2,086 matches
-
cele cinci pâini ce-i mai rămăseseră și o femeie tânără, ieșind dintr-un debit, le dete pachete de tutun. Copiii din mahala le ajutau. Cu vorbe bune toți îi mângâiau. Nu erau decât oameni modești, care nu dădeau din prisosul lor, ci, într-adevăr, împărțeau frățește cu cei mai nenorociți ca ei. Cu cât urcai pe scara socială, cu atât frica și egoismul creșteau la cei rămași în București. [Astfel, bunul nostru preot Negulescu în ziua de Crăciun nu pomeni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să vadă pe mama și cu multă delicatețe îi aducea uneori un lucru plăcut; ne povestea știri foarte des inventate de public, dar uneori adeverite și totdeauna caracteristice [, ca următoarea anecdotă: La rechiziționarea plăpămilor, d-na X, neavând nici una de prisos, a oferit agentului german să-i dea costul ca să cumpere una nouă și să-i lase pe a ei, la care ținea. Dânsul refuză și nu-i luă nimic. Sosi însă a doua zi îmbrăcat civil. „Ieri eram în exercițiul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai spălat decât celălalt, de vreo 50 de ani, cu mustață cănită. Părea potolit și lipsit de morga tradițională. N-am vorbit de război, dar i-am spus că voi trimite scrisorile mele închise la cenzura din București, găsind de prisos să fie verificate și la Brănești. A convenit. Maica stariță a venit ca să traduc reclamațiile ei în privința așternutului rechiziționat pentru dânsul. A protestat că nici de o pernă măcar n a beneficiat.]( Ediția a II-a, 1997, pp. 110- 111
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trei feluri de mâncare din belșug. Noi le povățuiam să-i ospăteze în două rânduri din atâtea provizii, dar nu s-a putut, odată pornite nu le-a mai oprit nici o considerație de prevedere, au voit să-i răsfețe cu prisos după atâtea suferințe. Le interziseră numai țuica. După ce însă garda a fost așezată singură la masă într-o odaie separată, Landowski a ieșit la maici și le-a spus: „Dați-le acum țuică, nu vă vede nimeni și eu nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca să nu rămânem pe dinafară. De începea revoluția rusă, stăteam neutri, ca grecii.]( Ediția a II-a, 1996, p. 141. ) 1916 cu victoria germanilor și ocupația noastră a fost însă mult mai dureros. Fie ca 1918 să ne răsplătească cu prisos toate durerile, mortificările, umilințele pricinuite de vrăjmaș. Să-l vedem redus acolo unde suntem noi acum turbați de ciudă, când ne insultă și ne asuprește, înăbușiți în toate manifestările gândirii și simțirii noastre, nenorociți de a-l vedea siluind ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ridică și d-ra Ventura anunță hotărârea poliției. Publicul, spontan, se ridică în picioare și aclamă pe actori, Franța și reprezentanții ei, în așa fel încât după o jumătate de oră jandarmii au intervenit ca să golească sala. Efectul era obținut cu prisos, mai bine decât cu reprezentarea piesei. Ai noștri se prostiseră în contact cu armata de ocupație și îi mergeau pe urme. Berliner Tageblatt povestea că Puterile Centrale făgăduise Papei să restabilească statele papale dacă Italia va fi învinsă, cum se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și pe cele din casa d-lui Emil Costinescu. Servitoarele lui Dinu erau și ele din grupul Puterilor Centrale, fiind bulgăroaice din Ilfov, și imitau exemplul superiorilor, trăiau cu ordonanțele, cutreierau cu ei satele vecine pentru rechiziționări. Ce aveau de prisos vindeau în oraș. Au avut cinismul să ne ofere și nouă unt, lapte, carne din vitele tăiate în curte. Dar ce să ne mirăm? Nu aflasem chiar de la dânsa că d-na Severa Sihleanu, văduva lui Ștefan Sihleanu, când se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
obligi s-o citească. * Singure, țelurile nu sunt suficiente; mai trebuie să lucrezi pentru realizarea lor. * Munca făcută cu plăcere nu e niciodată istovitoare. * Lenevia nu este o stare de odihnă. * Nimic din ce a creat Dumnezeu nu este de prisos. * Salutul de complezență este o impolitețe mascată. * Nu da vrabia din mână pe cioara din par; dă-o pe pielea ursului din pădure. * Egalitate există doar în aspirațiile celor tratați ca neegali. * Medicul îl tratează pe om cu medicamente; politicianul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ispita cea mai mare a trădării. * A iubi înseamnă a ridica monumente eternității; cine profanează aceste monumente este incapabil de prețuirea sinelui. * Iubind deplin, aspiri la fericire; iubind meschin, îți tai această șansă. * În dragoste, cântarul este un obiect de prisos. * Poeziile grele se rețin ușor; cele ușoare nu se rețin deloc. * Unii scriitori sunt autori anonimi; alții - de anonime. * Cea mai regretată invenție a omului este oglinda: e prea sinceră. * Nu există bătrâni frumoși și copii cuminți, dar există bătrâni
