4,133 matches
-
pentru că elaborarea figurilor în lut era prea complicată, fie pentru că o imprudentă folosire a celebrităților antice și moderne cu ale căror portrete, sigure, plauzibile sau imaginare, era ilustrată enciclopedia, putea fi interpretată răuvoitor ca o lipsă de respect, ba chiar prilejui, în cazul celebrităților vii, sau al morților faimoși cu moștenitori interesați și vigilenți, ruinătoare procese judiciare pentru ofense, daune morale și abuz de imagine. Pe cine vom alege din toate imaginile astea, întrebă Cipriano Algor, gândește-te că nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
autentic, al „stării lirice” („Poezia pentru poeții adevărați face parte din viața lor și e una dintre manifestările ei”) este opusă poeziei-simulacru, discursive și fals clasicizante a „birocraților literari” de tipul lui O. Densusianu. Tot Mercure de France îi va prilejui, peste cîteva luni (în Facla, anul V, nr. 118, 5 februarie 1914), o prezentare mai detaliată (second-hand, firește...) a „cîtorva din trăsăturile caracteristice ale poeziei franceze contimporane”, pornind de la articolul „Poezia epocei“ al lui Nicolas Beaudouin, „unul din reprezentanții curentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi găsit frecvența într-o realizare”. În amintirile sale, Sașa Pană își explică astfel gestul de atunci: „Practicînd o atitudine consecventă principiilor ce ne călăuzeau - nu numai în scris, ci și în viață -, am refuzat să participăm la diferitele recepții prilejuite de vizita în țară a fascistului F.T. Marinetti, academicianul lui Mussolini. Nici în particular nu l-am vizitat. Nici Roll, nici eu, nici Claude Sernet, pe care oaspetele îl cunoștea personal din anii cînd Mihail Cosma studiase în Italia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturale. Costin a mai publicat la Contimporanul și „notițe muzicale” despre festivalurile Beethoven și Wagner dirijate de George Georgescu, despre un recital de pian al Cellei Delavrancea sau despre „audițiile Béla Bartók”. Un interviu cu Milița Petrașcu și Marcel Iancu prilejuit de expoziția celor doi (v. nr. 65, 15 martie 1926) literaturizează și dramatizează original intervențiile celor doi, mixîndu-le cu experimente „costiniene” și comentarii pe măsură: „Clasicii sînt desăvîrșiți fiindcă sînt în perfect acord cu epoca lor”. Nostalgia clasicismului (fie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Flasc? Ce eufemism... Vitriolantul „Coliva lui moș Vinea“ (autor: Ilarie Voronca) conține o trimitere transparentă la această turnură „bisericoasă”. Căci recidivele nu lipsesc: tot la Contimporanul, și tot de pe poziții ortodoxiste, Sandu Tudor își va manifesta rezervele în raport cu polemica generaționistă prilejuită de „Itinerariul spiritual“ al lui Mircea Eliade și de „Manifestul «Crinului alb»”. Pînă în 1931, revista lui Vinea și Iancu va mai publica și alte articole pe această linie - bunăoară, „Gînduri spre o mai limpede înțelegere a problemei mîntuirii“ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai pe larg în revistă, întrucît ele sintetizează concepția despre teatru a grupării Contimporanul: e vorba de „lumina psihologică” („metodă de atmosfere colorate născute una din cealaltă, în neprevăzut pentru spectator, cu comentariul și ajutorul sugestiv al poeziei”), scena multiplă („prilejuiește schimbări repezi și fără limitările spațiului”), „lampa luminii de acum” („dispozitiv de iluminație scenică care cuprinde trei culori fundamentale ce se învîrtesc mai mult sau mai puțin repede într‘un subtil filtru de stofă transparentă și dînd lumină rece sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o modernitate „cuminte”, „ordonată” și „echilibrată”, fără „excese”, apare ilustrată prin elogierea ca model a poeziei lui Ion Pillat, singurul partener de dialog din zona „anarhismului extremist” fiind considerat Ion Vinea (al cărui antimanifest din revista Punct, „Vorbe goale”, îi prilejuiește următoarele considerații: „Ne bucurăm că - cel puțin la finele acestui întins capitol - sîntem de acord cu un fruntaș hipermodernist. Cu ceilalți energumeni, nu știm de vom reuși vreodată...”), la capătul unor evaluări drastice ale mimetismului „poeților noui”: „Adoptarea concepției relativiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
