2,137 matches
-
castaniu cuminte. De femeie frumoasă, un pic sărită de patruzeci, pe care n-o așteaptă nimeni acasă. De ado lescentă cu gărgăuni și colecție de reviste mâzgălite cu pixul, care fură bani din geanta maică-sii. De studentă nesărată, dar promițătoare, cu bluza închisă până-n gât și sâni absolut desăvârșiți, care iese de la examen, o ia pe Magheru, cu mintea aiurea, mușcă dintr un pateu cu ciuperci (sau cu brânză, vrei cu brânză?) și, în timp ce-și caută cartela de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-și făcuseră culcuș și liniștea nu venise ca o pasăre așteptată la cuibul ei. Soții luară un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa din spate, chipurile să nu-i trezească pe băieți. Dimineața de iulie râdea promițătoare peste urbe. În pașii lor se tăinuiau întrebări ce păreau a fi puse într-un seif de la care nu aveau cheile potrivite. Îngrijorat de starea Inei, Alex găsi să-i spună: - Ești o mamă prea mămoasă, draga mea! Pot spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fusese alături. Mișu zâmbi ușurat și-și mâzgăli numele pe brațul puștiului. Apoi îi întinse o hârtie de o sută de dolari. - Ce-ți cumperi de ei? - Haltere! țipară băieții în cor și o luară la fugă spre un viitor promițător. * - Fecioară sau Balanță. - Nu! În nici un caz Balanță! Doamna Popa nu vroiavoia ca fata ei să fie Balanță, știa ea ce știa. - Cred că mai degrabă Fecioară, calculă mai bine doamna doctor. Will Smith zâmbea stânjenit, cu ceașca de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lăsa. I se va lumina mintea, va face poate o facultate și nu se va mai uita la tine, un nimeni. Dacă ai fi mers pe drumul ales de noi, cunoșteai alte fete mult mai bune, îți făceai un viitor promițător, așa vei rămâne la munca de jos, să trăiești de azi pe mâine. Să știi însă că noi nu te vom mai sprijini. Așa cum ai spus, ești matur, descurcă-te singur, a încheiat pledoaria Tatiana cu lacrimi în ochi. Aceasta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă seacă la ficați de vreo cincisprezece ani am dotat-o cu o trompetă de plastic și-am cocoțat-o pe masa prezidiului. Arată în țoalele ei de bazar ca un gândac de colorado pleoștit de la piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să nu-mi spui mie Grigore dacă o să se mai ia cineva de mata, o să vezi c-o să tremure carnea pe ei de frică. Când ai un necaz, îl mai învârți puțin pe deget. Ei, dom’ profesor, dac-ai ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trecute am văzut mai multe grupuri de băiețași venind în expediție și parcă și-ar fi zis: mărul nu-i de noi vara aceasta, ne lăsăm păgubași. Au avut câteva încercări palide, după care au plecat dezamăgiți către alte zări promițătoare. Azi auzind ciripitul a două fetițe sub măr, întrerup spălatul vaselor și mă postez în geam să văd, să ascult... două fetițe de vreo zece ani se sfătuiesc sub mărul de peste douăzeci de ani. Nu le deslușesc vorbele, dar le
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
camerele și schimbate cearceafurile, și după ce au adunat personalul ca să le comunice că, În cele din urmă, viața continua, se așezară să analizeze lista de cereri de internare și să aleagă, dintre pretendenți, pe aceia care li se păreau mai promițători. Din motive nu sub toate aspectele identice, dar de aceeași importanță, și dispoziția sufletească a administratorilor de spitale și a breslei medicale se Îmbunătățise peste noapte. Deși, așa cum s-a spus mai Înainte, o mare parte din bolnavii incurabili și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