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a fost înființat în 1853 de către Grigore Al. Ghica Vodă. După cum ne informează actul de înființare, Ospiciul a fost destinat de voievod pentru săraci și bătrâni. În hrisovul de fondare, din 26 iulie 1855, se menționează: "...N-am socotit de prisos a întoarce a Noastră părintească luare aminte și asupra a marilor suferințe a acelor săraci ce au ajuns la slăbiciunea bătrânețelor și nu mai sunt capabili a-și agonisi zilnic hrană. Ne-au determinat dar a fonda un ospiciu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de care a fost vorba mai sus. Alături de I. Peltz și de Ion Călugăru, Ury Benador este unul dintre evocatorii plini de har ai lumii evreiești din România antebelică, în reprezentări cu amplitudine de frescă. Ghetto veac XX, cu tot prisosul de „pitoresc documentar“ care i s-a reproșat, cu tot ebra ismul său „mesianic, dogmatic și specific orgolios“ (Pompiliu Constantinescu), proiectează pe vaste pânze imaginea unei complexe umanități, tipologie extrem de bogată și de pregnantă. În Gablonz-Magazin Universel, roman de factură
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în acel cadru, mi s-a părut fulminant. N-a fost întrerupt, n-a fost contrazis, ci ascultat într-o tăcere sumbră de acela care, în fond, patrona toate acele manifestări. I-a fost limpede lui Crohmălniceanu că vorbise de prisos. Și acum urmează, în rememorarea acelui moment, însemnarea care mă privește: „M-am așezat jos, cu obrajii încinși. Dimisianu, alături de mine, mi-a strâns discret brațul.“ Fie și în felul acesta, discret, mă solidarizam cu profesorul meu de odinioară, și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cel mai tânăr și cel mai tăcut (poate concurat, în taciturnitate, de Ștefan Bănulescu), sobru, reținut, controlat în gesturi până la a părea crispat, cu aerul său germanic pe care i-l confereau ochelarii și faptul că era blond. Este de prisos, probabil, să adaug că intra într-un puternic contrast, purtându-se cum se purta, cu volubilul, debordantul și uneori teatralul Nichita Stănescu. În cel mai deplin contrast cu felul de-a se manifesta al închisului în sine Cezar Baltag era
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
42. A doua zi mi-am prezentat demisia la ministeriul de justiție și a treia zi am plecat acasă la Fălticeni. Stătusem două luni în aceasta primă și nostimă funcțiune a statului. Acasă, neavând cum să-mi cheltuiesc timpul și prisosul de puteri de care se bucură omul la 20 de ani, începui să mă îndeletnicesc cu vânatul, căci nu-mi ieșise din minte rațele și iepurii ce-i văzusem în copilărie aninați de torba lui Ziegmary. Dar, Doamne! multe chilograme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lucrat numai pe tărâmul literar și științific; ea număra în sânul ei membri care se ocupau cu muzica și cu pictura, și, dacă aceste două ramuri ale artei n-au dat rezultate comparabile cu acele literare, totuși nu găsesc de prisos de a reaminti silințele ei și în această direcțiune. Astfel, muzicanții noștri erau: Nicu Burgheli și Artaxerxes Buiucliu, pianiști, Theodor Burada și Grigore Buiucliu, violoniști, și Titu Maiorescu, violoncelist. Aș putea număra și pe Gheorghe Scheletti, un pianist și compozitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu capul, cu picioarele, și din strunele nebune scoteau accente ce în adevăr ne înnebuneau. O!... Cine putea atunci să se măsoare cu noi? Eram mai mari și mai voinici decât toată lumea. Eram tineri, curgea silitră în vinele noastre și prisosul de puteri îl revărsam în chef, cântec și joc. De la o vreme, osteniți, ne-am așezat iarăși împrejurul mesei, și atunci Barbu, apropiindu-se de noi, depuse vechea lui cobză pe masă. Boieri dvs., zise el, rog s-aruncați uscătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și plămânii teferi în piept, să ai picior zdravăn de munte, cap nesupus amețelei, ochi care să nu se orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar zice Guillaume Tell, dacă s-ar scula din mormânt și ar vedea țara lui astfel schimonosită, sulemenită ca o mahalagioaică în zi de duminică, prefăcută într-un teatru de feerii, unde meritul nu-i a călătorului