12,837 matches
-
cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece la fel de nepăsătoare, precum cuplurile de îndrăgostiți, alături de prietenele ei de școală, excesiv de exuberante și zgomotoase. Eu rămân o clipă să contemplu careul bizar, desfășurat pe o porțiune apreciabilă de plajă. Ieri nu era sau, cel puțin, nu i-am remarcat prezența. De altfel, nici nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
foarte lucidă și clară. Nu știu ce-a vrut mama să spună, dar e drept că imaginea tabloului nu cred c-am s-o uit vreodată. Mama e divorțată și vine în fiecare an aici, însoțită de grupul ei de prietene zgomotoase. Au glasurile stridente, rezonante, câteodată nazale și enervante. Izbucnesc toate trei în hohote catartice de râs, probabil, la fel cum făceau pe vremea școlii. Plaja răsună de trilurile lor de fetișcane întârziate. Ca și cum și-ar elibera râsul încătușat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu mi-a adresat un singur cuvânt într-un an de zile. Ce poate să însemne asta, de ce se uita la mine în modul acela ciudat? Nu mă gândesc niciodată prea mult la colegi, așa cum mă gândesc la colegele sau prietenele mele, deși ei formează majoritatea în clasă și aparent mă simt mult mai atrasă de jocurile băieților, cu ei mă înțeleg destul de bine. Totuși, la el mă gândesc altfel, deși nu-mi pot reprezenta deloc chipul lui. Doar ochii ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
același drum pe care am venit, adică tot pe plajă. Nu-mi răspund... Cușca de sărituri. Omul cu banderolă Totuși, seara revenim pe plajă într-o plimbare eliberatoare, după o cină copioasă cu mult pește, mămăligă și mujdei de usturoi. Prietenele mamei duhnesc toate a usturoi, mai ales când se angajează în acel râs molipsitor, sunând fantastic și cristalin în liniștea nopții. Mă depărtez de răsuflarea lor ghiftuită și pestilențială. Mă îndrept cu pas alert către cușca cu pereții de plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi așa de urât mă vezi, cucoană? Ia ține niște complimente din partea comitetului de plajă! Dar în loc să izbească, spre uimirea și spaima prietenelor, își lasă senzual bastonul asupra trupului mlădios al mamei și începe s-o pipăie sau mângâie cu capătul lui falic și brusc domesticit. Mama, înmărmurită și ea pentru o clipă, se desprinde subtil de sub mângâierea insistentă, sare într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintr-un prezent iluzoriu, și timpul lor a încetat să mai curgă de multă vreme. Și paznicul cu banderolă le baleiază cu privirea lui languroasă și securistă de expert și se oprește cu ochii beliți în picioarele celei din mijloc, prietena mamei, ce întotdeauna mi-a sugerat o păpușă Barbie. Fusiformă și numai fibră de sus până jos, fără nicio amintire de grăsime pe trupul ei de silfidă. Da, picioarele ei continuă să mă fascineze, cu glezna osoasă și minusculă, genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
părțile. Oare de ce mă privesc așa măgarul, licornul și elevul?... Atunci se opintește, trece printre ei ca prin brânză și o pornește cu furie către fundul grădinii. Se aud niște râsete puternice și stridente de ambele părți ale gardului, iar prietenele mamei nu se lasă mai prejos. Să mergem! strigă mama și-o pornește înainte în hohote de râs. S-a făcut târziu și mâine trebuie să mă prezint la răsărit, că mă așteaptă omul cu banderolă roșie. Altă cascadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sărut zemos pe frunte. Scriu tot ce-mi trece prin minte! Îi răspund imperturbabil. Scriu cu o frenezie și viteză insuportabile, fără să mă pot opri. Scriu cu o vervă nebună despre toate și despre toți, de-a valma. Despre prietenele mamei și poveștile lor de la școală, pe care le aud în fiecare an. Scriu despre toate astea ca și cum ar fi amintirile mele. De altfel, fără să-mi dau seama, au devenit amintirile mele. N-am să le uit niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mamei și poveștile lor de la școală, pe care le aud în fiecare an. Scriu despre toate astea ca și cum ar fi amintirile mele. De altfel, fără să-mi dau seama, au devenit amintirile mele. N-am să le uit niciodată pe prietenele mamei, pe "mamele" și "tații" mei de circumstanță! Mă opresc dintr-o dată. Respir greu, sunt lac de transpirație și nu de la soarele ce s-a ivit semeț ca un cocoș de munte pe balustrada de sus a terasei. