2,532 matches
-
membrii Consiliului și Comitetului Parohial și de Episcopia Buzăului prin episcopul dr. Antim Angelescu. Construcția a fost finalizată la 31 iulie 1962, iar între anii 1966-1967 a fost împodobită cu pictură în frescă de către pictorii Iosif Vass (altarul, pronaosul și pridvorul) și Gheorghe Răducanu (turla și absidele). Biserica a fost sfințită la 12 octombrie 1969 de către episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos. La 23 aprilie 1995, la inițiativa episcopului Casian Crăciun al Dunării de Jos și prin hotărârea nr. 15
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
i-a decernat pr. paroh Vasile Ramfu distincția eparhială „Vrednicia andreiană” și pr. coslujitor Mihai Roșu a primit rangul bisericesc de iconom stavrofor, iar membrii Consiliului și Comitetului Parohial, Diploma eparhială „Crezul Ortodox”. În interiorul bisericii, deasupra ușii de intrare în pridvor, s-a pictat următoarea pisanie:
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
de cruce și cu două turle octogonale (una deasupra pronaosului și alta deasupra naosului). Absidele laterale au formă pentagonală. Pardoseala bisericii se află la 0,45 m sub nivelul suprafeței solului. Interiorul lăcașului de cult este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În biserică se intră printr-o tindă joasă, de dimensiuni reduse. Naosul este despărțit de altar printr-o catapeteasmă din lemn sculptat. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați înainte de 1880 de un zugrav necunoscut. Pe
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
și mai frumoase biserici de lemn din Oltenia. Structura veche este nealterată și păstrează ferestre bifore originale, dintre puținele care se mai văd la vechile noastre biserici. Se distinge în mod cu totul deosebit decorul sculptat la intrare și în pridvor, concurând la faima sculpturii în lemn tradiționale din Gorj. Pisania cu semnăturile de meșteri și datarea din 1683-84 constituie un valoros izvor documentar. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: .
Biserica de lemn din Slăvuța () [Corola-website/Science/319446_a_320775]
-
funie, o fereastră dreptunghiulară mică în axul altarului, stâlpii de zidărie, pereții și acoperirea căzută în interior. Din datele accesibile se desprind trăsăturile unei biserici de lemn obișnuite în zonă. În planul bisericii erau cuprinse de la vest la est un pridvor, un pronaos, naos și absida puțin îngustată și poligonală a altarului. Din descriere și imagini reiese că pridvorul și tâmpla ar fi fost ridicate din zid. Acest aspect este familiar în zonă și corespunde tendințelor din secolul 19 de a
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
datele accesibile se desprind trăsăturile unei biserici de lemn obișnuite în zonă. În planul bisericii erau cuprinse de la vest la est un pridvor, un pronaos, naos și absida puțin îngustată și poligonală a altarului. Din descriere și imagini reiese că pridvorul și tâmpla ar fi fost ridicate din zid. Acest aspect este familiar în zonă și corespunde tendințelor din secolul 19 de a folosi sau imita zidăria chiar și în construcții de lemn. Se poate astfel presupune o reparație majoră în
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
din secolul 19 de a folosi sau imita zidăria chiar și în construcții de lemn. Se poate astfel presupune o reparație majoră în secolul 19, supusă modei acelor vremuri. În elevație, biserica era acoperită în interior cu boltă și în pridvor cu tavan. Structura era ferită de intemperii sub un acoperiș de șiță. Dintre detaliile decorative se remarcă cei doi stâlpi sculptați parțial în torsadă ai pridvorului precum și portalul marcat de o funie în jurul intrării.
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
modei acelor vremuri. În elevație, biserica era acoperită în interior cu boltă și în pridvor cu tavan. Structura era ferită de intemperii sub un acoperiș de șiță. Dintre detaliile decorative se remarcă cei doi stâlpi sculptați parțial în torsadă ai pridvorului precum și portalul marcat de o funie în jurul intrării.
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
preotul Gheorghe printre ceilalți preoți care au făcut această biserică, acesta fiind menționat într-un pomelnic descoperit la biserica din Costești. În Eparhia Râmnicului și Argeșului, monografie, vol. ÎI, 1976, p. 896, se menționează că biserică parohiala "Sfântă Treime" cu pridvor adăugat și frescă originală datează de la 1732, ca și zidul de incinta. Biserică a fost refăcuta în 1869 și 1925.
