3,372 matches
-
Maitreyi, sihastra din Upanishade. I-am atins brațul ca să mă deștept. Fata aceasta mă iubește pe mine? La Belur-Math, în askram-ul lui Swami Vivekanahda, veneam de cele mai multe ori, mai ales sărbătorile, pentru că Gangele curge acolo chiar pe la treptele math-ului, și priveliștea e minunată, aerul îmbălsămat. Acolo ne plimbam noi nestingheriți, fără multe cuvinte și fără gesturi de dragoste. Acolo mi s-a părut că aflu o liniște pe care sufletul meu n-o cunoscuse nicăieri mai înainte. Era dragostea pentru Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o veșnicie a substanțelor de conținut. Survine aici imaginea fragmentară a unei dimensiuni în care eternitatea se prăbușește constant în sine generând crepusculul unei implozii unde ființează doar măreția absolută a spiritului. Cel căruia i se oferă o astfel de priveliște necunoscută omului rămas captiv banalității cotidiene cunoaște impactul cutremurător al trăirilor ce-și depășesc într-un salt amețitor propriile limite. Astfel, în planul transcendenței experiența iubirii sau a înfricoșării este una totală corelată fiind cu absolutul a ceea ce se relevă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îndreaptă tăcută spre jeț, cu supunerea unui animal domestic. în colțul buzelor tremurătoare, se stinge cu discreție, ca un cerc domol de apă, mâhnirea unei făpturi neștiutoare care tot nu înțelege de ce - pe nedrept - a fost lovită... La o asemenea priveliște, cum să nu întorci capul, înduioșat ca un călău sentimental ? Profesorul Mironescu urmărește cu degetul conturul unui nufăr (sau lotus) brodat, Margot șușotește cu micuța Yvonne, domnul Ialomițeanu tușește discret, pregătindu-se să lanseze o nouă întrebare. Dar atunci când el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
erau dimi nețile de acum câțiva ani, când abia vă întorseserăți din splendida Italie ! Te sculai devreme, așa cum ție are să-ți placă să o faci toată viața - oh, cerul rose-pâle, siluetele înroșindu-se ale celor doi plopi pe bolta învăpăiată, priveliștea ce o aveai de la fereastra budoarului tău, un incendiu care chiar în pieptul tău exploda, cu presimțirea unei mari iubiri ce va veni odată, și vei trăi atât de intens încât te va durea și fericirea... Respiră și amintește-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul - chiar și această vulgară priveliște stârnea o duioșie adâncă în sufletul meu. Bietele de ele, rămase singure cu droaia de copii, așteptându-și bărbații, poate mobilizați de cine știe când, unele de pe-acum nemaiavând ce să aștepte ! Fără s-o știe ! Și astfel ne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi de cum arăt, șchiopătând parcă din ce în ce mai tare, dar purtat de această irepresibilă chemare, ce nu e nici curiozitate, nici milă : înspăimântătoarea fascinație a catastrofei ce te atrage, precum abisul. Multă vreme nu am văzut mare lucru, oameni îngrămădiți ascunzând trista priveliște. Tout à coup, j’ai demeuré pétrifié, înțelegând pericolul la care aș fi fost expus dacă ajungeam la vreme și cruzimea destinului care, dintre noi toți ce ne aflam pe acolo, își alesese victimele, amestecând întâmplarea și fatalitatea la fel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
que plier l’épaule, dar nu-i nicio plăcere să aduci în casă o asemenea veste ! Prevedeam cum va începe madam Ana să se bocească, qu’elle allait pleurer toutes les larmes de son corps, și, pentru a amâna trista priveliște, am hotărât să fac o mică promenadă prin centru. Astăzi am fost scutiți de alarme. Aspectul orașului era iarăși modificat : deși găuri rânjite arătau locul unde căzuse bomba, împrejur se simțea acea specială stare de energie pe care o degajă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că e bine să profit. Am cerut să se aducă măsuța și fotoliile de răchită, ca să luăm aici cafeaua. Ploaia se oprise și picături diamantine scânteiau pe trandafirii care au înflorit zilele acestea pentru a doua oară. Cea mai sublimă priveliște o oferea însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă zidul casei și întreaga terasă în culori cu nuanțe de-a dreptul divine - roșii, portocalii, verde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reversibil, iar ceea ce nu s-a întâmplat încă e știut ca un fapt consumat. De aici emoția neobișnuită, valul de melancolie provocate de lectura cărții Gabrielei Adameșteanu