1,955 matches
-
rău” - "gore" „mai rau”. Pot fi deosebite cuvinte care se folosesc exclusiv că prepoziții ("bez" „fără”, "k(a)" „spre”, "na" „pe” etc.) și altele care au ca funcție secundară cea de prepoziție. Acestea pot fi: Sunt și prepoziții compuse din: Prepoziția se folosește înaintea unui grup nominal pentru a forma un atribut substantival sau pronominal, ori un complement. Elementele nominale ale acestuia trebuie să fie la un anumit caz (în afară de nominativ și vocativ), cel cerut de prepoziție. Cele mai multe prepoziții se folosesc
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
și prepoziții compuse din: Prepoziția se folosește înaintea unui grup nominal pentru a forma un atribut substantival sau pronominal, ori un complement. Elementele nominale ale acestuia trebuie să fie la un anumit caz (în afară de nominativ și vocativ), cel cerut de prepoziție. Cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
compuse din: Prepoziția se folosește înaintea unui grup nominal pentru a forma un atribut substantival sau pronominal, ori un complement. Elementele nominale ale acestuia trebuie să fie la un anumit caz (în afară de nominativ și vocativ), cel cerut de prepoziție. Cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nominal pentru a forma un atribut substantival sau pronominal, ori un complement. Elementele nominale ale acestuia trebuie să fie la un anumit caz (în afară de nominativ și vocativ), cel cerut de prepoziție. Cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
un anumit caz (în afară de nominativ și vocativ), cel cerut de prepoziție. Cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cerut de prepoziție. Cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar "să sestrom" „cu sora
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar "să sestrom" „cu sora”; "pred tobom" „în fața ta”, dar "preda mnom" „în fața mea”. Pe langă conjuncții primare ("i" „și”, "ili" „sau”, "ako" „dacă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
verbul copulativ "biți": Ovo je moja ćerka" „Aceasta e fiica mea”. Numele predicativ al predicatului nominal cu verbul copulativ "biți" este de regulă la nominativ ("Moj braț je inženjer „Fratele meu e inginer”), iar uneori la genitiv cu sau fără prepoziție: "Narukvica je od srebra „Brățară e din argint”, "Deda je uvek bio dobre volje „Bunicul era totdeauna binevoitor”. Cand se exprimă prin adjectiv, acesta trebuie să fie nedefinit, adică de forma scurtă, dacă are asemenea formă: "Vaš predlog je zanimljiv
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
biți" se folosește o parte de vorbire numită predikativna dopuna sau predikativ care este cel mai adesea la nominativ ("Zovem se Marija" „Mă numesc Marija”), dar poate fi și la alte cazuri: Complementul direct este de regulă la acuzativ fără prepoziție, dar este la genitiv în următoarele cazuri: Complementul indirect poate fi la orice caz, în afară de nominativ și vocativ: În privința complementului circumstanțial de loc exprimat prin substantiv sau pronume, este de menționat folosirea cazurilor acuzativ și locativ. Primul se folosește cu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de loc exprimat prin substantiv sau pronume, este de menționat folosirea cazurilor acuzativ și locativ. Primul se folosește cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc, al doilea - cu verbe care nu exprimă deplasarea spre un loc (vezi mai sus Prepoziția). Complementul de agent este doar uneori folosit în limba sârbă, daca agentul este un inanimat. Cazul său este instrumentalul: "Grad je pogođen zemljotresom" „Orașul a fost lovit de cutremur”. Adjectivele care pot avea complement își au regimul lor, adică cer
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
