grijă de copiii ei, datorită condiționării biologice și sociale (nici una dintre aceste femei nu cunoșteau termenul de „socializare” înainte de interviu). Când au fost întrebate de ce ar
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
două fantome, în piesa cu același nume a lui Euripide. Și aici, chiar dacă eidolon-ul lui Agamemnon nu apare niciodată, regele mort nu este mai puțin prezent, el care aude totul în lăcașul lui subpământean, el al cărui psyche „plutește” prin preajmă, aidoma fantomei lui Polidoros în Hecuba. Prin gura lui Oreste grăiește Agamemnon: „Vorbește ca și mine”. De asemenea, și în Oreste a lui Euripide, chiar dacă eriniile nu sunt reprezentate pe scenă ca în Eumenidele lui Eschil, ele există totuși în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ar închide în ea amintirea nopților din Hamlet, Iuliu Cezar sau, de ce nu, a aceleia din Macbeth. Titania adoarme legănată de cântecul alaiului ei de zâne, menit să-i aducă un somn netulburat de vise urâte și să alunge din preajmă-i toate animalele nefaste (animalele prezente în ritualurile vrăjitorești, animalele de care sunt însoțite și vrăjitoarele din Macbeth). Cu toate acestea, nu va cădea ea în capcana alterității sălbatice atunci când se va îndrăgosti de Bottom, preschimbat în măgar? Prin metamorfoza
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca acesta, existența fantomei, mărturisind (în actul al treilea): „Mi s-a părut că zăresc niște cai albi” - și asta în plină zi, spre marea uimire a doamnei Helseth -, căci, de-acum înainte, „caii albi de la Rosmersholm vor sta prin preajmă zi și noapte”. Rebekka va fi, așadar, înfrântă de dubla povară apăsătoare a trecutului, va fi atrasă, împotriva voinței sale, pe de o parte, în lumea prăfuită a galeriei de portrete strămoșești, iar pe de altă parte, în universul superstițiilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
așa cum se cuvine este apoi ridicat în picioare, iar Genet ne descrie în amănunt somptuozitatea podoabelor acestei efigii, rochia ei aurie, obrazul fardat cu alb, bijuteriile, florile care o înconjoară... O autentică statuie costumată și pictată, pe care femeile din preajmă o vor face să meargă, pășind rar... Cine este această statuie? Warda înaintând spre moarte sau Warda întorcându-se din moarte? Este, în orice caz, Warda - figură totemică a actorului, Warda care, asemenea statuilor lui Giacometti, înscrie în spațiul teatral
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se dovedește a fi creatoare nu numai în plan școlar, ci și social. R. Merton avansează ipoteza că o percepție falsă în sens pozitiv sau negativ relativ la o persoană poate să o determine să valideze percepția inițială. Când cei din preajmă consideră „reale” unele situații, acestea au consecințe cât se poate de reale, chiar dacă inițial nu erau decât simple închipuiri. Având o părere bună despre posibilitățile unui subiect, chiar dacă acestea nu sunt conforme cu realitatea, individul se va mobiliza să se
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
nu vor servi la nimic. Nu erau primele. Structura consolidată a turnului, tencuiala din ciment și nisip, aplicarea de var acrilic alb nu ascundeau nici vechimea edificiului tricentenar și părăsit, nici stricăciunile produse de intemperii, eroziuni și salitra mării din preajmă. Într-un fel, era și o luptă cu timpul, al cărui caracter liniștit nu-i ascundea victoria inexorabilă. Deși nici măcar asta, conchidea Faulques cu un vechi fatalism profesional, căci văzuse ceva crăpături În viața lui, n-avea prea mare importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
orice incidență politică sau etică, oricât de grave ar fi ele: suntem doi fără să fim doi. Urmăritorul se ferește să fie văzut, se sustrage, își camuflează prezența, dar urmăritul știe că individul e prin apropiere, că dă târcoale prin preajmă, aidoma unui zeu căruia el, biet om vânat cu insistență, îi uzurpă statutul de omniprezență invizibilă tocmai prin faptul că a aflat de existența lui, că îl „simte” pândindu-l... Într-adevăr, prin „anonimizare”, supraveghetorul se erijează în făptura divină
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
auzindu-l pe Hamlet că se îndreaptă spre apartamentele reginei, reacționează spontan și se ascunde, din nou, în spatele unei draperii, pândind mișcările prințului ca un adevărat spion profesionist. Puterea obișnuinței! Polonius se ascunde ca să nu fie surprins dând târcoale prin preajmă, dar nu uită să-și ciulească urechile, căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu la pândă, nu-și îngăduie clipe de odihnă, nu doarme, veghează! Polonius se va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a marca diferența față de satul vechi din Bărăgan, situat În apropiere: Roseții Noi, Dragalina Nouă, Georgienii Noi, Jăgălia Nouă, Petroiu Nou, Feteștii Noi. Ulterior numele acestea sunt Înlocuite cu altele, ce nu mai evocă nici o legătură cu vechile localități din preajmă, pentru a sugera În schimb peisajul locului: vasta câmpie situată În sudul și sud-estul țării, devenită o vastă „Închisoare sub cerul liber”, cum se exprima un martor. Salcâmi, Olaru, Dropia, Răchitoasa, Măzăreni, Fundata, Ezeru, Valea Viilor, Pelican sunt nume de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
