KorAP: Find »[drukola/base=prinț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...851 >

21,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

fusese prieten apropiat cu răposatul Gheorghiu, se vizitase cu Cristescu-Plăpumaru, ce-or fi avut să-și spună, Pangratty că-l admiră și Cristescu-Plăpumaru că-l detestă și că pînă la urmă îi va cînta prohodul, nu lui, aviatorului Pangratty, ci prințului? Cine să știe, atîtea se petrecuseră în nici zece ani, și atentatul de la Senat, nu a fost decît meritul întîmplării ca prohodul să nu i se cînte de-adevăratelea lui Pangratty, apoi grevele mai dese decît sărbătorile, procesele politice și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
anunța să devină tot mai întunecată, tot mai mare. "Te-am întrebat ceva, domnule Bîlbîie, sau trebuie să repet?" Vocea era aceeași, tonul iritării îl recunoșteai imediat. "Vă rog să mă scuzați, dar mă gîndeam să răspund cît mai precis. Prințul Pangratty m-a introdus în casa Cantacuzino, este meritul lui, dar meritul meu este că-l cunosc pe Șerban Păngratty și că mă bucur de încrederea sa." Se miră în sinea lui cum de a avut această îndrăzneală, vecină cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
permis o interpretare personală pentru că altfel n-aș fi avut nimic de scris în raport. Tot ce s-a petrecut în casa lui Basarab Cantacuzino poate fi considerat ca o serată obișnuită, cu oarecare fast, dar fastul, e banal la prințul Basarab în onoarea unor oaspeți străini. Nu s-a petrecut nimic neobișnuit, nimic care să intre în interesul Serviciului, domnule Mihail. Dar dacă se face o interpretare, atunci lucrurile se schimbă, se schimbă radical!" Șeful Serviciului îl privi de parcă atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul fuseseră fleacuri. Și, dintr-o dată, intrarea în viața tîrgului a celor doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
intrarea în viața tîrgului a celor doi militari, instalați într-o aripă a vilei Katerina, îl dăduse peste cap. Apariția lor îl determinase să ia două hotărîri, prima fusese aceea de a relua vizitele la vilă, cinci ani, de la plecarea prințului, nu pusese piciorul acolo, de a relua vizitele și de a întreține conversație cu K.F., ceea ce nu era chiar o glumă, iar cea de-a doua hotărîre fusese aceea de a-l căuta pe Leonard Bîlbîie la București, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a-l căuta pe Leonard Bîlbîie la București, pentru a obține măcar o brumă de informații despre cei doi care ocupaseră aripa dinspre grădină a vilei. Vizita la K.F. nu l-a mulțumit, dar nici n-a fost degeaba. Guvernanta prințului era neschimbată, de parcă ultima dată s-ar fi văzut ieri. Nu se mai văzuseră de cînd cu plecarea lui Pangratty, dar fiecare știa totul, sau aproape totul despre celălalt. Se străduiseră să facă în așa fel, încît interesele și acțiunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fereastră, totul era în regulă, totul era la locul său, dealurile se spuziseră cu verde și albastru, în curînd vor deveni sinilii de la scaieții încîlciți care le cotropiseră. În zadar se străduise Radul Popianu atît de mult să împiedice venirea prințului la Vladia, distrugînd orice teren pe care ar putea ateriza Șerban Pangratty, primejdia apăruse sub alt chip și pe altă cale. "Domnul colonel avea o scrisoare de la prinț în care acesta mă ruga să pun la dispoziție prietenilor săi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
