1,961 matches
-
mentalitate axată pe adaptabilitate, de abilitatea de Învățare, pasiunea pentru servicii, capacitatea de reinventare În funcție de necesități și de preocuparea pentru stimularea angajaților. Mai târziu, când m-am gândit la aceste atribute, mi-am dat seama că aveau un element comun: predilecția unei companii pentru asumarea anumitor riscuri. Fără o echipă solidă de manageri care să nu se teamă de asumarea riscurilor rezonabile, o companie nu are cum să-și dezvolte viteza, capacitatea de reacție și flexibilitatea necesare pentru a face față
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sub forma ei maximă: „lunga Întristăciune”, ca și privirea și toate celelalte simțuri și stări: „nalta ta privire”, „Înmulțită ta vedere”, „lunga suspinare”, „groaznică vedere”, „taină-ngrozitoare”, „năpastea Îndrăcită”, „nalta Înfocare”, „screamăt infernal”, „lungă așteptare”, „noapte naltă, naltă” etc. Reținem predilecția Iui Heliade pentru groaznic, nalt și lung, la care se adaugă preferința pentru Împrejurările și originile fatale ale emoției. Impresia este că starea lirică nu se produce decît prin contactul cu un obiect supradimensionat. Zborul, celebrul zbor al versului, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alte poeme. „Objectele” sînt deja obosite de literatură și efortul retoricii heliadești este să le dea o nouă semeție, un veșmînt proaspăt și solemn. Regimul temporal În care trăiește acest univers inconsistent, literaturizat, este oscilant: Heliade are, ca toți preromanticii, predilecție pentru vălurile nopții, iar, dintre ceasurile zilei, momentul cel mai favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată cunoscutul pasaj din Zburătorul Totuși, Heliade are o mai mare apetență decît alții pentru lumina crudă a zilei. Evenimentele importante din poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o curioasă răsturnare de simboluri, energiile cele mai mari. Schitul, turnul părăsit, ruinele zidurilor devin simboluri ale energiei și ale salvării. O deplasare de orar se petrece În poezia lui Grigore Alexandrescu. Iancu Văcărescu, CÎrlova, Ion Heliade Rădulescu erau, cu predilecție, poeți ai Înserării. Grigore Alexandrescu este, mai ales, un poet al nocturnului. Căderea Întunericului este la el momentul cel mai prielnic pentru reverie. Atunci: „...negura deasă lumina-ntunecează; Fantome d-altă lume șoptesc, mă Încunjor; În fiecare șoaptă o muncă Înviază
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mlădioasă, privighetoarea o ia drept trandafir, zefirul sărută fruntea grațioasă, florile grădinii o privesc cu pizmă, În făptura ci se unesc „cu grație cerească” garoafele și crinii (De ce suspin). Gr. Alexandrescu are preferință, se vede limpede, pentru domeniul floral. O predilecție manifestă poetul și pentru Îngeri, flori ale cerului. Acestea sînt chemate În poem pentru a da o dimensiune a perfecțiunii. O perfecțiune imaterială, o grație ce nu se vede, se presimte doar. Presimțirea (așteptarea) poate lua forme teribile, antrenînd un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tinereții” menirea talentului fiind să cînte „al vieții dar plăcut”. Însă vesela natură nu este totdeauna În sărbătoare. Solarul Alecsandri manifestă curiozitate și pentru laturile ei Întunecate. Sensibilitatea se mișcă, În genere, pe un cîmp vast de nuanțe. N-are predilecție pentru o formă anumită de relief (deși unele preferințe sînt) și nu se atașează de o categorie specială de obiecte. Peisajul liric este format și la el din mai multe peisaje. Ici (În Doine) e vorba de „lunca Înverzită”, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sburător, de duhul străin, de strigoi, de iubirea dintre două ființe din lumi diferite, nu sînt deloc demonice. Dragostea este manifestarea unei vîrste și Alecsandri n-a Înfățișat-o decît rareori și superficial „bolnavă”, agresivă, cotropitoare. Copilita (pentru care are predilecție) este blîndă și neștiutoare de misterul pe care Îl ascunde. Pasiunile se consumă În afara poemului. În poem e vorba doar de o fugă, o „hîrjoană”, de o plecare În codru. Sentimentul este privit dinafară, cu oarecare răceală. Noțiunea de lirică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sin”, „cuibul graiului”, „Îngerul iubirei”, „genii de spaimă”, „plaiul dulcei tinereți”, „sinul nopței”, „plaiul nemurirei”, „ocean de ninsoare”..., „raiul nălucirii” etc.) sînt din seria metaforelor numite de tropologi În praesentia sau din categoria metaforelor tocite, stereotipe*. Imposibil de determinat o predilecție pentru un spațiu semantic. Imaginile sînt florale, astrale, ornitologice, explicite mai totdeauna, vaporoase, convenționale. Epitetul este apreciativ, personificator, ornant, coloristic, așa cum Îl aflăm și la ceilalți poeți pașoptiști, cu o mai mare, poate, frecvență la Alecsandri a valorilor plastice. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În fond, decît În funcție de ceea ce devine În poem. Problema ce ne interesează este de altă natură: În ce măsură retorica exprimă o tendință a spiritului creator, o atitudine a imaginarului?! Toți cei care au scris despre stilul poetului au remarcat, de pildă, predilecția pentru comparațiile sinecdotice și metalogice și tendința mai generală de a Înnoi limbajul poetic prin valorificarea elementului popular. Au toate acestea o legătură cu sensibilitatea poetului, reprezintă ele o cale spre cogito-ul creatorului? Metafora hugoliană, observă Jean-Pierre Richard, are În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
