1,965 matches
-
seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea identității de suprafață și de adâncime. Rezultatul constă într-o serie de egografii ale diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai bine golan din Triunghiuri..., bunăoară, este și o solemnă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la începutul lumii. Pe planul mai apropiat al analizei politice, constatarea nu i-a scăpat în nici un caz lui Marx, care, cu prilejul revoluției franceze de la 1848 a pus-o foarte puternic în evidență: "Atunci cînd oamenii, scria Marx, par preocupați să creeze ceva cu totul nou, tocmai în acele momente ale crizei revoluționare ei evocă [...] spiritele trecutului..." Printre numeroasele mecanisme revoluționare din ultimul secol, însuși marxismului îi scapă această apreciere. Viziunea asupra istoriei de la care el pornește are un caracter
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
destindere, de înțelegere, de liniște, sentimentul împăcării pe care-1 aduce în suflet au în ele ceva emoționant..." Cîțiva ani mai tîrziu, la puțin timp după Rousseau, și tot cu referire la marile modele dispărute ale Spartei și Romei, oamenii Convenției, preocupați să pună bazele unei noi liturghii civice, vor evoca funcția unificatoare, de asimilare a sărbătorii. In Republică, potrivit lui Saint-Just, se cere ca însuși ritmul de viață al cetățenilor să se confunde cu succesiunea memoriilor colective. După cum se știe, tema sărbătorii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
precum și o secvență ordonată de acte. Secvenția-litatea instrucțională, cu infinitivele și articolele hotărîte o orientează clar spre descriere, în timp ce în (11) și (12) ea determină doar planul de text al secvenței. Efectul de dominantă explică destul de bine lacunele tipologiilor textuale, preocupate doar de efectul global. Este mult mai important să se observe prezența propozițiilor eterogene și mai ales să se teoretizeze diferența dintre simpla prezență a micropropozițiilor și secvența completă. La fel ca și în următorul text de prezentare a unui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a legat mai strîns cercetările pedagogice de cele psihologice. Reprezentanții pedagogiei experimentale au inițiat introducerea calculului matematic în investigațiile asupra fenomenului paideutic. Pe baza acestor prime cercetări s-a dezvoltat în perioada dintre cele două războaie o autentică pedagogie experimentală, preocupată să cerceteze fenomenul educației în toată complexitatea sa. 2.2. Pedagogia socială și pedagogia sociologică Cercetările întreprinse asupra societății de către A. Comte, G. Tarde, H. Spencer etc., încununate cu dobîndirea de către sociologie a "dreptului de cetate" în lumea științelor, au
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
divin etc.) și, în sfîrșit, se dezvoltă capacitățile de creare a unor noi valori. Potrivit concepției acestui pedagog, receptarea valorilor culturale se realizează mai ales prin înțelegere (begreifen), prin intuiție simpatetică; cunoașterea rațională intervine numai în cazul științelor naturii, singurele preocupate să ajungă la explicarea lucrurilor și la formularea legilor. Plecînd de la conținutul valabil al spiritului obiectiv dat, educația are ca ultim țel dezlănțuirea în subiect a spiritului normativ, autonom, care acționează ca un imperativ intern, îndemnînd ființa umană să stea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în sensul unei filosofii a educației noi, așa cum se constată la M.-A. Bloch și Gaston Mialaret (23), care vor să se mențină mai aproape de principiile marilor reformatori de la începutul secolului. Deosebit de puternică a fost însă influența exercitată de Freinet, preocupat, mai ales, de aspectele mai concrete ale procesului educațional. Așa cum s-a văzut, acesta se remarcase, încă din deceniul al treilea, în direcția promovării "metodelor active", devenind, cu timpul, creatorul unui sistem de tehnici didactice care-i poartă numele. Aria
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
țară. Oriunde mergi, aceleași întrebări neliniștite și neliniștitoare, despre ce va fi în noua etapă a tranziției. Căci tot de tranziție este vorba și despre straniul verdict al electoratului. Tranziție spre ce? Spre un sistem "original", ne spun ideologii Frontului, preocupați a-și asigura o libertate de mișcare cât mai amplă, vecină cu bunul plac de până mai ieri. Originalitatea în acest domeniu e un concept capabil a măguli poate unele vanități, dar și să ascundă carențe de program. După o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întotdeauna dintre ambițioși, iar în cazurile de abandon voluntar al puterii (Sylla, Carol Quintul) sunt rare. Sub ochii noștri, răsturnarea dictaturii a făcut loc, la vârf, unor militanți disponibili pentru lupta politică, dar nu s-au menținut acolo decât cei preocupați să rămână cu orice chip. Disidența legată de idei a părăsit terenul destul de curând. Purificarea ce se aștepta la acest nivel, ca premisă morală a oricărei schimbări mai adânci, nu s-a produs. Discursul puterii s-a rupt de acela
