7,270 matches
-
o furtună în numai cincisprezece cuvinte. Culmea e că, dintre toate prozele lui Cupșa, aceasta e cea mai locvace, cu frazele cele mai ample. Aș zice că e un contrapunct inteligent. Din păcate, anunțam, finalul e mult sub nivelul restului. Protagonistul începe să scrie la fața locului, și scrie, și scrie, până când hârtia îi e zburată din mâini, luată de vânt. Augustin Cupșa, în schimb, e luat de val: „Hârtia lui Promoroacă a umblat prin lume, dusă de vânt și muiată
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
Paula Ribariu), Rosei a ținut un jurnal inspirat din viața artiștilor din Capitală, notițele acoperind un răstimp de 30 de ani (1970-2000). Așa se face că pictori, poeți, romancieri, sculptori, colecționari de artă, scriitori și critici de toate genurile sunt protagoniștii celor două volume masive care au apărut anul trecut. Social vorbind, figura lui Rosei e firavă pînă la inexistență. Un anonim fără tenacitate și fără ambiții adînci, dar înzestrat cu un simț sigur al valorii plastice. Cu prieteni puțini și
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
fi sesizate schimbări semnificative survenite atît în viziunea scriitorului asupra existenței individului în contemporaneitatea socială și literară, cît și în opțiunea pentru forma arhitectonică și procedeele narative. Ce descoperă, așadar, cititorul mai mult sau mai puțin model dincolo de (pseudo)aventurile protagoniștilor respectivi ai celor două romane? Protagoniști de altfel foarte asemănători ca proiecție a unui referent real, întrucît ca inserție socială, temperament și destin uman se situează în aceeași zonă a existenței în mediocritate și vulgaritate, a spiritului introvertit și fantezist
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
în viziunea scriitorului asupra existenței individului în contemporaneitatea socială și literară, cît și în opțiunea pentru forma arhitectonică și procedeele narative. Ce descoperă, așadar, cititorul mai mult sau mai puțin model dincolo de (pseudo)aventurile protagoniștilor respectivi ai celor două romane? Protagoniști de altfel foarte asemănători ca proiecție a unui referent real, întrucît ca inserție socială, temperament și destin uman se situează în aceeași zonă a existenței în mediocritate și vulgaritate, a spiritului introvertit și fantezist și a eșecului iremediabil; iar ca
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
un hombre inmaduro, publicat în prima decadă a noului mileniu, nu mai lasă loc nici speranței, nici viitorului. Singurătatea personajului este absolută, interlocutorul este inventat, iar naratorul omniscient e absent. Ca în narațiunile picarești, condiția umilă și solitudinea îi impun protagonistului asumarea funcției de narator, iar pseudoautobiografismul reclamă introducerea unui naratar intratextual misterios și tăcut (aici o variantă feminină a lui Domnia Voastră din Lazarillo de Tormes, în care ne putem închipui o alegorică doña Soledad sau un alterego). De această dată
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
narațiunea capătă semnificația dramatică și precisă a actului ultim. În forma ahitectonică a ultimului său roman, distinctă de aceea a operei prima, Luis Landero introduce o tramă abil constituită după sistemul vaselor comunicante. Recuperarea trecutului, în care traiectoria vieții naratorului protagonist se intersectează cu destinele altora, produce o narațiune fragmentară, în acord cu dinamica memoriei voluntare și involuntare. Pasajele pe această temă includ scurte descrieri, portretizări, scene și dialoguri care susțin ritmul alert al acțiunii și introduc note comice proprii farsei
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
social-politic spaniol și internațional (perioada franchistă, războiul din Irak și reacțiile protestare din Spania, din februarie 2003, baza americană din Rota, întîlnirea Bush-Blair- Aznar din Insulele Azore). Există însă și secvențe sau capitole aparte în care discursul devine reflexiv. Naratorul protagonist întrerupe firul istorisirii pentru a evalua, a medita sau a-și dezvălui gîndurile, ideile, sentimentele față de diverse teme existențiale și concepte precum identitatea, condiția umană, vîrsta copilăriei, căsnicia, sentimentele, iubirea, valorile morale, adevărul și puterea, timpul și istoria, cunoașterea și
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
și autocunoașterea, idealul, realitatea și fantezia, comunicarea prin limbaj, lumea modernă, religiile și ideologiile etc. Perspectiva critică, denunțătoare și lucidă în evaluarea dezastrului și a minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un histrion cu natura incertă, duală a eului și apetența unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
care dizolvă orice iluzie: viața este pentru individ „o afacere păguboasă și obositoare”, într-o lume absurdă, condamnată la falsitate, identitatea este ceva finanțabil, iar a te bucura de putere înseamnă să-l prostești pe aproapele tău. Prin intermediul acestui narator protagonist, Luis Landero denunță eșafodajul pe care se sprijină, în bună măsură, lumea în care trăim: manipularea prin strategii, politici, religii, ideologii și retorică patriotardă, care proclamă valori insuficiente precum rațiunea și tehnica, în numele cărora modernitatea și postmodernitatea au oferit „spectacolul
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
