188,041 matches
-
împreună. De doi, trei ani însă, decăderea teatrului și a ideii de a face teatru se simte acut. Această ediție ne arată un chip marcat de degradare a actului artistic de pe scenă. Se poate ca logica de a aduce atîtea producții lovite de mediocritate care nu au a comunica mai nimic sau prea puțin, să fie tocmai aceea de a medita îndelung, grav la ce se petrece cu acest fenomen. Cu noi toți, creatori și spectatori. Sînt conștientă că și breasla
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
ori Realitate - temerară tentativă de reiterare a motivelor tragediei antice, a întregii filosofii grecești raportate la prezent. Ceea ce Alexis Grivas afirma în Screen International aveam să constatăm după ce am văzut integral Panorama grecească, juriul FIPRESCI, relevînd înaltul nivel calitativ al producției autohtone, a acordat o Mențiune specială filmului Cuvînt de onoare de Andreas Pantzis. Odiseea unui țăran plecat - în pragul celui de al doilea război mondial - în pelerinaj la o sfîntă mînăstire pentru a mulțumi că i s-a născut un
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
făcută cu știință și dragoste de cinema de Veronica Lazăr - președinta Itaro Arte sau, altfel spus, inima și sufletul acestei manifestări) alătură (nu eterogen și aleator, cum ar părea la o privire mai neatentă) creații din anii '60-'70 cu producții de dată recentă ale cinematografului peninsular (cum ar fi La Stanza del figlio/Camera fiului/, film distins cu Palme d'Or la Cannes 2001). Criteriul a fost cel al valorii regizorilor aleși (de unde și titlul selecției), dar a fost și
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
filmul de dată recentă a lui Marco Tullio Giordana (Cento passi/O sută de pași/) și filmul, devenit deja clasic, al lui Francesco Rosi (Mani sulla citta/ Mâinile pe oraș), iar citarea de către Giordana, în anul 2000, a finalului acestei producții italiene din 1963 arată clar voința realizatorului de a continua tradiția acestui gen de cinema al intervenției sociale și politice. Reperul comun între alte două filme incluse în selecție - Isoliti ignoti / Făptași necunoscuți (Mario Monicelli, 1958) și Divorzio all'italiana
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
de fapt, în curînd, cultura (literatura) occidentală își va recuceri statutul privilegiat, prin inițierea unui vast program de traduceri la E.S.P.L.A. Revenind la raportul lui Blonton, să adaug că acesta informa și că de fapt, "cenzori comuniști zeloși controlează toate producțiile literare, fiecare spectacol de teatru, sală de concert ori cinema, pentru a descoperi tendințele care ar putea să aibă legătură cu Occidentul "decadent și reacționar". Chiar și Academia Română a fost naționalizată după modelul sovietic." Conchizîndu-se că revoluția din România este
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
potrivit căreia se spune: "Este posibil ca țăranii să opună o rezistență serioasă la colectivizare distrugînd plantațiile și sacrificînd excesiv animalele, pentru a preveni confiscările și colectarea produselor. Dacă colectivizarea agriculturii are loc pînă în 1951-1952, atunci aducerea nivelului de producție la cel de dinainte de război va întîrzia pînă în perioada 1955-1960." În capitolul relații externe, evident se arată totala dependență a României față de URSS, constatîndu-se consolidarea, după alegerile din 1946, a regimului comunist care a respins nota SUA care contesta
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
filistină, a societăților deschise, capitaliste, în care arta care nu e ,,de consum" indispune prin profitul material redus, dacă nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în aspirația lor spre o producție (mai mult ori mai puțin artistică) dirijată, tendențioasă, ,,profitabilă". Nu întîmplător, teoreticianul ce-l minimalizează pe E. Lovinescu exultă în speță la ideea unei societăți civilizate într-o perspectivă iluministă, exclusiv laică și raționalistă, ostentativ atent la indicii ,,progresului" material
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
au inițiat o săptămână internațională a filmului. Scopul nu era acela de a face concurență festivalurilor deja consacrate, ci de a conferi o nouă dimensiune culturală metropolei dunărene rămase în urmă sub acest aspect, prin oferirea unei palete largi de producții cinematografice unui public încă prea puțin familiarizat cu arta cinematografului mondial, dar avid după ultimele creații de gen. În 1960, acestui public, și nu numai lui, i s-a oferit șansa de a viziona creații de marcă ale anului 1959
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