PÎnă a vedea continuarea acestui jurămînt tristanian la năsălia Isoldci (Zulniei), să ne Întoarcem la semiologia erosului și să vedem armele lui de represiune. Am citat deja cuțîtul care pare a fi, dintre instrumentele sîngeroase, acela pentru care Conachi are predilecție. Amorul umblă, așadar, cu un cuțît În mină și Înjunghie, despică, „dă În inimă”... În TÎnguirea dăm peste sugestia unui repetat asasinat: „Săraca [inima] cît oi trăi Nu s-a mai tămădui, Pentru c-are rămas Înfipt Fierul tău cel
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bucuria, este o curgere continuă. Îndrăgostitul trăiește Într-un prezent dilatat, posesiv, nerăbdător În răbdare... Dar să ne Întoarcem la celălalt timp, cosmic. CÎnd iubesc primii noștri poeți, care este ora favorabilă, minutul lor fericit? Heliade, CÎrlova, Grigore Alexandrescu au predilecție, am văzut, pentru seară. Cu cît Înaintăm În romantism, cu atît ora se deplasează spre o noapte complice și euforică. Conachi n-are propriu-zis preferință pentru un anotimp sau pentru o oră anumită. Lipsește dealtfel În poemele lui orice referință
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dintâi, tradițională, în prelungirea comparatismului european așa-zicând clasic, studiază relațiile și contactele istorice, raporturile factuale dintre literaturile europene și asiatice, extra-europene în general. Circulația operelor literare și influențele lor reciproce, studiul izvoarelor, traducerilor și imitațiilor literare, formează obiectul de predilecție al acestor cercetări. b) A doua, mult mai ambițioasă, urmărește elementele comune detectabile, deci universale, ale tuturor literaturilor accesibile. Este vorba, în același timp, de diferențiere și unitate, de alteritate și generalitate literară. pentru a da doar câteva exemple curente
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
formelor sale politice-sociale, pe care convulsia de la 1789 le introduce în Franța și le răspândește în Europa. Ruperea firului tradiției, negarea realităților și etapelor istorice, neaderența construcției politice pur raționale la aspectele ireductibile ale specificului vieții popoarelor formează temele de predilecție ale întregii reacțiuni europene. Aceste idei au circulat și sub restaurație și sub monarhia din iulie și înainte și după 1848, și nu numai în Franța. pentru cine vrea să verifice rapid chestiunea, politiques et moralistes du dix-neuviŁme siŁcle (vol
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a captivat pe Dan Deșliu și din alt punct de vedere. El se hrănește cu o strașnică poftă din ritmurile populare: «plugurile cu gliile, zâmbetul cu mistriile, flăcările cu clocotul lacrămile cu hohotul». În același cadru i se integrează și predilecția pentru limbajul ușor arhaizant, a manierei solemn patriarhale cu care se Încheie „uricele” sau cronicele. «Și felurite jivine, nesățioase foarte și haine, s-au fost stârpit de Întristare, de spaimă deasă și Înfricoșare, că s-au iubit acu, primăvara, Întâia
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a limbii vii, populare, la crearea unei limbi artificiale, accesibile numai unui cerc restrâns de «inițiați». (Ă). Cel mai brutal aspect al naturalismului În limba literară este folosirea unor termeni vulgari, triviali, obsceni. (Ă). Foarte apropiată de această tendință este predilecția pentru jargoanele de clasă, profesionale etc. (Ă). Am văzut cum disprețul față de limba vie a poporului se poate manifesta pe linia formalismului și naturalismului. Disprețul acesta poate lua Însă și alt chip: În locul unei false și periculoase «Îmbogățiri» a limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Primele sale producții publicate În 1949 (nuvele, fragmente de roman) dovedeau multă forță epică al cărei izvor venea din cunoașterea temeinică a lumii satului, dar În același timp ele erau impregnate de un soi de naturalism „etnografic” obiectivist, manifestat În predilecția pentru vorbele și scenele „tari”, cu iz „țărănesc”. Ultima sa nuvelă Capul șarpelui (Almanahul Literar, nr. 5, 1950) aduce o simțitoare cumpătare În manifestarea „deliciilor lexicale”. (Ă). Dintr-un gen pe care burghezia l-a desconsiderat, nuvela a devenit astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
realității trebuie să oglindim În scrisul nostru, pentru ca acesta să vorbească inimilor și minților omenești, pătrunzându-le de emoția ce vrem să le-o transmitem (emoție ce conține o concepție despre viață, o atitudine și un Îndemn). Arta formalistă manifestă predilecție pentru tot ce e formă moartă. Pictura decadentă e linie, culoare și nimic altceva, muzica e sunet, iar poezia-cuvânt. (Ă). Schematismul a fost numit boală infantilă a literaturii. Unii l-au explicat numai prin lipsa de meșteșug a tinerilor poeți