daca agentul este un inanimat. Cazul său este instrumentalul: "Grad je pogođen zemljotresom" „Orașul a fost lovit de cutremur”. Adjectivele care pot avea complement își au regimul lor, adică cer un anumit caz. De exemplu "željan" „doritor” cere genitivul fără prepoziție ("željan promena „doritor de schimbări”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od" ("umoran od napora „obosit de efort”), "siguran" „sigur” - acuzativul cu prepoziția "u" ("siguran u sebe „sigur de sine”), adjectivele la comparativ - genitivul cu prepoziția "od": "skuplji od zlata „mai
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
je pogođen zemljotresom" „Orașul a fost lovit de cutremur”. Adjectivele care pot avea complement își au regimul lor, adică cer un anumit caz. De exemplu "željan" „doritor” cere genitivul fără prepoziție ("željan promena „doritor de schimbări”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od" ("umoran od napora „obosit de efort”), "siguran" „sigur” - acuzativul cu prepoziția "u" ("siguran u sebe „sigur de sine”), adjectivele la comparativ - genitivul cu prepoziția "od": "skuplji od zlata „mai scump decât aurul” etc. Atributul substantival sau pronominal al substantivelor
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
avea complement își au regimul lor, adică cer un anumit caz. De exemplu "željan" „doritor” cere genitivul fără prepoziție ("željan promena „doritor de schimbări”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od" ("umoran od napora „obosit de efort”), "siguran" „sigur” - acuzativul cu prepoziția "u" ("siguran u sebe „sigur de sine”), adjectivele la comparativ - genitivul cu prepoziția "od": "skuplji od zlata „mai scump decât aurul” etc. Atributul substantival sau pronominal al substantivelor care denumesc acțiuni prezintă următoarele caracteristici: Elementul predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
željan" „doritor” cere genitivul fără prepoziție ("željan promena „doritor de schimbări”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od" ("umoran od napora „obosit de efort”), "siguran" „sigur” - acuzativul cu prepoziția "u" ("siguran u sebe „sigur de sine”), adjectivele la comparativ - genitivul cu prepoziția "od": "skuplji od zlata „mai scump decât aurul” etc. Atributul substantival sau pronominal al substantivelor care denumesc acțiuni prezintă următoarele caracteristici: Elementul predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv poate fi numai la forma scurtă, dacă are asemenea formă: "Otac se iscrplen
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
grupul mai scurt îl precede pe celalalt: "Šaljem rukopis uredniku književne revije „Stvarnost”" „Trimit manuscrisul redactorului revistei literare "Stvarnost"”, "Šaljem uredniku rukopis mog neobjavljenog română" „Trimit redactorului manuscrisul românului meu nepublicat”. Complementul direct sau indirect exprimat prin pronume personal fără prepoziție poate sta după sau înaintea predicatului, fie că este scos în evidență (formă accentuată) sau nu (formă neaccentuata). Exemple: Acest tip de complemente poate sta pe primul loc în propoziție, în formă accentuată, astfel fiind scos în evidență: "Meni șu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li ima deterdženta?" „Este detergent?” - "Pitaću prodavca da li ima deterdženta" „O să-l întreb pe vânzător dacă este detergent”. Înaintea propoziției completive indirecte al carei verb regent cere complement cu prepoziție, se folosește pronumele demonstrativ "to": "Nije bilo reči o tome da se fakultet seli u Beograd" „Nu a fost vorba că (lit. „despre aceea că”) facultatea să se mute la Belgrad”, "Pomirila se s tim da neće naći muža" „S-
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
copia” > "prepis" „copie”, "răsti" „a crește” > "rast" „creștere”. În cazul verbului, prefixarea poate fi un procedeu: La alte părți de vorbire, prefixarea este numai lexicala, inclusiv în sensul că nu face din cuvânt altă parte de vorbire. Majoritatea prefixelor sunt prepoziții la origine și pot avea variante fonetice determinate de sunetul cu care începe cuvântul prefixat. Prin adăugarea unui prefix, se pot obține: Prin derivare parasintetica se formează cuvinte adăugându-se unui cuvânt de bază un sufix și un prefix în
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