rupeți pâinea - bucățile nu sunt chiar aspectuoase, dar operațiunea nu necesită precauții speciale; felierea presupune o acțiune periculoasă, în care folosiți un obiect cu tăiș; pentru orice eventualitate, când tăiați primele felii, apelați la ajutor specializat sau măcar țineți în preajmă o trusă medicală; - pâinea se feliază în bucătărie (pentru extraterestrele care au deschis cartea mai târziu, aceasta este încăperea cu multe electrocasnice și fără WC); nu efectuați această operațiune deasupra televizorului* sau în pat! * Pe asta o știu de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
drept vorbind, nu-i aceasta decât fața, de penumbră, a luptei sale cu originile, pe care și le reneagă; o dispută care se înscrie, crepuscular, în reflexele urii de sine și în neputința fericirii simple, care i se oferă în preajmă. Îi spune fratelui: „La doi kilometri de Șanta, de acest paradis pierdut, în loc să te gândești la el cu nostalgie, tu îți faci examene de conștiință și-ți denunți «infamiile» pe care nu le-ai comis, acționând ca un adevărat călău
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
disprețuind viața, își îngrijește aproape cu fanatism corpul și poartă, pentru mulți dintre cei care îl ascultă, masca unui medic grijuliu: dă sfaturi, propune tratamente, constată cu mirare și bucurie că strigătele-i disperate devin mijloace terapeutice. Doar cei din preajmă, se pare, nu vor fi fost vindecați cu adevărat: rămâne bănuiala Ă nu-i așa? Ă că Simone Boué s-ar fi sinucis. În rest, disperații care, în pragul sinuciderii, veneau să-i ceară un sfat, plecau de la el senini
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
omului interior decât el însuși? Paradoxul este că Cioran e cu atât mai mult proiectat în interior cu cât se simte „exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
detașare, pe care Cioran spune că și-a dorit-o adesea cu patimă pentru a-și camufla eșecul? O soluție ipotetică, la care nu are acces decât când și când. De aceea, o vede și o apreciază la cei din preajmă. „Beckett, de fiecare dată când riscă să cadă în lirism sau în metafizică, își pune personajele să scoată un râgâit, iar această autoderiziune, prin care «eroul» își recapătă controlul de sine, e cum nu se poate mai nimerită și mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran fiziologiei, corpului, bolilor. Oricum, trăiește cu admirația celor care au reușit în deșert. Iată: „Sfântul Anton a stat douăzeci de ani rupt total de lume. Douăzeci de ani!” (idem). Oricum, singurătatea, ca argument al sfințeniei, i-a stat în preajmă lui Cioran. Își amintește despre singurătatea sa berlineză și după ce se întreabă cum de nu i-au cedat nervii, își spune: „N-am fost niciodată atât de aproape de prăbușire Ă și de sfințenie...” (II, 385). Dacă reține doar ceea ce îl
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
le joacă, salvarea: „Nu am nimic să le spun oamenilor, iar ce-mi spun ei nu mă interesează. Cu toate astea, sunt sociabil, e neîndoielnic, căci de îndată ce sunt în tovărășia cuiva mă însuflețesc” (I, 111). De unde, încă, nevoia celorlalți în preajmă-i? Pentru a se recunoaște? Pentru a se disprețui? Ceilalți, oricum, sunt numai un prilej, un context, o oglindă, și nu există prin ei înșiși. Ceilalți, de fapt, nu contează. Infernul își este, evident, el însuși; ceilalți, numai o mască
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
salarizare cu un sistem de platâ pe oră, cumulat cu un program de bonusuri. Acesta din urmă spunea că, atunci când existau vânzări și profit, oamenii își primeau partea. Feriți-vă să dați bani doar pentru că cineva a stat mult prin preajmă. S-ar putea să fie cei neproductivi oameni. +++ TEMĂ „O mai mare vechime nu înseamnă mai multă productivitate. Voi crea o meritocrație și voi plăti oamenii pe baza performanței, nu a longevității”. Scrieți acest lucru pe un carton de 3
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
an de școală. Cred că mă simpatiza pentru că mă aștepta uneori să trec prin fața casei lui în drum spre liceu și mă însoțea până acolo. Mă mai însoțea la ieșirea de la școală până la colțul străzii mele, dar niciodată până în preajma casei. Doar după ce tatăl meu a fost eliberat din închisoare am legat frumoase prietenii a căror nostalgie o am și astăzi. Dar și atunci și mai târziu eu nu am uitat că sunt într-o situație specială, fiind fiică de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
regizor. Efervescența pe care ne-o injecta, vitalitatea sa, încăpățânarea și dăruirea cu care venea înspre noi...ne atrăgeau că un magnet. Când nu-ți mai vine să pleci de lângă cineva, când cauți să-i fii cât mai mult în preajmă, când îl ții după cursuri la discuții, când îi ceri sfaturi, când îți dorești să facă parte profund din evoluția ta este dovada că acel om este mai mult decât important pentru tine. Ceea ce am învățat de la Alexa Visarion în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a-și încheia ultimele socoteli (căci Gherlaș are fiorul vieții, premoniția morții, sugerată de acea misterioasă femeie în negru care, mai tânără îl însoțește fugos, îi taie calea și care, mai bătrână parcă, i se așează blândă și misterioasă în preajmă și la căpătâi). Omul din căruța cu coviltir traversează situații, intersectează categorii umane semnificative... Urmărim întâlnirea lui cu o altă fostă stea, Valentin, venit acasă să plătească ultimul tribut bolii și murind, nu sus, la înălțime, ca un adevărat "dansator
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acrobatului pe fundalul cerului negru). Și totuși, atât nu e de ajuns. Pentru că ar însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre a întune ricului îi dă târcoale circarului care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde zac îngrămădite aceleași scaune, acum nefolositoare. Ar mai însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]