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trece și până la sfârșitul vacanței devin aproape orizontale. Obrajii trași se umflă de atâta râs și ochii îi râd așa cum numai copiii știu să râdă. Mama e fericită! îmi spun. Numai la mare, mama râde cu pofta copilăriei. Marea și prietenele ei o fac pe mama să râdă. Doar aici, o dată pe an, mama se dezîntristează. În drum spre plajă ne oprim într-o curte. "Mamele" își întâlnesc o altă colegă de școală. Veselie generală. Este curtea cu floarea-soarelui gigantică. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cele două dimensiuni infinite ale ei. Dar în visele mele, ea a rămas așa cum am receptat-o în copilărie, în limba maternă: nostalgică, misterioasă și legănătoare, adică esențialmente feminină, erotomorfă. O părăseam în fiecare an cu durerea sfârșitului de vacanță. Prietena mea. "Structura noastră ca materie a viselor" Și în amintirea mea, eu survolam nevăzută, dar cât se poate de prezentă în spațiul dintre cele două lumi. Și tot la bariera dintre aceste două lumi, doar că vizibilă, la poalele povârnișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
amintesc perfect desenul abstract de pe acest costum, cu jocurile lui geometrice în roșu, portocaliu și verde, cu cordonul gros ce sublinia linia taliei. Toate aceste detalii mi le amintesc cu precizie, iar fata de la baza povârnișului nu era alta decât prietena mea din copilărie, cea care mi-a fost apropiată ca o soră și de care nu mai știu absolut nimic de multă vreme. În mod ciudat, am încetat să ne căutăm una pe alta fără un aparent motiv, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ți-l amintești la trezire? Sau ce se întâmplă cu visele ratate, ce n-au putut fi visate? Poate că visele nevisate sau neconsumate pătrund în memoria ta într-un timp neprecizat, ca o secvență de realitate. E posibil ca prietena mea să fi avut cândva același vis ca și mine pe aceeași plajă. Prin urmare, visele noastre s-au întâlnit: unul în tonuri de alb și negru, celălalt policromatic, și au fuzionat într-o incertă realitate. Rechinii cu ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mea să fi avut cândva același vis ca și mine pe aceeași plajă. Prin urmare, visele noastre s-au întâlnit: unul în tonuri de alb și negru, celălalt policromatic, și au fuzionat într-o incertă realitate. Rechinii cu ochii albaștri Prietena mea a intrat singură în apa clară și transparentă. De sus, de pe malul înalt, unde se reazemă acum ochiul meu, puteai vedea cu o claritate uluitoare crabii colorați și stelele de mare împlântate în nisipul de pe fundul mării. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
penetrat perdeaua de ceață ce învăluia plaja, a umplut cerul și marea. Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării și ochiul albastru al armatei de rechini s-au întors pentru o clipă către mine. Prietena mea s-a întors în loc și a început să înoate spre mal, dar, de data asta, cu viteza maximă. Rechinii s-au întors și ei, cu toții în același timp, au despicat apele cu cozile lor grațioase și s-au strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciodată nu li s-au adresat lor. Asistau cu încordarea și curiozitatea de odinioară și energia, care le-a rămas, o dedicau acestui scop: de a înțelege măcar acum natura relațiilor și a secretelor, fie ele doar mentale sau închipuite. Prietene apropiate și nedespărțite, ea nu le-a vorbit niciodată de sentimentele și latențele lor sau ale ei, despre acei curenți ce survolau în jurul ei, pe care-i simțeau cu toții și știau de bună seamă cum că-i simțeau cu toții. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar fi dacă mi-aș dărui și sufletul, nu numai trupul, trupul acesta obosit, epuizat, ruginit? Da, cu siguranță e autoflagelare, mă denigrez pentru a crea negarea negației, eu sunt femeia visurilor tale, izvorul plăcerilor, satisfacerea dorințelor, mamă și amantă, prietenă și iubită și, în cele din urmă, soție definitivă, summum-ul tuturor femeilor care ți-au căzut în brațe la puterea superlativă a fericirii pământești, care va merge în moarte fără întrebări, pentru că Noi suntem Răspunsul. Mitică, te iubesc așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