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
1941 este consemnat anul 1877. Pe clopot se află înscris „turnat Antoniu Nowotny, Timișoara, 1887.” Biserica este din lemn, ridicată pe un soclu de piatră, acoperit apoi cu un brâu de beton. La intrare sunt trei trepte din piatră cioplită. Pridvorul se susține pe patru stâlpi din lemn, vopsiți în culoarea maro. Tencuiala și zugrăveala sunt ulterioare construcției propriu-zise. Pridvorul nu depășește cu mult 1 m lățime și este pardosit cu scândură de brad. Acoperișul de tablă este pus peste cel
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
ridicată pe un soclu de piatră, acoperit apoi cu un brâu de beton. La intrare sunt trei trepte din piatră cioplită. Pridvorul se susține pe patru stâlpi din lemn, vopsiți în culoarea maro. Tencuiala și zugrăveala sunt ulterioare construcției propriu-zise. Pridvorul nu depășește cu mult 1 m lățime și este pardosit cu scândură de brad. Acoperișul de tablă este pus peste cel vechi de șiță. Construcția este solidă, după cum arată tălpile din lemn de stejar, groase de 40 de cm și
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
trei sate, 1863”. Biserica din secolul al XIX-lea, este de plan dreptunghiular, cu absida decroșată poligonală cu cinci laturi. La interior este acoperită cu bolți semicilindrice, intersectate prin timpane înclinate. Elementele arhitectonice care conferă monumentalitate, în pofida pereților tencuiți, sunt pridvorul larg, de pe sud, ca și clopotnița cu foișor, ambele cu stâlpi sculptați. Întreg edificiiul a fost tencuit la interior și la exterior. La 1860 Ioan Cuc, pictor din Lupșa, și Constantin Jurj, pictor din Runc, au zugrăvit naosul și altarul
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
au fost amplasate vitralii și a fost pictat interiorul și catapeteasma bisericii de către pictorul Gheorghe Tattarescu (1890-1891). O serie de modificări au fost aduse bisericii episcopale între anii 1910-1911 de către episcopul Conon Arămescu-Donici (1902-1912). În timpul păstoririi sale s-a mărit pridvorul, s-au construit cele două veșmântării (preoțească și arhierească) de-o parte și de alta a sfântului prestol, mărindu-se, totodată, și proscomidiarul, s-a parchetat altarul, s-au acoperit turlele cu tablă de aramă și s-au îmbrăcat în
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
icoane mari din catapeteasmă. Episcopul Nifon Criveanu (1934-1935) a efectuat o serie de reparații ale lăcașului de cult: s-au reparat și vopsit strănile, s-au curățat părțile aurite și argintate din catapeteasmă, s-au reparat cele două veșmântării și pridvorul, s-a revizuit instalația electrică. De asemenea, pictorul Gh. Tomescu a curățat pictura lui Gheorghe Tattarescu, care era complet înnegrită de fum. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avariat clădirea bisericii: s-a prăbușit turla construită în 1891, s-au
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
1945. Comisiunea Monumentelor Istorice a oferit bani pentru reclădirea turlei și restaurarea picturii (între 1943-1945), iar Episcopia Hușilor a suportat cheltuielile executării unei catapetesme noi din stejar masiv și a mobilierului interior de stejar, precum și pentru modificarea cafasului și a pridvorului. După finalizarea lucrărilor, s-a amplasat o pisanie cu următorul text: ""Înoitu-sa întru totul această sf. biserică, stricată de marele cutremur când pe pământ nu era pace - 10 noembrie 1940. Prin osârdia P.S. Episcop Grigorie Leu. 1941-1945"". După instaurarea regimului
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
că biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită pe locul unde se vede astăzi, între anii 1840-1852. În decursul timpului ea a mai suferit câteva transformări majore. Planul bisericii este de tip bazilical, cu turle pe naos și pridvor, zidită din cărămidă arsă cu mortar de var, pe o temelie de piatră. Această piatră folosită la temelia bisericii a fost luată din zidurile cetății Giurgiu, după cum aflăm dintr-o aprobare dată de generalul Kiseleff în anul 1832. Construcție măreață
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
că Neagoe Basarab, domn al Țării Românești, "„în tinerețea lui capătă cunoștințe de limbă și literatură”". Prin județul Vâlcea, la 2 martie 1821, a trecut, în drumul său către București, cu armata sa de panduri, Tudor Vladimirescu. A poposit pe pridvorul școlii sătești din Benești, pe Olteț, școală înființată la 1750 de dascălul grec Hristodor. Această școală, la 1838 s-a transformat în "școală preparandă", adică școală care pregătea învățători rurali pentru satele plasei Oltețu. Tot din Beneștii pe Olteț fiind
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