decât să mă considerați de modă veche, dar aș vrea să aflu cine l-a ucis. În mod obișnuit, aș lăsa asta în sarcina băieților de la Brigada Omucideri, dar luând în considerare ceea ce tocmai mi-ați spus, nu sună prea promițător, nu? M-au acuzat cu toții că eu l-aș fi ucis, așa că, cine știe, poate că mă vor obliga să semnez recunoașterea faptei, caz în care voi fi nevoit să lucrez pentru dumneavoastră ca să scap de ghilotină. — Normal că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încasez papara. La urma urmei, nu mă poate da afară din poliție de vreme ce eu sunt aici doar atâta timp cât durează cazul ăsta și apoi mă întorc la propria mea afacere. Dar voi doi aveți o carieră în fața voastră. Nu una foarte promițătoare, e adevărat, am rânjit eu. Oricum, ar fi păcat ca voi doi să vă atrageți supărarea lui Himmler când aș putea la fel de ușor să fac asta de unul singur. Korsch schimbă o scurtă privire cu Becker și apoi replică: — Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e casa Ludmilei, e casa mea. Ludmila dă numărul meu de telefon persoanelor pe care nu le cunoaște prea bine, spune că sunt bună să le țin la distanță... Rămâi descumpănit. Un alt duș rece: cartea ce părea atât de promițătoare s-a întrerupt; numărul de telefon pe care-l credeai începutul a ceva e un drum blocat, cu Lotaria asta care pretinde să te supună unui examen... — Ah, înțeleg... Vă rog să mă iertați. — Alo? Ah, dumneavoastră erați, domnul întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ajuns ca să strice iremediabil echilibrul de forțe dintr-o relație și să facă obiectivul final — logodna neîntârziată a Adrianei cu un bărbat potrivit — și mai greu de atins. — Foarte bine, dragă, mă bucur că am avut această discuție. Sună foarte promițător. Cu siguranță mult mai favorabil decât în cazul bărbaților cu care te întâlnești tu de obicei... Te sun când mă întorc în New York duminică, bine? Se auzi un țac-țac și maică-sa zise: Stai să văd... să verific agenda. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai ocolit. Așa că a trebuit să spună aproape de-a dreptul ce vrea. Dar nu și adevărul. A repetat povestea olandeză: sînt jurnalist, fac un interviu despre... și tot așa, pînă a ajuns la un da nu prea hotărît, dar promițător. Mai bine unguroaica ar fi zis nu. S-au văzut peste două săptămîni la Sopot. Marika era o femeie Încă frumoasă, puțin cam plină, cochetă, mare fumătoare, a aprins țigară după țigară. Și așa În barul În care intraseră era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi atât de răvășită, că nici n-ar mai avea rost toată povestea cu logodnicul. Când lui Julie îi intră ceva în cap, devine eficiența întruchipată. Și-a ales Balul Conservatorului din New York, o petrecere filantropică, drept cel mai promițător teren de vânătoare. După ce și-a cumpărat un bilet, a sunat-o pe doamna E. Henry Steinway Zigler III, președinta de onoare, pentru a „pune la punct strategia“. Julie voia să afle din timp amplasarea invitaților la mese. Doamna Zigler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să ne prostim ca să îi putem prosti pe cei mai tineri ca noi, au intervenit alții oameni care ne-au făcut să amușinăm cu voluptate înspre filosofie. Grünbergii, ea și el (Cornelia și Ludi), ne-au înfiat ca pe niște promițători pui de pripas, zvârliți peste bordurile amorului de înțelepciune, după principiul: „Om la apă”. Ne-au întins colacul lor de solidaritate, adunându-ne pe puntea mică unde te mai puteai salva de urât fiindcă Ludi nu știa să trăiască fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noapte. Și aș putea să clarific neînțelegerea mâine. — Îhm... s-ar putea să încep în seara asta ? mă trezesc spunând. — Nu văd de ce nu... începe Eddie. Haideți să nu ne pripim, îl întrerupe Trish tăioasă. Am avut destul de mulți candidați promițători pentru acest post, Samantha. Dintre care, câțiva chiar senzaționali. Una dintre fete avea chiar diplomă în cordon bleu ! Trage din țigară, privindu-mă ușor pieziș. Și ceva în mine se îmbățoșează brusc, din reflex automat. Și nu mă pot abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Occidentul Își va aminti de exemplul lui, Persia Își va aduce aminte de fapta lui? Mă feresc să mă gândesc la asta, de teamă să nu recad În inevitabila melancolie a celor care trăiesc Între două lumi, două lumi la fel de promițătoare, la fel de dezamăgitoare. Cu toate acestea, dacă m-aș mărgini la evenimentele care au urmat imediat după moartea lui Baskerville, aș putea susține că ea n-a fost inutilă. Au urmat intervenția străină, ridicarea blocadei, convoaiele de aprovizionare. Grație lui Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