În zadar se străduise Radul Popianu atît de mult să împiedice venirea prințului la Vladia, distrugînd orice teren pe care ar putea ateriza Șerban Pangratty, primejdia apăruse sub alt chip și pe altă cale. "Domnul colonel avea o scrisoare de la prinț în care acesta mă ruga să pun la dispoziție prietenilor săi mai vârstnici, "al camarazilor mei zburători", așa s-a exprimat excelența-sa, aripa dinspre grădină a Vilei. "Tratează-i de parcă eu însumi aș fi venit în Vladia." Sînt cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu alte pricini?" K.F. ridică din umeri cu o ușurătate care nu prevestea nimic bun. "De unde să știu, au venit, s-au instalat în odăile de sus, intrarea e direct din grădină pe scara exterioară, știi dumneata, scara tocmită de prinț ca să nu se știe cînd intră și cînd iese, cine să pîndească de pe deal dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
e în regulă și din păcate această neregulă se întîmplă chiar în Vilă. Va trebui să..." K.F. s-a crispat, culoarea ochilor s-a schimbat într-un cenușiu-întunecat, nici urmă de strălucire. "Uite ce e, domnule Popianu, aici e Vila prințului Pangratty și nu cred că e cazul să-ți explic în continuare care sînt privilegiile lui Șerban Pangratty. Iar altfel, cred că musafirii lui Șerban Pangratty sînt chiar prințul însuși, asta este una din regulile politeței princiare. Te înțeleg că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
urmă de strălucire. "Uite ce e, domnule Popianu, aici e Vila prințului Pangratty și nu cred că e cazul să-ți explic în continuare care sînt privilegiile lui Șerban Pangratty. Iar altfel, cred că musafirii lui Șerban Pangratty sînt chiar prințul însuși, asta este una din regulile politeței princiare. Te înțeleg că ești îngrijorat, orice lucru nou ne îngrijorează pînă devine vechi, și cu o boală te obișnuiești. De aceea cred că mai potrivit este să ai răbdare, pînă la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să ascundă asta, schițară ca la comandă un zâmbet, mai mult o strâmbătură din care puteai înțelege orice, și că nu le place că s-au întâlnit cu el, și că nu prea aveau chef să stea la pălăvrăgeală despre prinț. Oricum ar fi fost, Radul Popianu știa că nu erau chiar atît de neîndemânatici încît să-l ocolească, să nu-i răspundă. Rânjiră și August Stoicescu făcu: "He, he, o fi găsit ceva mai de soi în București, ori a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un adevărat prinț, făcîndu-i așa domnișoarei Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul sălii, de afară venea o pală de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un adevărat prinț, făcîndu-i așa domnișoarei Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul sălii, de afară venea o pală de aer proaspăt care îi făcea să simtă în continuare mirosul de sărăcie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
duce cu sănătatea?" Era o întrebare-cheie, făcea parte din sistemul său de capcane, un prieten adevărat, unul dintre aceia pe care Pangratty l-ar fi trimis cu toată inima în Vladia, ar fi trebuit să știe despre suferința ascunsă a prințului, despre morbul lui Lampers, pe care Pangratty îl trata mîncînd raci aduși din Livadia în butoaie pline cu apă, în anumite luni și zile ale anului. Maiorul Artur Stavri ridică sprîncenele a mirare "cum să o ducă, excelent, minunat, dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care aviator adevărat nu vrea să aibă o relație bună și să nu refuze niște "lucrători la cazanele văzduhului"? Dar nu ăsta era cel mai important lucru, cît de amici erau și ce obligație avea el față de niște prieteni ai prințului Pangratty, ci adevăratul motiv pentru care veniseră în Vladia. Aici nu se venea decît dintr-o nenorocire în amor, o întîmplare cu totul ieșită din comun ori ca să te ascunzi. Cum primele două cazuri erau excluse, rămânea cel de-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ce vor de-adevăratelea. Iar el trebuie să facă față la toate. Cei doi, dar mai ales colonelul, așa cum arăta, înalt, subțiratic, cu fața lui îngustă ca o scîndură și ochii negri, mereu febrili și neliniștiți, cei doi trimiși ai prințului aveau gînduri primejdioase și, aici era buba, știau să le pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea drumul în lume, Vladia va fi cea dintîi lovită, cea dintîi care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fusese învățat el că sînt și pe fiecare trebuia să le slujească și să le ocrotească, ei erau cu totul altceva erau teroarea bunului plac și nesiguranța zilei de mîine. Cu lucrurile astea nu se putea juca, dacă soarta și prințul Pangratty l-au împins în fundătură, trebuia să-și pună mintea lui de adjutant la muncă și să caute o ieșire. Cîntări lucrurile cu rapiditate și hotărîre. Deocamdată totul putea fi o glumă. La Vladia erau cu siguranță o glumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