Ioan Bob al Blajului; târnosirea s-a făcut în 1834, iar resfințirea în 1970. Pereții edificiului înscriu planul dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată. Nava spațioasă, supraînălțată printr-o clopotniță scundă, cu un coif de factură barocă, este precedată de un pridvor închis de zid, cu două turnulețe, adosat în anul 1984; împodobită mural în tehnica „tempera” în 1986, tinda a fost repictată în anul 2007 de Camelia Cibian și Antonie Susan din Deva. În anul 1901, tabla a luat locul șiței
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
comună urbană). În 1971 este deschisă publicului Casa-muzeu Solca, situată la ieșirea din oraș către Marginea. Casa este construită în stil tradițional românesc și datează din anul 1670. Este un monument de arhitectură populară reprezentativă pentru zona etnografică Rădăuți: are pridvor cu prispă, tindă și două camere; în interior sunt expuse obiecte originale specifice unei locuințe țărănești, dispuse în mod firesc și autentic. Casa-muzeu Solca, poartă astăzi numele Casa “Saveta Cotrubaș” și aparține de Complexul Muzeal Bucovina Suceava. După Revoluția din
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
cel în stare de repaos, precum și combinația dintre mișcare și calm, sugerează, deopotrivă, echilibru și armonie. În arhitectură au existat trei ordine de construcții: doric, ionic și corintic. Edificiile erau construite în piatră, pe un soclu ("krepis"), cu sau fără pridvor în față ("amphiprostyl") și erau, adesea, folosite coloanele, care înconjurau întreaga clădire ("peripteros"). La nivelul frontonului era pusă în evidență friza, în general bogat decorată cu sculpturi în relief. Un exemplu de referință îl constituie Acropola din Atena, la care
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
în formă de navă, fără sânuri laterale și cu altar pentagonal, clopotnița aflându-se în imediata apropiere, spre sud. Acoperișul de șindrilă este unitar, fără a sublinia la exterior decât prezența altarului. Interiorul este împărțit în pronaos, naos și altar. Pridvorul de la apus reprezintă un adaos recent (1924). Chenarele ferestrelor și cel al ușii de la intrare sunt ornamentate cu încrustații dense, care alcătuiesc motive geometrice de o meticuloasă execuție. La ușă, frecventul decor al șnurului în relief reproduce simbolic torurile vechilor
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
ale genului iconografic. Este citorie din 1774 a lui Ioil Egumen de Bisericani. Este construită din bârne de brad pe temelie de piatră, în stil specific moldovenesc, cu un plan trilobat, absidele laterale și cea a altarului fiind ușor pronunțate. Pridvorul de la sud și pronaosul ce prelungește spre vest nava bisericii, sunt adaosuri ulterioare, ca și turla oarbă cu acoperământul bulbat. Acoperișul de draniță, în două ape, cu margini evazate, se rotunjește la absidele laterale și cea a altarului, închizându-se
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
prelungește spre vest nava bisericii, sunt adaosuri ulterioare, ca și turla oarbă cu acoperământul bulbat. Acoperișul de draniță, în două ape, cu margini evazate, se rotunjește la absidele laterale și cea a altarului, închizându-se în unghiuri drepte. În interior, pridvorul și pronaosul prezintă un acoperământ plan, însă naosul se înalță printr-o elegantă boltă "en berceau" (semicilindrică), ce se desfășoară până la catapeteasmă. Absidele laterale sunt acoperite în arc, iar altarul este dominat de un arc transversal de susținere spre care
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
a fost restaurată capital între anii 1794-1796, prilej cu care s-a modificat planul inițial (prin adăugarea spre vest a unui spațiu cu rol de pronaos din bârne de brad și construirea pe latura sudică a noii încăperi a unui pridvor de piatră) și s-au înlocuit elementele de lemn, deteriorate. Cronica parohiei consideră anul 1794 ca an al ctitoririi, acesta fiind înscris în pomelnicul-triptic, împreună cu numele celor doi frați preoți (Ion și Gavril Horătău), desemnați drept ctitori. Lăcașul de cult
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
stejar, îmbinate în „coadă de rândunică”, în cununi de bârne orizontale, rostuite. Ea are un soclu de piatră scund. Edificiul are un acoperiș înalt, din șindrilă bătută în „solzi”, cu o ușoară rupere în pantă, care se racordează cu învelitoarea pridvorului. Monumentul are plan dreptunghiular, cu absida altarului poligonală și decroșată (elemente tipice la bisericile de lemn). Forma decroșată a altarului nu mai este întâlnită la alte biserici de lemn din ținutul Sucevei. Lucrările de restaurare desfășurate de-a lungul vremii
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]