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
primitiv al unui țăran mijlocaș și Împotriva propriei sale mentalități Înapoiate, romanul ia sfârșit». (Ă). Când vine vorba de realizarea artistică, autorul articolului descoperă o terminologie sui generis. Astfel se vorbește de «coeficientul ridicat de descriptiv inutil», de «economie epică». Predilecție pentru o asemenea terminologie stranie bântuie În paginile Almanahului filialei Scriitorilor din Iași. La pg. 174, nr. 3-4, descoperim Într-o recenzie a tov. Ciopraga formula «Împletituri de humor și ironie», iar ceva mai departe «scriitorul cunoaște măiestria meșteșugului său
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proprietatea”. La conturarea acestor realități socio-economice toate atuurile au fost de partea locuitorilor de religie mozaică: tradiția negustorească adânc înrădăcinată, capitalul financiar și priceperea manevrării lui, o riguroasă organizare comunitară, deschiderea pe plan extern ș.a. Fenomenul s-a manifestat cu predilecție în mediul urban din Moldova - punctul terminus al imigrației evreiești în spațiul românesc, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. De altfel, în această perioadă, comunitatea evreiască a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea citadină moldovenească. Pe de o
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ale Imperiului roman. În lumea greco-romană, formele dominante ale puterii și ale vieții sociale și economice se afirmă în modul cel mai clar în orașe. Totuși, confruntarea sau întîlnrea între cele două culturi, galică și romană, își găsesc domeniul de predilecție în mutațiile din peisajul rural și în evoluția mentalităților religioase. O civilizație urbană Urmaș al unei ocupații vechi precum Lutetia (Paris) și Alesia (Alise-Sainte-Reine) sau creație romană recentă precum Augustodunum (Autun) și Mediolanum (Saintes), orașul se definește mai întîi ca
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a urbei T. Neamț !") și, fatal, va da naștere unui ridicol, care-și va găsi și el zugravul, pe Caragiale al său. Acțiunea se va petrece poate la Humuleștii lui Creangă. Dar pentru ce scriitorii vechi au zugrăvit cu atâta predilecție pe femei, când au voit să ridiculizeze mania civilizației ? C. Negruzzi, cum spune singur, a voit să ridiculizeze pe "croitorii" limbii: a ales pe o femeie. Alecsandri, pe Gahița Rosmarinovici, cucoana Chirița etc. O fi și frivolitatea feminină, dar cauza
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
reflexe la Cîrlova și Alexandrescu). Moldova, rece și critică (pentru că Moldova n-avea burghezie, ca să dăm, iarăși, numai cauza principală), nu se putea influența de lirismul și spiritualismul lui Lamartine. Răceala și criticismul au făcut pe moldoveni să cultive cu predilecție proza, și anume genul epic (dezgroparea trecutului trebuia să fie atunci la ordinea zilei!) și, în versuri, mai mult poezia obiectivă - și iată de ce Moldova s-a influențat mai mult de poetul mai obiectiv Hugo, și anume de Hugo epicul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sovietică deși nimeni nu ar fi putut prevedea durata și consecințele acestei "eliberări" (Deletant, Pearton: 1998, 119-128; Brătianu: 2002). Politica depindea de configurația dinamică a frontului, nu invers. Atunci, la finalul celui de al Doilea Război Mondial, Washingtonul urmărea cu predilecție crearea Organizației Națiunilor Unite și deschiderea unui front sovietic împotriva Japoniei, în timp ce Churchill dorea să contrabalanseze puterea sovietică în vestul Europei și să prevină comunizarea Greciei, calea de acces a imperiului britanic la importantele strâmtori Bosfor și Dardanele. Stalin, pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la Ministrul de Interne iar viitorul prim-ministru Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor, va ocupa postul de vicepremier (Cioroianu: 2005a, 55). Era însă insuficient pentru ambițiile politice ale liderilor PCdR. Asaltul propagandistic asupra populației, muncitorii și țăranii fiind vizați cu predilecție, se amplificase. Peste tot în marile orașe ale țării aveau loc "greve spontane" unde se cerea demisia imperativă a guvernului și înlocuirea lui cu unul "de largă concentrare democratică", în timp ce manifestările de susținere a partidelor cu aderență populară erau sistematic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ar fi în atras din nou oprobiul lui Marx, care a scris și militat toată viața împotriva unor astfel de recrudescențe ale medievalității, oriunde s-ar fi manifestat ele. Dacă filosoful german se prezenta destul de des ca nefiind "marxist", cu predilecție atunci când teoriile sale erau prost sau doar pe jumătate interpretate, nu putem decât să ne imaginăm cum ar fi reacționat la revendicarea, fie și îndepărtată, de către leninismul romantic a teoriilor sale socio-politice. Scrie Marx, referindu-se la perioada premergătoare a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]