gen. În 1960, acestui public, și nu numai lui, i s-a oferit șansa de a viziona creații de marcă ale anului 1959, prezentate în premieră în Austria, invitate fiind țări ,,exotice" la acea dată (India, Brazilia, URSS, Japonia), cu producții de excepție semnate, printre alții, de François Truffaut și Akira Kurosawa (care tocmai câștigase marele Premiu pentru regie la festivalul de la Berlin). Dar și producții austriece, necunoscute până atunci, au avut astfel ocazia să fie prezentate pe ecranele vieneze, bucurându
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
premieră în Austria, invitate fiind țări ,,exotice" la acea dată (India, Brazilia, URSS, Japonia), cu producții de excepție semnate, printre alții, de François Truffaut și Akira Kurosawa (care tocmai câștigase marele Premiu pentru regie la festivalul de la Berlin). Dar și producții austriece, necunoscute până atunci, au avut astfel ocazia să fie prezentate pe ecranele vieneze, bucurându-se de un succes extraordinar la public. Inițiatorii acestui eveniment au fost criticul de film Edwin Zbonek, care ulterior s-a afirmat în special ca
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
secretar al Uniunii Criticilor de Film austrieci. Din 1960 și până în prezent, evenimentul s-a impus ca cel mai mare festival internațional de film din Austria, destinat marelui public și specialiștilor în egală măsură - la fiecare ediție, peste 150 de producții internaționale actuale - unele în premieră absolută; altele în premieră pentru publicul austriac - indiferent de formă, gen sau lungime (documentare, artistice, de scurt metraj). Nu se acordă premii, cu toate acestea cifra medie a spectatorilor este de 65.000, iar cel
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
este de 65.000, iar cel al personalităților invitate să ia parte la toate evenimentele legate de festival - 600 de specialiști din domeniul filmului și al presei. Muzeul Austriac de Film organizează în paralel o restrospectivă cu cele mai bune producții ale diferitelor cinematografii naționale. Ediția din 2001 a înregistrat valori pozitive față de anul trecut atât la numărul de spectatori, cât și la cel de filme. Astfel, cei 68.100 de cinefili prezenți în sălile de cinematograf vieneze au urmărit 220
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
pentru orice conștiință integră că revizuirile sînt, în momentul de față, ca să zicem așa, dublu necesare. O dată pentru a marca translația în timp a sensibilității receptoare, ce-și impune, periodic, noi seturi de opțiuni axiologice, a doua oară pentru deparazitarea producției literare de criteriile străine acesteia, pentru proporționarea valorilor în funcție de ele însele. Jocul de reducții și supralicitări, ca și reparațiile sînt, pînă la urmă, inevitabile, cu atît mai mult cu cît ele se așează pe o felie istorică. Nu ne miră
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
bunului simț, altceva decît un caz particular și nicidecum o rețetă general valabilă, așa cum se dorește cu aplomb. Avem a face doar cu exacerbarea, nu o dată cu implicații intolerante, agresive asupra vecinătăților, a unuia din cei doi poli ai comentariului închinat producției literare, polul abstractizat, generalizator, teoretic. Un pol, în excesul său, frigid și... polar. În umbra austeră a ,,ideii literare", ni se cere să respingem afectele precum un fapt de rușine. Un puritanism victorian renovat și tencuit cu concepte răsucite întru
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
deci originale, bine ancorate în "solul cultural natal". Dar cu un coeficient cît mai ridicat de personalitate și individualitate". Însă idealul d-sale nu este cel al unei creații personale, deci spontane, discontinue, aleatorii, ci un ideal opus, al unei producții impersonale, organizate, integraționiste, cel al Enciclopediei, ca suprem indice de "creație" prin enormă aglutinare informațională, ca și, probabil, prin imensitate tipografică, prin impresionantă pondere fizică (căci hermeneutul are fascinația cantității): "De unde permanența "modelului" enciclopedic, realizabil, bineînțeles, la nivelul și cu
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
precizează cu toată claritatea. Continuitatea sa este deci inevitabilă. Starea generală a culturii române, din cauza insuficiențelor și subdezvoltării sale, este și rămîne deci potențial "enciclopedică"". Nimeni nu respinge nevoia unor enciclopedii (întrevedem și aci modelul iluminist al Marii Enciclopedii franceze, producție de bază a "epocii luminilor", operă irepetabilă, cu o inserție istorică imanentă), însă ne vine greu a crede că enciclopedismul ar constitui însuși "destinul" nostru spiritual, chiar în pofida faptului că printre manuscrisele lui Heliade s-a găsit o schiță a
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
Ortodoxia neconformistă". Evocă, într-un rînd, umorul transcendent al lui Kierkegaard. Iar altădată schițează această autoapreciere ironică și jucăușă: "Cît despre Uranus, mai bine nu se năștea; el scrie degeaba, nimeni nu-l citește, nici nu-l înțelege cineva și producția lui nu este comercială, el este un ignorant, nu a citit nimic din Christian Dior, nu știe să numere, iar iepurul, mîțul și rața nici nu există, sînt ficțiuni și vedenii..." Sînt greu de pus la un loc temele mari