personală este, aproape întotdeauna, aproape incomprehensibilă. Înțeleasă, ea încetează de a mai fi artă pură și devine un motiv pentru noui expresiuni de artă” (Mențiuni critice IV, ed. cit., 1936, p. 207). Comentariul despre volumul Colomba al aceluiași Voronca îi prilejuiește criticului unele precizări de natură să nuanțeze rezervele față de primatul necontrolat al imaginii și al asociației haotice de imagini, față de „originalitatea violentă” și față de „dezagregarea lirismului” (începută de pe vremea dadaismului), în fine, față de „miragiile necontrolate ale visului sau ale subconștientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cit., p. 293). Comparația - din nou, contrastivă - între „abstractizarea” romantică (subiectivă, „laminată” expresiv și profund personală: „stilul eminescian e unic”, „imposibil de imitat”) și cea modernisto-avangardistă (imagistă, impersonalizată, nonfigurativă, mult mai pîndită de „spiritul de școală”, de tirania „formulei”) îi prilejuiește lui Perpessicius cîteva relevante disocieri teoretice între poezia tradițională și cea (ultra)modernă. Treptat, adeziunea criticului la poezia lui Voronca se transformă în critică de susținere. Comentariul despre Zodiac (v. Mențiuni critice IV, ed. cit. pp. 85-89) este o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parodiate cu conștiința lucidă a impasului inexorabil. Matei Călinescu pune — apoi — în legătură textele lui Urmuz cu expansiunea comicului sub forma literaturii absurdului (Beckett, Ionesco, Adamov ș.a.). Mai interesante sînt considerațiile formulate de critic într-un „Post-scriptum. Urmuz în englezește”, prilejuit de numărul dedicat lui Urmuz al publicației londoneze Adam. International Review, Edited by Miron Grindea, Nos. 322-23-24, XXXII, 1967, în traducerea lui Miron și a Carolei Grindea. După numărul din 1964 al revistei Les léttres nouvelles, unde apar - traduse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care am nevoie. În plus, sînt obsedată să-mi Înregistrez datele ciclurilor. De aproape douăzeci de ani, mi-am Însemnat cu meticulozitate cînd au Început, cît au durat și cînd urmează să sosească următoarele. Dar e clar că Întreaga agitație prilejuită de nuntă și nebunia vieții pe care o duc m-au scos din ritmul meu, pentru că, aparent, acum patru săptămîni nu am marcat Începutul ciclului. Am uitat? Cum aș fi putut uita? Ce ciudat. Dar, În fond, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
simt foarte bine, de parcă aș fi Victoria Beckham defilînd printr-un aeroport, dar, firește, fără șapca de baseball, ochelarii de soare și extensiile de păr. Nu-mi vine să cred că plecăm Într-adevăr În vacanță! La soare! Relaxare! Dezamăgirea prilejuită de prezența Lindei și a lui Michael pare a fi dispărut peste noapte, iar acum nu simt decît entuziasmul plecării. Vacanțele nu au făcut niciodată parte din vocabularul meu. CÎnd eram copil, nu mergeam nicăieri niciodată (relația mamei cu sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mine, personal, nu s-a prea lipit și n-am simțit-o decît rar, poate chiar niciodată. Asta a fost Înainte să am copii. Odată cu sosirea lui Tom și a nopților nedormite, care nu mai sînt În număr de două, prilejuite de petreceri pînă În zori, ci evenimente săptămînale și uneori chiar zilnice, prilejuite de simpla calitate de părinte, am ajuns să Înțeleg perfect nevoia de vacanță. Dar, chiar și Înainte de dimineața aceasta, Înainte să ajungem la aeroport și să captăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rar, poate chiar niciodată. Asta a fost Înainte să am copii. Odată cu sosirea lui Tom și a nopților nedormite, care nu mai sînt În număr de două, prilejuite de petreceri pînă În zori, ci evenimente săptămînale și uneori chiar zilnice, prilejuite de simpla calitate de părinte, am ajuns să Înțeleg perfect nevoia de vacanță. Dar, chiar și Înainte de dimineața aceasta, Înainte să ajungem la aeroport și să captăm agitația care plutește În aer, nu Îmi dădusem seama prea bine cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
era o nouă comunitate; trebuia să fie, mai modest, un loc de vacanță, adică un loc În care simpatizanții acestui demers să aibă ocazia, În lunile de vară, să se confrunte direct cu aplicarea principiilor propuse; trebuia de asemeni să prilejuiască sinergii, Întâlniri creatoare, totul Într-un spirit umanist și republican; trebuia, În fine, după expresia unuia dintre fondatori, să fie un loc În care „să se reguleze În draci”. La Cholet-Sud, Bruno ieși de pe autostradă și mai făcu vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
directe În context și Îi povestesc tot restul. Chiar și paginile despre America (pornind de la Chicago) din Iarna decanului, pentru care cele despre România (pornind de la București) sînt un fel de contrapunct, cîștigă din intersecția fortuită a celor două universuri, prilejuită de o vizită la căpătîiul unei bătrîne staliniste muribunde, mama soției naratorului și fostă subalternă a Anei Pauker, dezamăgită de transformarea În coșmar a utopiei comuniste În care crezuse la tinerețe. Bătrîna era inspirată de Florica Bagdasar, de care voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ocolului, și s-a simțit fericit, cum nu mai fusese niciodată. Și-a dat seama câte lucruri urgente puteau aștepta ziua de mâine, sau o altă zi, sau nu se mai făceau deloc, și că nimic nu i-ar putea prilejui, niciodată, o plăcere asemănătoare aceleia de