1,840 matches
-
de obicei în grupuri de câte patru, tirul fiind coordonat cu ajutorul unui telemetru și al unui dispozitiv de predicție (de extrapolare) a traiectoriei. Telemetrele erau folosite la măsurarea vitezei și înălțimii, iar predictoarele pentru calcularea timpului de detonare a fuzibilului proiectilului de artilerie. Caracteristica proiectilelor de artilerie era aceea că, odată cu creșterea înălțimii la care explodau scădea eficiența și precizia tirului. Un proiectil care ar fi explodat la 10.000 de picioare era de două ori mai puțin precis iar unul
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de câte patru, tirul fiind coordonat cu ajutorul unui telemetru și al unui dispozitiv de predicție (de extrapolare) a traiectoriei. Telemetrele erau folosite la măsurarea vitezei și înălțimii, iar predictoarele pentru calcularea timpului de detonare a fuzibilului proiectilului de artilerie. Caracteristica proiectilelor de artilerie era aceea că, odată cu creșterea înălțimii la care explodau scădea eficiența și precizia tirului. Un proiectil care ar fi explodat la 10.000 de picioare era de două ori mai puțin precis iar unul la 15.000 de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
traiectoriei. Telemetrele erau folosite la măsurarea vitezei și înălțimii, iar predictoarele pentru calcularea timpului de detonare a fuzibilului proiectilului de artilerie. Caracteristica proiectilelor de artilerie era aceea că, odată cu creșterea înălțimii la care explodau scădea eficiența și precizia tirului. Un proiectil care ar fi explodat la 10.000 de picioare era de două ori mai puțin precis iar unul la 15.000 de picioare era de patru ori mai puțin precis decât unul care ar fi vizat o țintă la 5
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
număr dublu de tunuri automate, față de cele pe care le aveau în dotare. Pentru acoperirea necesarului de tunuri antiaerine pentru înălțimi mici erau folosite piese de artilerie de 3 inch, vechi din 1918. Acestea erau capabile să tragă doar 15 proiectile pe minut. Pe 18 august, pentru apărarea antiaeriană a aeroportului Kenley a fost folosit și un sistem neobișnuit de apărare antiaeriană - parașutele cu cabluri. Pe latura de nord a aeroportului se aflau instalații de lansare cu rachete a unor cabluri
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
50 kg, după care a fost nimerit de focul inamic, iar motorul din dreapta a luat foc. Mitraliorul Schumacher a apucat să vadă trei hangare distruse de bombele lui Unger. Dornier-ul pilotat de Unger a fost lovit mai apoi de un proiectil al antiaerienei, a luat foc și a început să piardă înălțime. Unger a fost mai apoi atacat de avionul de vânătoare pilotat de Harry Newton din escadrila nr. 111. Avionul RAF a fost respins de focul puternic al mitraliorilor de pe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
din escadrila nr. 111. Avionul RAF a fost respins de focul puternic al mitraliorilor de pe bombardier. Mai înainte ca să se parașuteze din avionul Hurricane distrus, Newton a mai tras o rafală asupra Dornierului. Avionul lui Unger a fost atins de proiectilele trase de Newton, dar a continuat să zboare. Bombardierul pilotat de Hermann Magin se pregătea să atace un hangar, când a fost atins de tirul antiaerienei și a fost ucis. Reacția rapidă a navigatorului de 28 de ani, Wilhelm-Friedrich Illg
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
German mințind tot timpul populația cu privire la amploarea pierderilor. După cu a afirmat Bethke, avioanele care se prăbușiseră în Canalul Mânecii nu au fost niciodată numărate în rapoartele oficiale. Unul dintre aparatele de zbor din unitatea sa fusese lovit de 88 de proiectile și a trebuit să fie demontat și trimis pe bucăți în Germania. Bethke consideră că acest aparat nu a fost trecut pe lista pierderilor. În timpul zilei de 18 august 1940, unitățile Luftwaffe au efectuat 970 de misiuni deasupra teritoriului inamic
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
000 de soldați, sub comanda lui . Pentru a ataca cetatea, germanii au adus patru divizii, pe care le-au pus sub comanda lui . Pentru a susține acest atac, germanii au construit o cale ferată pentru a transporta obuzierul lor de . Proiectilele acestui obuzier cântăreau aproximativ o tonă, iar raza de acțiune era de . La câteva zile după începutul asediului, au fost desfășurate mai multe tunuri de diferite calibre. Armata germană și-a concentrat atacul pe primele trei redute, cele mai vechi
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