când se exprimă o stare sau o însușire vizibil schimbată: odrasla žena" „femeie adultă”, "zaspalo dete" „copil adormit”. Adverbe devin foarte frecvent adjectivele calificative propriu-zise, inclusiv provenite din participii pasive, precum și unele adjective terminate cu "-ski" (vezi mai sus Adverbul). Prepoziții devin unele adverbe și substantive (vezi mai sus Prepoziția). Că orice limbă, și sârbă și-a îmbogățit lexicul prin împrumuturi din mai multe limbi. Față de limbă croată, al cărei standard are tendința de a-si îmbogăți lexicul prin formarea de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
schimbată: odrasla žena" „femeie adultă”, "zaspalo dete" „copil adormit”. Adverbe devin foarte frecvent adjectivele calificative propriu-zise, inclusiv provenite din participii pasive, precum și unele adjective terminate cu "-ski" (vezi mai sus Adverbul). Prepoziții devin unele adverbe și substantive (vezi mai sus Prepoziția). Că orice limbă, și sârbă și-a îmbogățit lexicul prin împrumuturi din mai multe limbi. Față de limbă croată, al cărei standard are tendința de a-si îmbogăți lexicul prin formarea de cuvinte și calc, sârbă este mai deschisă față de împrumuturi
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
indirect arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea exprimată de verb. Se clasifică în: Complementul indirect în dativ (cui?) se exprimă prin substantive, pronume sau numerale în cazul dativ. Exemple: (vb. subst.) (pron. dem. D vb.) Complementul indirect cu prepoziție (pe ce?, pe cine?, cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, pentru cine?, pentru ce?, despre cine?, despre ce?) se exprimă prin: a) substantive, pronume sau numerale in cazul acuzativ cu prepoziție; Exemplu: (vb. prep. + pr. pers. Ac.) b) verb
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
subst.) (pron. dem. D vb.) Complementul indirect cu prepoziție (pe ce?, pe cine?, cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, pentru cine?, pentru ce?, despre cine?, despre ce?) se exprimă prin: a) substantive, pronume sau numerale in cazul acuzativ cu prepoziție; Exemplu: (vb. prep. + pr. pers. Ac.) b) verb la un mod nepersonal; Exemplu: (vb. vb. la supin) c) adjectiv precedat de prepoziție; Exemplu: (adj. Ac.) Există un tip special de complement indirect în genitiv, exprimat prin substantive, pronume sau numerale
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
pentru ce?, despre cine?, despre ce?) se exprimă prin: a) substantive, pronume sau numerale in cazul acuzativ cu prepoziție; Exemplu: (vb. prep. + pr. pers. Ac.) b) verb la un mod nepersonal; Exemplu: (vb. vb. la supin) c) adjectiv precedat de prepoziție; Exemplu: (adj. Ac.) Există un tip special de complement indirect în genitiv, exprimat prin substantive, pronume sau numerale precedate de prepoziții. Exemplu: (vb. pron. dem. G.)
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
prep. + pr. pers. Ac.) b) verb la un mod nepersonal; Exemplu: (vb. vb. la supin) c) adjectiv precedat de prepoziție; Exemplu: (adj. Ac.) Există un tip special de complement indirect în genitiv, exprimat prin substantive, pronume sau numerale precedate de prepoziții. Exemplu: (vb. pron. dem. G.)
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
predicatului nominal prin care se identifică sau se califică subiectul. Numele predicativ este o parte de propoziție care se prezintă sub două feluri: Numele predicativ se exprimă prin: a) substantiv comun sau propriu in cazurile Nominativ, Genitiv (cu sau fără prepoziție), Acuzativ (cu prepoziție) si Dativ (cu prepoziție): b) adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
care se identifică sau se califică subiectul. Numele predicativ este o parte de propoziție care se prezintă sub două feluri: Numele predicativ se exprimă prin: a) substantiv comun sau propriu in cazurile Nominativ, Genitiv (cu sau fără prepoziție), Acuzativ (cu prepoziție) si Dativ (cu prepoziție): b) adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]