atunci. Și a avut deodată impresia că i se umflă pieptul, că plămânii adună mai mult aer și o ciudată apăsare, care îi tăia mereu respirația, a dispărut pe neașteptate. A fost doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai multor elemente, precum numărul mare de locuințe dintr-o așezare, sistemul de construcție mai rezistent, refacerea unor pereți și a unor vetre, grosimea stratigrafică dezvăluie o locuire intensă și îndelungată în perioada secolelor VIII-IX, comparativ cu cea anterioară, situație prilejuită de climatul politic ceva mai liniștit, care a permis o mică creștere demografică. Așezările secolelor VIII-IX cuprindeau un număr mai mare de locuințe, decât cele din veacurile VI-VII, când șase case cu circa 24-30 de locuitori (Dodești, Drăgești - Vaslui
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
sănătatea Într-atât Încât să putem redacta cronica la o carte de mare Însemnătate documentară, aflată la a treia ediție. Înainte de a Începe analiza propriu-zisă a cărții, se cuvine să arătăm că volumul memorialistic „Noi nu am avut tinerețe” a prilejuit o lansare sărbătorească la sala de ședințe a filialei brașovene a A.F.D.P., Într-o plăcută zi de iarnă, sâmbătă, 10 decembrie 2005. Mărturisim cu franchețe deplină că la nici una dintre numeroasele lansări de carte, la care am participat În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să treacă pragul casei mele numai din dorința de a căsca din nou gura la vorbele tale, plăcut meșteșugite, având În vedere că pur și simplu te adoră, devenindu-ți un mare admirator Încă din ziua În care i-ai prilejuit bucuria cunoștinței. Nu-i greu să-ți Închipui cât de mult regretă acest frate că, datorită ție, a rămas nefructificată o nouă ocazie de a te vedea. Ca și cum n-ar fi fost suficientă amărăciunea produsă de vestea că nu mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tu, din urmă, acasă, operezi, și, mai pe la miezul nopții, după ce mă Întorc, dăm peste cap câte un șpriț, În cinstea, și a evenimentului, și a operei. Care eveniment și care operă, se pomeni, Întrebând, oarecum buimac, Olovinaru. A evenimentului prilejuit de majoratul meu și a operei săvârșite de tine. A uciderii guguluilor mei. Ultimele cuvinte făcură, ca, lui Olovinaru, să-i treacă, prin șira spinării, ca un curent electric, ori, ca un șuvoi subțire, dar, extrem de pronunțat, de gheață. Înghiți
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Regret ceva ce a murit în mine și din mine. Actualizez doar fantoma unor realități și a unor experiențe trecute. Dar aceasta este suficient pentru a ne arăta cât a murit din noi. Regretul revelează semnificația demonică a timpului care, prilejuind o creștere în noi, cauzează implicit o anihilare. Regretele fac pe om melancolic fără să-l paralizeze sau să-i rateze aspirațiile, deoarece în regret există o conștiință a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul fiind oarecum deschis. Melancolia nu este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Agerpres prin care se nega emigrarea, În afara unor „cazuri umanitare”1. Trebuie arătat că emigrările au avut Încă de la Început și un aspect economic, statul român văzând În acest fenomen un izvor de câștig material. Astfel, problema transportului emigranților a prilejuit numeroase controverse Între cele două state, partea română reușind să impună de la Început principiul că ea este unica organizatoare a acestuia. Încă În toamna anului 1949 se Încheie o Înțelegere Între guvernul israelian și societatea româno-sovietică Sovromtransport, prin care aceasta
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nocivitatea naționalismului minorităților naționale 2. Un al doilea moment În afirmarea unei anume poziții teoretice În problema minorităților naționale, cu o aplecare specială asupra problemei evreiești, este reprezentat de discuția din Biroul Politic de la 14 ianuarie 1953. Discuția a fost prilejuită de desființarea comitetelor naționale ale minorităților, structuri politice inițiate de Partidul Comunist pentru a le folosi drept „curea de transmisie” a politicii sale În cadrul fiecăreia dintre aceste minorități. Momentul politic este foarte special, fiind vorba despre apogeul terorii staliniste În
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
al Poștelor (1951-1953). Epurat În timpul campaniei antisemite a perioadei 1952-1953, este anchetat de Comisia de Control a Partidului, iar apoi ocupă până la moarte, postul de director al Editurii Politice, din subordinea Comitetului Central al P.C.R. Moartea sa, În 1983, a prilejuit difuzarea ilegală, dar suspect de liberă, a unui pamflet violent antisemit, ai cărui autori erau legați de conducerea P.C.R. și care preconiza un naționalism de tip fascistoid. xe "Rosen"Rosen, Moses David (1912-1994) S-a născut Într-o familie de
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]