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
i se aruncă." Apel de primă instanță, într-un moment când Kogălniceanu avea temei să acuze drastic inerția și "nepăsarea" compatrioților, adică lipsa unei societăți civile, în stare să determine un nou curs. Conduita lui era aceea a unui pedagog preocupat să provoace, în numele mesianismului românesc, o atitudine pozitivă, transformatoare, știind bine de altfel că minunea resurecției nu se poate împlini de la o clipă la alta, ci este rezultatul unui lung proces regenerativ, alimentat de suferință și de nevoia racordării la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
anii școlarității la Theresianum și ea va fi, în ciuda surdinei pe care criticul a știut să o pună mereu, nota caracteristică a efortului său intelectual. Fără acest eveniment civic n-am putea înțelege opera lui Maiorescu, în esență un pedagog preocupat, ca și alți cărturari veniți din Transilvania, să îndrume și să instituționalizeze. Să-l ascultăm meditând parcă pe marginea destinului său: "Respectul exagerat pentru înălțimea cugetării împiedică acțiunea. Căci orice faptă este o verigă ruptă dintr-un lanț infinit, și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
atârnă, pe lângă cultură, care e farul luminător al tuturor celorlalte silințe către liman, și de îmbunătățirea stării economice, sociale și politice a unui popor", conchidea tânărul istoric, atent ca puțini dintre contemporanii săi la economia de ansamblu a societății românești, preocupat să-i afle cât mai exact sistemul de forțe, alături de resurse, slăbiciuni, remedii. Cel mai de seamă remediu îi părea a fi cultura, domeniu în care se întâlnesc, fie și prin reverberație, toate celelalte. De unde rolul decisiv atribuit corpului didactic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Un timp, formula "spre Europa" constituise marele îndemn, un mod de ieșire din impas. Apoi, pe la jumătatea secolului XIX, când toate popoarele se aflau în plină convulsie revoluționară, s-a putut spune că "Europa ne privește", atentă la progresele noastre, preocupată ca instituțiile liberale să prindă rădăcini și în solul moldovalah. La 1848, revoluționarii munteni evocau însemnătatea mișcării lor pentru "întregul continent", știindu-se parte din economia acestuia, fie și o parte mereu frustrată prin chiar poziția ei marginală. N-au
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
totodată una rezumativă pentru starea de spirit a epocii postpașoptiste. Eminescu e, se știe, unul dintre publiciștii care au formulat mai drastic și mai abuziv sentimentul opoziției noastre în raport cu Europa. Marile convulsii din veacul XX i-a găsit pe români preocupați mai întâi a-și desăvârși unitatea de stat, ceea ce îi plasa în plină criză a integrării europene, fie că e vorba de fenomenul însuși al integrării naționale sau de apărarea noului organism. I-a găsit apoi în situația de a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înalte erau considerate calitățile sale, iar renumele îl întrecea pe al multor altora. În acest sens, maniera în care Hrothgar îi copleșește pe Beowulf și pe ceilalți vasali cu daruri în schimbul serviciilor lor este edificatoare 48. Eroii erau de asemenea preocupați și de modul în care erau percepuți. Reputația lor trebuia să fie imaculată. Astfel, ori se lăudau, ceea ce era considerat o calitate, ori se bazau pe barzi să le apere sau să le consolideze reputația (Beowulf: 399-455; 530-606). O a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
organizeze și să se perpetueze. Identități individuale Perspectiva sociologică este, în schimb, mai reticentă în a urmări procesul în dimensiunea lui simetrică, adică individuală. Această latură psihologică nu a fost analizată nici de Weber, nici de Durkheim: amândoi erau prea preocupați să mențină specificitatea abordării sociologice. Mai multă importanță i-au acordat Simmel și, de o manieră mai generală, americanii, influențați de pragmatiști, de filozofia și psihologia socială. George Mead (1863-1931), student al lui William James și coleg cu John Dewey
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
circumscrie limitele" (Strauss, 1992a, p. 22). Problematica identitară Noțiunea de identitate, orice ar spune și ar gândi unii, constituie o problematică sociologică, prin faptul că implică un joc social de definire de sine prin ceilalți. Sociologia franceză pare tot mai preocupată să înțeleagă mecanismele identitare implicate de viața în societate. Unii chiar și-au făcut din asta o specializare, precum Nathalie Heinich, care-și revendică afiliația intelectuală la Goffman și Elias (Heinich, 1987 și 1997). Problematica identitară se învârte, după ea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