a ajuns la apogeu; apărătorii au suferit pierderi grele, între 50% și 75%. La 14 august, peste 1.000 de soldați din trupele de apărare au fost uciși, dar germanii nu au reușit să cucerească cetatea. A doua zi însă, proiectilele de Gamma-Gerät au distrus Fortul I și germanii și-au transferat atenția asupra Fortului II. Luptele se duceau acum în interiorul inelului larg de apărare a complexului. Cu prețul unor pierderi grele, apărătorii Fortului III au întârziat înaintarea germanilor, dar au
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
avea să dureze până pe 20 iunie. Francezii au hotărât să distrugă podul rutier „Napoleon” de la Saumur și podul de cale ferată aflat la est de primul. Germanii au adus în zonă artileria și, în scurtă vreme, aproximativ 2.000 de proiectile au lovit orașul Saumur în următoarele două zile. La Gennes, mai la vest de Saumur, podul rutier a fost de asemena aruncat în aer imediat ce în zonă au apărut cercetașii germani. În seara zilei de 19 iunie, 50 transportoare germane
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
dar erau de fapt tancuri ușoare dotate cu mitraliere Hotchkiss de 13,2mm montate în turelă. Tunul antitanc standar belgian era 47 mm FRC, tractat de camioane sau de tractoare blindate Utilitie B. Un raport al vremii afirmă că un proiectil al acestui tip de tun a străpuns un vehicul Sd kfz 231 și mai apoi blindajul unui Panzer IV aflat imediat în spatele lui. Aceste tunuri belgine erau mai bune decât piesele antitanc de 25 mm ale francezilor, sau cele de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Tancul R35 era egal sau chiar superior tancurior germane Panzer I și Panzer II, în special la a armament. Cele 90 de vehicule blindate Panhard 178 ale forțelor terestre franceze erau dotate cu un tun de 25 mm, ale cărui proiectile erau capabile să străpungă blindajul tancurilor germane Panzer IV. În ceea ce privește blindatele capabile să se angajeze în luptă tanc contra tanc cu sorți de izbândă, germanii dispuneau de 73 de Panzer III și 52 Panzer IV. Francezii avau 176 tancuri SOMUA
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
tancurile diviziei germane au încercuit orașul, ele au fost atacate de artileria franceză de coastă din bastioanele aflate pe litoral. În cele mai multe cazuri, marinarii și tunarii din aceste bastioane au fost evacuați cu ajutorul șalupelor după ce au fost epuizate stocurile de proiectile de artilerie. Ofițerii au reușit însă să îi convingă pe militarii voluntari să rămână să apere fortificațiile. Ferdinand Schaal a hotărât ca Regimentul 86 de infanterie (două batalioane) să atace orașul vechi și citadela, iar Regimentul 69 de infanterie (tot
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
a operat asupra pozițiilor-țintă în timpul Primului Război Mondial și au fost, de asemenea, grupate în baterii, extinzându-se ulterior pentru a include spectrul de supraveghere, țintire și recunoaștere. Bateriile de artilerie din acest secol au fost echipate cu mortiere, mitraliere, rachete și proiectile.
Baterie de artilerie () [Corola-website/Science/332437_a_333766]
-
ul (numit de asemenea patron) este un tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsulă de amorsare, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ. Producătorii militari și comerciali, fac, de asemenea, muniție fără cartuș. Un cartuș fără glonț se numește „cartuș gol”, iar unul care este complet inert (nu conține grund activ și nici
Cartuș () [Corola-website/Science/332438_a_333767]
-
plasează aprinzătoare cum ar fi sajeonchongtong (사전 총통) Muniția constă în săgeți de 1,1 metri similare cu vechile săgeți chinezești de foc. Acestea au atașat sub vârf un tub din hârtie umplut cu praf de pușcă. Aproximativ 100 de proiectile sunt aruncate la o singură salvă. Raza lor de acțiune este de până la 2000 de metri. Există o variantă care are cinci rânduri cu câte 10 butoiașe de armă în rampa de lansare, fiecare butoiaș propulsând câte 4 săgeți deodată
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
la o singură salvă. Raza lor de acțiune este de până la 2000 de metri. Există o variantă care are cinci rânduri cu câte 10 butoiașe de armă în rampa de lansare, fiecare butoiaș propulsând câte 4 săgeți deodată ca și proiectil. În partea din spate a dispozitivului există două mânere care permit utilizatorului să tragă sau să împingă dispozitivul. Hwacha are și o bandă verticală proiectată pentru atacuri în linie sau poziții de pază la sol. Roțile sunt în general fixate
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