în care percepem nu numai viața, ci și cum trece viața. În care - priveliște fascinantă - timpul curge când într-o direcție, când în alta, „normal“ uneori, întorcându-și nefiresc cursul, alteori, înspre izvoare. Valeriu Cristea, „O dimineață de o sută de ani“, România literară, 6 septembrie 1984, * Cu Dimineață pierdută, neavând prilejul să citesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu uși batante care abia dacă Îți oferă intimitate, stînd ghemuit deasupra unei găuri În pămînt, sînt o perspectivă destul de neplăcută. — La iarnă o să ne scîrțîie crivățul pe la coaie, zice cineva. Ne adunăm la ferestre și ne uităm increduli la priveliștea neispititoare. — N-o să vă scîrțîie, pentru că pînă atunci n-o să le mai aveți, rîde un caporal de undeva din spate. Adunarea afară! Măcar spălătoarele sînt În incinta dormitoarelor și uneori au și apă caldă. Uneori e mai bine decît deloc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici gîfÎiala cîinoasă pe care invidia a scos-o În urma vorbelor comandantului din Patrana, care Își făcea de lucru prin preajma noastră, pe culoarul Îngust, cu urechile pîlnie, nu mi-a produs vreo impresie. Pentru că pur și simplu eram hipnotizat de priveliștea compartimentului ofițerilor. Compartimentul principal al acestui bou-vagon de pasageri pare versiunea de lux a celui care ne găzduiește pe noi. Din cauză că spațiul e mai generos, amenajările ating rafinamente, paturile improvizate presupun saltele, de rastelele de bagaje atîrnă umerașe de sîrmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
strălucea peste peticul de grădină al lui George și peste un plop pe care-l plantase Stella când... Doamne, ce plină de suferință e lumea asta! Copacul era acum înalt și plin de muguri lucioși. Soarele strălucea și peste mica priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acasă înainte de sosirea acestuia. George telefonase la spital și aflase că Stella se simțea „destul de bine“. Pornise de acasă, dar se dusese în primul rând la canal. Era un canal scos din uz. S-ar fi cuvenit să înfățișeze o priveliște frumoasă, așa cum se curba în jurul orașului, cu drumul pietros de la țărm, cheiul pavat cu dale de granit, și cu inelele mari de oțel, în locurile unde pe vremuri acostau bărcile colorate. Podețul elipsoidal, reflectat în oglinda apei, era reprodus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
multă vreme în urmă, tânărul artist ennistonian Ned Larkin, o descoperire a lui Geoffrey Stillowen, pictase scene de grădină estompate, în culori pastel. Picturile reprezentau vag grădina Belmont. arborele ginkgo, bradul, fagul arămiu, mestecenii care căpătaseră acum un aspect păstos, priveliști îndepărtate ale Papucului. În salon se găseau și portrete, în aceeași manieră, ale membrilor familiei, în costumele diverselor perioade și în atitudini desuete, pe fonduri luminoase de un auriu șters. Geoffrey Stillowen, tânăr și blond, în costum alb de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cufundării în apă. Se întoarse ușor, privi de partea cealaltă a bazinului și-l văzu pe George McCaffrey care tocmai intrase în sală. George se uita la bazin și la scena umană. Nu era prea interesat de femeile aproape goale, priveliște care lui nu-i provoca excitarea mecanică pe care i-ar fi stârnit-o lui Brian. Îi plăcea doar locul și mirosul. Se opri și adulmecă. Anthea Eastcote, care-l cunoștea pe George, îi strigă: „Hello!“. Valerie Cossom, îndrăgostită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de odihnă în „Camere“. Acum însă, faimoasele ape albastre îmbăiau, în momentul când intră George în sală, o droaie de mămici gânguritoare și zâmbitoare și tot atâția bebeluși care înotau plescăind și împroșcând apa. Pruncii acvatici alcătuiau, într-adevăr, o priveliște uimitoare. Sugari, dintre care unii nici nu împliniseră șase luni, și care pe podea abia de se târau în patru labe, se bălăceau în apă într-un chip absolut ciudat, ca niște mici animale din cu totul altă specie. Ivor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce faci dumneata, te simți bine? Ori de câte ori se întâlneau în apă, Adam o întreba pe Alex dacă se simte bine. Da, foarte bine. Mă bucur că te-am văzut. — Și eu. Se despărțiră, fiecare înotând în direcția lui. George, părăsind priveliștea îngrețoșătoare a pruncilor înotători, și uitându-l instantaneu pe Adam, se dusese