că o operă de artă ne cere mai mult o chestionare hermeneutică decît o definire structurală?" U. Eco, 1972: 33). De fapt, deturnarea de la imanență pentru o întîlnire cu lectorul (și autorul) este o caracteristică a deceniului al IX-lea preocupat de drepturi (human rights) și istorie, de responsabilitatea individului, a elitelor și a instituțiilor. "Ca și perechea cod/-mesaj, cuplul langue/-parole definește o opoziție între sistemul teoretic (la langue) și fenomenul concret (mesajul formulat de mine în acest moment
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ajunge să exprimăm în simboluri mai adecvate epocii noaste ce reprezintă această esență "radiantă", acest soare interior: Dumnezeul epocii mitice. Căutînd adevărul și legea, știința pură, fizica rămîne o manifestare a spiritului, un rezultat al spiritualizării evoutive. Știința aplicată, tehnica, preocupată doar de utilizarea legilor și urmărind doar utilul, este în schimb o manifestare a intelectului. Banalizarea devine evidentă atunci cînd intelectul, care ar trebui să fie în slujba spiritului, vrea să guverneze în locul acestuia. Viața nu mai constituie un mister
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și evitarea. Astfel, în concordanță cu cele două dimensiuni, aceștia prezintă: * securizantul (posedă un nivel scăzut al anxietății și al evitării) se simte confortabil în relații, caută apropierea celorlalți și nu este preocupat de gândul că ar putea fi părăsit; * preocupatul (prezintă un nivel al anxietății crescut, pe când cel al evitării este scăzut) dorește apropierea de ceilalți, dar se teme că va fi respins; * cel ce îndepărtează (posedă un nivel al evitării crescut, iar al anxietății scăzut) nu se teme de
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
teme de faptul că ar putea fi respins și nu dorește apropierea de ceilalți; * temătorul (deține un nivel crescut al anxietății și al evitării) este caracterizat de o îmbinare a celorlalte două tipuri de atașament nesecurizant ("cel ce îndepărtează" și "preocupatul"): nu se simte confortabil în apropierea celorlalți și se teme totodată că această apropiere nu va dura. Atașamentul insecurizant se va reflecta prin perturbări vizibile la nivelul celor două sisteme: fie explorator, copilul necăutând ca părintele să îi satisfacă nevoile
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
în raport cu actualitatea persoanei și cu cerințele situației sale, sunt aranjate în compartimentele cel mai puțin accesibile. Visul efectuează astfel o muncă de clarificare. Înțelepciunea populară recunoaște această funcție, atribuind somnului - și deci visului - calitatea de sfetnic. Când spiritul este agitat, preocupat, confuz seara și când o întrebare nu își găsește răspunsul sau o problemă soluția, dimineața, lucrurile par adesea mai clare, ba chiar persoana în cauză are o «intuiție» genială, ca și cum visul i-ar fi adus - inconștient - soluția. Proverbul care afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Punând această întrebare, căutăm mai mult în partea de logică și mai puțin în partea materială ce este universul și cum funcționează el. Matematicienii care lucrează la fundamentele matematicii sunt preocupați, în principal, de auto-compatibilitățile și limitările sistemului. Nu par preocupați să afle de ce universul admite, aparent, o explicație logică. Într-un fel, mă aflu în postura unui filosof grec din vechime care își punea întrebări despre partea materială, iar răspunsurile mele pe partea de logică sunt, probabil, nu cu mult
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
-și sieși legea, având astfel putința acțiunii din datorie, în lumea inteligibilă, omul este ființă autonomă. "Kant distinge spune Ion Petrovici pe lângă eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și un eu empiric, o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru preocupată numai de fericirea individuală"65. Dar, date fiind acestea, cum comunică cele două instanțe ale unității umane de existență? În ipoteza năruirii acestei unități datorită plasării celor două "părți" sub legislații mundane diferite, însuși proiectul antropologic kantian și-ar pierde
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu este posibilă fără redeschiderea problemei omului și fără a acorda o șansă atât cunoașterii omului, cât și recunoașterii de sine. Și în filosofia prekantiană găsim încercări de refundamentare a metafizicii, în sensul unor angajamente antropologice, dar ele sunt totdeauna preocupate direct de cunoașterea lumii și indirect orientate către o re-cunoaștere de sine a omului. Fără îndoială, opera lui Kant angajează o imagine nouă a omului, adică o nouă cunoaștere a sa, dar aceasta are și sensul recunoașterii-de-sine, de vreme ce metafizica este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]