sunt lansate variază în diametru de la 2,5 la 4 centimetri. Această dimensiune permite tragerea săgeților subțiri Gungdo care seamănă cu cele de arc. Inflamabilele de tip sajeonchongtong (사전 총통) se plasează în partea din spate a plăcii de tragere. Proiectilele de tip singijeon erau săgeți mici proiectate de inginerii de asediu coreeni special pentru a fi utilizate în dispozitivele Hwacha. Ele erau numite "so" (소) (în traducere: mici) și aveau atașată în partea de jos aproape de pene o pungă cu
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
săgeți mici proiectate de inginerii de asediu coreeni special pentru a fi utilizate în dispozitivele Hwacha. Ele erau numite "so" (소) (în traducere: mici) și aveau atașată în partea de jos aproape de pene o pungă cu praf de pușcă. În afară de proiectilele sinjijeon, Hwacha mai putea trage și 100 de rachete cu vârf de oțel. Din cauza numărului mare de săgeți trase de Hwacha și daunelor mari pe care le provoacă în cazul unui atac, formațiile dense de sodați reprezentau cele mai potrivite
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
mai putea trage și 100 de rachete cu vârf de oțel. Din cauza numărului mare de săgeți trase de Hwacha și daunelor mari pe care le provoacă în cazul unui atac, formațiile dense de sodați reprezentau cele mai potrivite ținte. Traiectoria proiectilelor era destul de plată (la fel ca a altor proiectile de filare) din cauza efectului Magnus. Dispozitivul era plasat la 45 de grade față de sol atunci când proiectilele erau lansate pentru a maximiza raza de acțiune. Condițiile meteorologice defavorabile cum ar fi vântul
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
de oțel. Din cauza numărului mare de săgeți trase de Hwacha și daunelor mari pe care le provoacă în cazul unui atac, formațiile dense de sodați reprezentau cele mai potrivite ținte. Traiectoria proiectilelor era destul de plată (la fel ca a altor proiectile de filare) din cauza efectului Magnus. Dispozitivul era plasat la 45 de grade față de sol atunci când proiectilele erau lansate pentru a maximiza raza de acțiune. Condițiile meteorologice defavorabile cum ar fi vântul, umiditatea sau ploaia limitau în general raza utilă de
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
provoacă în cazul unui atac, formațiile dense de sodați reprezentau cele mai potrivite ținte. Traiectoria proiectilelor era destul de plată (la fel ca a altor proiectile de filare) din cauza efectului Magnus. Dispozitivul era plasat la 45 de grade față de sol atunci când proiectilele erau lansate pentru a maximiza raza de acțiune. Condițiile meteorologice defavorabile cum ar fi vântul, umiditatea sau ploaia limitau în general raza utilă de acțiune până la aproximativ 100 de metri. Raza de acțiune putea fi mult extinsă în caz că dispozitivul era
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
disponibile decât 24 de tunuri, de timp ce restul le împrumutate Divziei I. mai mult, cel 24 de obuzier au sosit târziu, doar la ora 17:00. Ca lucrurile să se fie și mai grave, obuzierle aveau numai câte două proiectile de piesă datorită coșmarului logistic din Ardeni. Totate încercările germanilor de debarcare pe malul sudic al Meusei au eșuat. Din fericire pentru germani, Divizia I Panzer reușise să traverseze Meuse în centrul frontului. După acest succes, tancurile diviziei au schimbat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
din timpul Primului Război Mondial, fiind în evidență un număr de 31 de bucăți. Obuzierul era destinat în principal pentru distrugerea fortificațiilor pasagere și a forței vii adăpostite a inamicului pe câmpul de luptă. Țeava era ghintuită, fiind construită din oțel forjat. Proiectilele erau explozive sau încărcate cu șrapnele. Pentru atenuarea reculului era folosit un sistem cu „sapă elastică”. Obuzierul era montat pe un afet mobil cu două roți cu spițe din lemn, pentru transport montându-se un antetren cu roți identice.
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
comandament, dotate doar cu mitraliere. Fiecare divizie avea cam 56 de mașini blindate. Cele mai multe vehicule PzKpfw II ale "XVI Armeekorps" nu aveau încă blindajul standar cu cel superior de 30 mm și, din acest motiv, erau vulnerabile chiar și în fața proiectilelor de 37mm al tunurilor franceze L/21. "Corps de Cavalerie" (CC) franceze număra în total șase batalioane de infanterie mecanizată. Prin comparație, "XVI. Armeekorps" dispunea de șapte batalioane de infanterie motorizată. Unitățiel franceze erau echipate cu armament ușor antitanc - 20
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]