estimările presei. E ora 10.00. Lionel deschide televizorul. Pe ecran apare un generic îndoliat: „Oameni care l-au cunoscut pe Lionel“, pe muzica stenică a marșului funebru. Folosirea perfectului compus îi dă frisoane mai mari decât muzica. Emisiunea începe promițător, într-un azil de bătrâni, unde reporterul - experimentatul Lucien Racaille - a descoperit-o pe Florica Amântulesei, fostă femeie de serviciu la Casa de Copii numărul 4. Florica are 82 de ani, este complet senilă și molfăie o ciocolată cu alune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a adus țării primul premiu de regie la Cannes În 1965 și a (re)construit, În echipă, Teatrul Mic, Studioul Teatrului din Pitești, Naționalul bucureștean, cel din Craiova și, cel mai important proiect, sala Arenă de la Bulandra. După un Început promițător, s-a trezit marginalizat, cenzurat, și i s-a interzis să monteze, timp de zece ani; În această perioadă sora i-a murit, iar tatăl era hărțuit În anchete ale poliției. Cu toate acestea, n-a capitulat și, ajutat de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
chiar cu scenografia!, din dorința de-a nu se autolimita și plafona. Cerea prospețime colaboratorilor și subalternilor. Drept care, devenea indezirabil, de cele mai multe ori. Vroia să facă cultură, artă profundă, să dea greutate spectacolelor În care se implica. Începuturile erau pretutindeni, promițătoare. Trecea o vreme și...ieșea la lumină superficialitatea, meschinăria, limitarea artistică și duplicitatea lumii Înconjurătoare. De ce? De altfel, interogația constituie leit-motivul cărții. Ea apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
celebrități care mă imploră să le fiu amantă pentru un singur telefon de la Patrick, care să-mi spună că nu poate trăi fără mine. Am fost pândită de depresie toată seara. Cam așa stau lucrurile de fiecare dată. Începutul e promițător: haine de firmă, farduri scumpe, un creion dermatograf cumpărat de la New York, un pahar cu vin ca să-mi vină cheful de distracție, pupici pentru Daisy și pentru oricine îmi iese în cale și un glas optimist. Timp de o oră totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care veneau din toate părțile: Și cum merge? Când e petrecerea? Vacanță când luăm, Corvium? Dar programul când se schimbă? O groază de întrebări la care răspundeam fie dând din cap, fie ridicând o mâna, fie zicând pe un ton promițător: "Acuși. Guvernul va fi la picioarele noastre în cel puțin o săptămână". Știam că era tragere de timp și că așa ceva nu avea să se întâmple acum, când planurile mele erau răvășite. Era un dezastru, dar cum să le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trăsăturilor feței, nelăsând nici o emoție să scape de sub masca zâmbitoare a indiferenței. Îl urmară Mara Severiuc, o fată isteață care vroia o carieră în medicină și a crezut că un început timpuriu nu-i va strica, Sarah Medico, care călca promițător pe urmele Marei, Pascariu Mihail, un băiat de excepție, deșirat, cu un păr șaten lung, care era prins intenționat neglijent într-o coadă. Cu puțin timp înainte de a începe să vorbesc, în cancelarie intră și Aneriu Dutrumof. Corpul gras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și arătă spre mine. Privește! Lumina începea să dispară din peșteră și limbi de întuneric se ridicau din adânc ca niște uriași care au dormit mult prea mult și se scuturau acum de moleșeala care i-a cuprins. Se înălțau promițător și se apropiau de mine ca de o pradă. Se învârteau în jurul meu, din ce în ce mai aproape și mai amenințător, la fel cum o făcuseră norii plumburii cu soarele de afară, iar eu stăteam neputincios în mijlocul lor. Singurul lucru pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asta dorea Diehl. În plus, BioGen deținea 4500 de metri pătrați de spațiu de depozitare, într-un parc industrial aflat la trei kilometri depărtare. Acolo erau amplasate facilitățile de păstrare a animalelor, împreună cu laboratoarele periculoase. Josh Winkler, un tânăr cercetător promițător, luă niște mănuși de cauciuc și o mască chirurgicală de pe un raft de lângă ușa ce ducea la cuștile animalelor. Asistentul lui, Tom Weller, citea un articol de știri lipit pe perete. — Să mergem, spuse Josh. — Cred că Diehl e ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]