la popice sau să bată tablele. A arborat o mină serioasă, gravă. A făcut cîțiva pași rari, apăsați, podelele sunau sec, probabil K. F. îl auzea, nu se putea să nu-i recunoască pasul, K.F. era o adevărată vrăjitoare, pe prinț îl simțea cu cîteva ore înainte, cum simt animalele furtuna, iar pe el trebuia să-l știe după pas, a trecut doar de atîtea ori pe sub fereastra de unde stăpînește aerul de deasupra așezării, s-a oprit iarăși în dreptul geamului, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
doar ținută bine de urechi, să nu te desprinzi de ea, omul are mai întotdeauna această pornire, să se desprindă de ea!" Era foarte mulțumit de cele spuse, mare parte din cuvinte nu erau ale sale, le auzise din gura prințului cînd au tras ultimul chef, înainte de plecare, nu înțelesese prea bine cîte una, cîte alta, de exemplu chestia cu "urechile realității", de ce de urechi și nu altfel? Poate va avea vreodată ocazia să-l întîlnească, dar nu în Vladia, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele mai năstrușnice planuri de viitor ale bătrîneilor, Vladia nu se potrivea nicicum. "Să știi că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe și în ce zodie te-ai născut, Leu, mi se pare, chiar așa, Leu, dar ce să facă un leu într-o cușcă, chiar dacă la prima vedere nu seamănă a cușcă, așa cum este Vladia, trebuie să-ți măsori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
noi pe lume. Pentru a nu suferi cumva de izolare nici nu ne gîndim la ceilalți, ne-am obișnuit să socotim lumea ca fiind atîta cît este. Cît este împrejurul nostru, Vladia adică. Acum cred că vă explicați de ce vizitele prințului Șerban Pangratty constituiau în același timp o mare sărbătoare, cît și un mare motiv de îngrijorare, prezența lui aici putea strica întregul echilibru, el era mai mult decît putea suporta așezarea noastră." "Ah, sigur, interveni maiorul Stavri, Pangratty și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
sîngele, către luminile de la fereastra uriașă, cît o vitrină de prăvălie de lux, în care cu siguranță veghea domnișoara K. F. și imaginația se aprindea ca o iască bine uscată. Nici nu trecuseră prea mulți ani de la ultima vizită a prințului, dar în amintirea tîrgoveților ceea ce se petrecuse cîndva în Vila Katerina, poveștile, soarélele, pasiunea adevărată, toate se amestecau și din ele nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de ce să nu creadă, dovadă era ușa deschisă. A urcat în fug scările, cînd a ajuns sus gîfîia. Putea fi numai din cauza emoției. A deschis ușurel ușa de un alb orbitor, salonul era luminat ca în zilele de altădată cînd prințul Pangratty se afla în vilă. Domnișoara K. F. stătea ca întotdeauna într-un balansoar, cu spatele către intrare, privind în întuneric. Ca militar știa că nu poate vedea nimic afară, dar nu credea, nu putea să creadă, domnișoara veghea zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Vladia, dar nici nu-și prea bătuse capul. Pe el îl interesase pînă acum mai mult ordinea și stabilitatea vieții din așezare decît aceea dinlăuntrul locuitorilor ei. Tocmai de aceea am venit, din cauza caraghioșilor pe care, nu trebuie să uităm, prințul i-a trimis în Vladia. Chiar dacă nu s-a mai întors, tot a reușit să ne pună pe jeratic, excelența-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]