la cabine și de acolo la bazin. Făcuse câțiva pași pe margine, căutând, printre înotători, un spațiu unde să plonjeze, și nici măcar n-o zărise pe Diane. Gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spălat Astfel încât nu era nici o nevoie să mai urce la etaj. El și Stella aveau dormitoare separate dar, chiar și așa, prezența ei dăinuia încă sus, nu prin mirosuri (Stella nu folosea cosmetice parfumate), ci prin alte semne, rochiile ei, priveliștea întotdeauna răscolitoare a patului ei. La parter, spațiul era mai deschis, mai anonim, mai public. Își depozitase aici și câteva obiecte, printre care niște ornamente și un tablou. Bucătăria căpătase un aspect haotic, bucătăria unui holtei. George avea senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cel pe care Alex îl destinase ca încăpere de lucru pentru John Robert), lăsându-i lui Hattie camera mai mare (cea cu avionul și cățelul), care dădea spre spatele grădinii și spre poartă. Dar când sosi Hattie, alese pe dată priveliștea spre Belmont, care conținea mesteacănul și fagul arămiu și salcâmul. Cred că ar trebui să mă duc mâine să-i fac o vizită doamnei McCaffrey, spuse Hattie. — Domnul profesor ne-a cerut să nu o deranjăm. Am anunțat-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noi necazurile noastre. Hei, nuni, nuni, nu! Alex care se apropiase de fereastră, stătea cu spatele întors spre George. — Dumnezeule mare! — Ce e? George se ridică și se apropie de ea. Apăruseră oameni în grădină. Alex avusese toată viața aceeași priveliște a grădinii: mesteacănul elegiac, fagul arămiu, bradul cu trunchi roșiatic, pe care lumina soarelui se avânta până în vârf, salcâmul, des și mlădios, iar jos, sub fereastră, pajiștea perfectă, tunsă neted de grădinar și, în ultima vreme (pentru că grădinarul îmbătrânise), de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bosumflată? Ai să te simți extraordinar de bine. Uite, acolo e Maryville. De aici poți zări numai fereastra de sus și marginea acoperișului. Probabil ai să spui că nu-i de mirare că Alex a vândut casa. Nu. Găsesc că priveliștea e minunată. Bine, atunci... Numai că n-am chef să înot. Dar îmi place genul ăsta de coastă. Îmi plac stâncile și algele și farul acela vărgat în alb și negru, și țipetele pescărușilor. Îmi amintește de Donegal. Donegal însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Tom, tovărășia lor îl stânjenea și, evident, erau și ele stingherite. Pearl și Hattie începură să zburde ca niște școlărițe în vacanță, râzând în gura mare, probabil că de el. Regreta că acceptase să vină. Nu era adevărat că priveliștea îi amintea de Donegal, acolo marea e de un albastru deschis și uscatul galben pal și sidefiu. Donegal are o paletă mult mai variată de culori. Dar, probabil, nu o să revadă niciodată Donegal. Îl văzuse pe Brian observându-l cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea pleca liniștit. Cum poate fi atât de hain, încât să refuze să rostească acel cuvânt magic? Și cum pot fi eu atât de abject încât să cerșesc un asemenea cuvânt?“. George ajunsese în vârful stâncii de unde i se oferea priveliștea atât de familiară a mării. Aici, ierburile gălbui dispăreau brusc, la o margine povârnită. Stâncile negre-cafenii, moarate cu vine roșietice, nu coborau lin în apă, ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împleticindu-se prin iarba galbenă, alunecoasă. Hattie și Pearl, care deveniseră dintr-odată foarte izolate și străine de grup, o luaseră pe un drum paralel și se opreau mereu ca să se mai uite la mare, arătându-și una alteia frumusețile priveliștii. Tom și Emma încheiau cortegiul, întrucât o așteptaseră pe Alex, care se plângea că nimeni nu o ajută să-și găsească ceasul. Când Brian ajunse la capătul câmpului, auzi o mașină demarând. Ceilalți îl ajunseră din urmă și o văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi plăcut să se vadă. Desigur că Pearl nu-i spunea nimic din toate astea lui Hattie. Alex avea un vis recurent: se uita în zori pe fereastră și vedea grădina Belmont, care devenise uriașă, cu un lac și o priveliște a unor codri îndepărtați, plină de oameni străini, care se învârteau de colo-colo cu un anumit scop. Și simțea în vis o furie neputincioasă, și îngrijorare, și frică. Acum, ascultând trilurile mierlei și privind pe fereastra salonului, în care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]