care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pot zice că pănă-n vârf puțin m-am bucurat de huzurul călăritului. Când am făcut socoteala timpului, Negruzzi a recunoscut însuși că m-a nedreptățit, dar, lucrul nemaiputându-se întoarce, am rămas bun păgubaș cu diferența ostenelei, răsplătit fiind cu prisos de frumusețea ce m-ia fost dat să văd pe culme. Acolo, chiar pe punctul cel mai nalt al muntelui, am găsit un otel minunat, încăpător, înzestrat cu tot confortul, unde viermuia o sumedenie de lume din toate țările și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dacă animalele de povară obțineau energia prin oxidarea biologică a unei biomase, eliberând exact bioxidul de carbon fixat nu cu mult timp În urmă prin fotosinteză, motoarele locomotivelor obțin energia prin oxidarea combustibililor fosili, eliberând un bioxid de carbon de prisos, din alte vremuri; efectul pe termen lung e efectul de seră, creșterea temperaturii pe Terra; despre efectele biologice ale poluării termice am mai vorbit și o voi mai face. Dar aceste motoare mai eliberează și compuși ai sulfului, ceea ce animalele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
până la dislocare. Din acest punct de vedere, acțiunea plantei e mai eficientă decât cele abiotice, ca de exemplu ciclul Îngheț- dezgheț, acest ultim caz, căruia i se dă mult credit, fiind limitat de faptul că, În cursul Înghețării, apa de prisos este refulată din fisură. Rădăcinile, odată pătrunse În fisură, se Îngroașă, acționând ca o pană. Cred că nu e de prisos să amintesc că plantele sunt secondate, În același sens, de heterotrofe: animale careși sapă vizuini ori galerii, mobilizează solul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acest ultim caz, căruia i se dă mult credit, fiind limitat de faptul că, În cursul Înghețării, apa de prisos este refulată din fisură. Rădăcinile, odată pătrunse În fisură, se Îngroașă, acționând ca o pană. Cred că nu e de prisos să amintesc că plantele sunt secondate, În același sens, de heterotrofe: animale careși sapă vizuini ori galerii, mobilizează solul și o mulțime de microorganisme ce folosesc roci ca sursă de energie ori de elemente necesare metabolismului lor. Una peste alta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deunăzi, desigur tot l’am adus În casă - e greu a renunța la o plăcere atâta timp cât și un lux odată dobândit devine o necesitate imperioasă - poate ar trebui să medităm puțin. Nu de altele, dar Îngăduința aceluia ar fi de prisos... Că eu propun un anume subiect, că acela poate fi doar pretextul pentru a medita la altceva, e o altă poveste; esențialul e ca meditația să existe, fiind proprie esenței umane. Subiectul pe care-l propun? Nimic altceva decât noaptea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
altă parte, școlile care oferă compensație organizate în cartiere mărginașe n-au condiții corespunzătoare pentru o activitate educativă eficientă (clase cu număr mare de copii, o crescută fluctuație a corpului didactic etc.), ceea ce duce la rezultate slabe, făcînd intervenția de prisos. Care este soluția pe care o recomandă Bernstein? Să se acorde atenție condițiilor și contextului mediului educațional; să se țină seama de experiența socială pe care o posedă copilul experiență validă și semnificativă pentru el și aceasta să-i fie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
topite de Carol I pentru obține metalul necesar a decora Peleșul, ba falsuri demonstandum est de-ale vreunui savant ca Hașdeu sau opera unui farseur cu o minte excepțională, capabilă să inventeze istorie și un alfabet sofisticat, ba poveri de prisos, care nu pot deveni nici măcar obiecte inventariate în muzeu, deși au fost descoperite pe la 1885 (chiar și fotografiile lor, datând din 1946, ar suscita interesul ca exponate de muzeu), ori „cronica apocrifă” a triburilor dacogete, comunicând, în ciudatele sisteme de
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
și actuală a nivelului nostru de civilizație și de cultură. Adesea gloria strămoșilor nu ne este suficientă, este eclipsată de tarele prezentului. Îmi amintesc de fabula „Pisica sălbatică și tigrul” de Grigore Alexandrescu: „Mândria ce arați cu noi e de prisos: Știi din ce neam mă trag și că strămoșii mei Sunt fii de dumnezei? Nemuritorii toți, din cer când au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. Preoții egipteni în templuri îi slăvesc, Și niște tigri mici cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]