molto presto a lui Emmanuel Ax. Îngerii ascultau cu aripile strânse peste genunchi și fruntea lăsată. Era respirația muzicală a Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi, Lia, împreună cu prietena ei de aceeași vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna nu exista pe vremea aceea și Primăria era în altă parte a orașului. Contează? răspunse Mioara-fantomă. Privește. Lia-Babă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
1985. Cîtă neobrăzare, să-ți crape obrazul, dom’ Colonel, uite cum fac popicii noștri turnători de meserie pe nevinovații, pe oprimații, pe năpăstuiții sorții, nu e asta culmea nerușinării? După serviciul religios, vreo 40 de persoane, asta însemnînd două-trei familii prietene, s-au strîns în fața Ambasadei de pe Strada 23, ca să facă ce? îi țîțîia fundulețul popii, zice Bătrînul, era speriat c-o să-l dea careva în gît că i-a umblat gura, că nu era altceva decît un infiltrat ca și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
clienți. Ele oferă servicii de calitate pe care eu le apreciez ca atare și pentru care sînt dispus să plătesc corespunzător. Și totuși, cînd vine vorba de investiții financiare, e bine să se știe că băncile nu sînt prea bune prietene cu interesele clientului, deoarece ele nu cîștigă, dacă te lasă pe tine să cîștigi, iar pierderile pe care le înregistrează se regăsesc în sumele cîștigate de tine. De aceea, cea mai bună soluție ar fi să apelezi la o companie
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
trăsuri luxoase pe bulevard și deseori la șosea cu tot ce presupuneau acestea.... Casă, rămasă În grija unei nepoate de văr, retardată și avară, ca singura soluție conjuncturală găsită de conu’ Emil Argintescu, informat proaspăt, rapid și discret de către o „prietenă” devotată despre noii conducători militari ce vor fi desemnați din rândul muncitorilor de origine sănătoasă, cu care nu ar fi dorit, În ruptu’ capului, să colaboreze și realizând că și reciproca era perfect adevărată, Își Îmbarcă, discret, familia numeroasă, pretențioasă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
puțin costisitoarea școala a CFR-ului, lucrând printre liniile de cale ferată și murind Între acestea, strivit Între tampoanele celor două vagoane ucigașe a unui tren În formare. Ochenoaia nu s-a recăsătorit niciodată, așa cum se destăinuia adesea celor câtorva prietene: Fa, nu mai vorbiți prostii, că eu am minte-n cap, nu ca voi! Omu’ care ar vrea să mă ia pe mine cu cele patru fete, necrescute Încă, acela nu-i de nici o ispravă și eu am avut ditamai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
i-a Întins o hârtie În care era o „locomotivă” lucioasă din bomboană și câteva ciubuce, delicatese cu care Își răsfăța nepotul În acele timpuri deosebit de grele pentru toți românii. Aneta s-a apropiat de bunica Ileana, erau și bune prietene și chiar dacă uneori mai primea câte o câlțuială, se iubeau reciproc și-o Întrebă: Ce țî-a mai făcut curvariu’ ista de tata, mamă ? Anetă, am ajuns prea departe, sunt la capătu’ răbdării! Nu-i ajunge Lisandra din Poiană, de care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
porci și apoi era liber să meargă la prietenii lui vechi, care se adunau În medianul de la Giugaru. De acolo mergea acasă la Mihăiță și, foarte rar, Îl chema Rozalița pe la ea. În una din aceste vizite, când cele două prietene nedespărțite se jucau cu păpuși, desenau flori și-și scriau amintiri pe care le recitau una la urechea celeilalte, Valerică se simțea stingher, dar și atras de noile preocupări ale celor două fete, care erau hăt! În clasa a V-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
răspunsuri, profesoara i-a admis dreptul la cuvânt: Ia zi-i tu, băiete, dacă știi care-s formele pronumelui posesiv și dă exemple?, imită ea pe profesorul Căpriță, apoi, sigură de rezultat, Întoarse capul, foarte frumos de altfel, către o prietenă a sa. Va s-a Înroșit din mai multe motive, În fața ochilor i s-au așternut cele patru forme de pronume posesiv, iar exemplele, În ordinea posesorilor și a obiectelor posedate, parcă au venit de la sine și, simțind că a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]