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
cu începutul sezonului de festivaluri. Dar, parcă niciodată, ca în acest an, toamna nu fu mai bogată... Totul a început cu Sărbătoarea Filmului Francez care, la sfârșit de septembrie, timp de trei zile (28, 29 și 30), ne-a adus producții de dată recentă (și cu multe premii), succese de public și de stimă ale singurei cinematografii europene ce a reușit să țină piept (e drept, la ea acasă!) filmului american. Apoi, la mijloc de octombrie, două zone cinematografice mai puțin
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
cele referitoare la filmul francez - sunt, în ultima vreme, foarte optimiste. Astfel, după o destul de lungă perioadă de existență cenușie, moralul cinematografiei franceze s-a remontat: frecventarea sălilor a depășit 163 milioane de spectatori în 2000 (față de 155 în 1999), producția națională deține 30% din piață (ajungându-se, în februarie 2001, chiar la procentul record de 60%!), iar investițiile (esențiale pentru vitalitatea producției) au crescut în 2000 cu 16% față de anul precedent. Dar, dincolo de cifre, ceea ce trebuie salutat este diversitatea ofertei
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
franceze s-a remontat: frecventarea sălilor a depășit 163 milioane de spectatori în 2000 (față de 155 în 1999), producția națională deține 30% din piață (ajungându-se, în februarie 2001, chiar la procentul record de 60%!), iar investițiile (esențiale pentru vitalitatea producției) au crescut în 2000 cu 16% față de anul precedent. Dar, dincolo de cifre, ceea ce trebuie salutat este diversitatea ofertei, remarcată și de spectatorii noștri prin programul Sărbătorii Filmului Francez din această toamnă: de la filmul de gen ("Harry, un prieten devotat"/"Harry
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
tot ce scrie Vasile Andru. într-un fel ea ne orientează lectura și aprecierile. Pentru că, citită din această perspectivă, literatura lui Vasile Andru nu mai poate fi măsurată cu instrumente general-valabile, ci trebuie pusă în paradigma unui tip special de producție literară. Un tip ai cărui reprezentanți ar putea fi Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu. Adică aceia (și în special ultimii doi) care nu scriu doar literatură sau mai bine zis pentru care literatura e doar reflexul inteligibil al
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
evoluție, plat, n-au construit relații între ei decît exterior și superficial. Un merit poate fi doar acela al adaptabilității de a juca într-un spațiu nou și ne-teatral. Sînt curioasă dacă la Teatrul Foarte Mic, care le găzduiește producțiile, lucrurile se ameliorează, pentru că așa cum este construit spectacolul, el nu poate oferi surprize, piste pe care să nu le fi intuit. Prezența lor într-un mediu al vulnerabilităților de tot felul le-a dăruit spectatorilor șansa ca timp de o
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
întîi că așa-zisa "criză a limbajului" nu apare decît către sfîrșitul creației în chestiune, cînd într-adevăr cuvintele, ca și raporturile dintre ele, se împuținează, se rarefiază, sucombînd aproape în deșertul alb al hîrtiei. Faza cea mai substanțială a producției lui Bacovia ni se înfățișează, chiar dacă nu ca "o sărbătoare ce stă sub semnul abundenței, al risipei", suficient de "inspirată", de consistentă. Vidul verbal e abia un semn final al epuizării. În al doilea rînd, credem că se face o
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
ani încoace, și Festivalul Filmului European. Desfășurat sub deviza "9 mai - Ziua Europei - este și ziua ta!" și organizat de către Delegația Comisiei Europene la București și Uniunea Cineaștilor din România, Festivalul a prezentat anul acesta 23 de filme selectate din producția recentă (ultimii trei ani) a 18 țări europene: multe sunt debuturi semnate de regizori tineri și, mai ales, multe sunt producții reprezentative pentru cinematografia europeană, fiind distinse cu premiile unor importante competiții internaționale. În deschiderea ediției din acest an - a
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
Comisiei Europene la București și Uniunea Cineaștilor din România, Festivalul a prezentat anul acesta 23 de filme selectate din producția recentă (ultimii trei ani) a 18 țări europene: multe sunt debuturi semnate de regizori tineri și, mai ales, multe sunt producții reprezentative pentru cinematografia europeană, fiind distinse cu premiile unor importante competiții internaționale. În deschiderea ediției din acest an - a 5-a - o somptuoasă coproducție franco-britanică: "Vatel". Este al treilea film de epocă (după "Mission" - Palme d'Or la Cannes 1986
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]