zonă a evocărilor de personaje și de medii este și cea mai atrăgătoare a cărții, după cum se poate bănui, mai „umanizată”, dispensată, cum este, și de limbajul prea tehnic. La locul lor în studiul Gabrielei Gheorghișor sunt insistentele contextualizări istoricosociale. Protagoniștii „Școlii de la Târgoviște” au apărut dintr-o dată în mișcarea literară, concertat, s-ar putea zice, faptul întâmplându- se în jurul lui 1970, ca unul din efectele climatului de liberalizare. Așa cum s-a spus, își făgăduiseră în tinerețe să nu debuteze nici unul
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
diferența față de matematică. Pe scurt, scopul unei povești este să prezinte o problemă sub o formă diferită. Iar soluția îți este sugerată literar de direcția în care se îndreaptă și felul în care se mișcă.” Așa gândește Tengo, unul dintre protagoniștii celui mai recent roman al lui Haruki Murakami, 1Q84, exprimând foarte probabil chiar punctul de vedere despre literatură al unui autor care, indiferent de temele abordate sau de perioada în care a scris, a pus dintotdeauna preț pe o poveste
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
că este scris cu multă stângăcie, are ceva aparte care-i fascinează pe Tengo și Komatsu. Până la un punct, ambele narațiuni curg destul de firesc; deși sunt ciudate, nu încalcă în vreun fel legile unei lumi normale. Cu timpul însă, pe măsură ce protagoniștii se pomenesc tot mai mult înghițiți de poveștile lor, în ceea ce îndeobște numim realitate apar mici breșe. Aomame ajunge să se îndoiască de faptul că ar mai fi contemporană cu lumea din jur și denumește noua realitate, foarte similară cu
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
a mea și a prietenilor mei, iar eu nu cred în scrisul pentru un public restrâns. Tema prieteniei este recurentă în romanele pe care le-ați scris. Persoanele reale care, în Supleantul, se numesc Călin, Marcel, Stejar sau Luminița - prietenii protagonistului - au experiențe biografice comparabile cu a dumneavoastră? Poveștile de viață ale prietenilor mei o concurează cu siguranță pe a mea, pentru că toți am făcut parte din acea generație care a fost atomizată în anii '70-'80. Cei mai mulți dintre noi au
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
aș spune că pe ele se întemeiază din nou, cu bună știință, rețeta infailibilă de succes a scriiturii. Gravitatea nu se află în ton, ci în intrigă, în derularea neprevăzută a evenimențialului - surprinzător pentru cititor și, în egală măsură, pentru protagonist. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății consumiste în ansamblul ei. Se poate vorbi și despre așa ceva, dar sentimentul meu e că romanul explorează - în notă solemnă - mai curînd tribulațiile unui anumit model tipologic, pe
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
o situație materială de invidiat. În plus, Tubby are o familie reușită. Soția, Sally, încă atrăgătoare, are cariera sa, iar copiii, maturizați, studiază la instituții universitare performante. Nimic nu pare să anticipeze declanșarea unei crize existențiale. Cu toate acestea, inexplicabil, protagonistul intră într-un neașteptat declin creator, dublat de spleen englezesc și numeroase complicații metafizice, mărturisite doar jurnalului personal. Inițial, Tubby suferă de o misterioasă durere în genunchiul drept, imposibil de diagnosticat de către medicii consultați, durere clasificată de însuși pacient drept
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
pornește în căutarea (detectivistă) a iubitei dintîi. Cu greu, după nenumărate peripeții (și ele tipic lodgiene, amintind de excursiile disperate ale lui Persse din Small World), Tubby o localizează pe Maureen - dezolant de îmbătrînită - într-un pelerinaj religios unde, entuziasmat, protagonistul decide să o însoțească. Într-una dintre seri (în ciuda faptului că e căsătorită), evlavioasa femeie îi cedează - cam neverosimil - insistentului scriitor. Laurence își redescoperă, încîntat, trăirile sexuale ale tinereții (la rîndul lor, atenuate pe parcursul crizei), neglijînd, aristocratic, subit revelata mastectomie
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va afla cu ce urzeli umblă sărmanul și rătăcitorul pătrunjel. Ha, ha." Sute de asemenea scene, avându-i ca protagoniști pe reprezentanții florei și faunei, sunt relatate de autor conștiincios, minuțios și plicticos, fără ca din efortul lui să rezulte literatură. Este ca și cum cineva l-ar fi pedepsit să nu se mai exprime ca toți oamenii, ci să vorbească într-o
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
pentru evoluția personajului Cecilia este venirea la Pietŕ a maestrului compozitor Vivaldi. Ea este o muziciană deja formată de vreme ce simte noutatea compozițiilor noului profesor, ca de pildă acel parfum de femeie sau chiar, păstrând proporțiile, alchimia preparării miresmelor profesată de protagonistul ucigaș-sinucigaș din Parfumul de Suskind: "Don Antonio a scris un concert unde se simte spumegând firea noastră de femeie, prezentată în trei faze, mai întâi veselia, apoi jindul, și din nou euforia. Acest bărbat extrage din trupurile noastre sunete feminine
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
Octave) și George Sand ( în roman, Brigitte). Autobiograficul, pe modelul celorlalte "Confesiuni", ale lui Rousseau, e abia travestit în ficțiune. Ca la Holban, și spre deosebire de Balzac, de care nu se despart majoritatea prozatorilor noștri, aici nu există decât cei doi protagoniști, fără societate. Chiar și în paginile de la început, unde avem tabloul lumii bune și debusolate din anii 20-30 ai secolului, proza lui Musset are caracterul unei confesiuni tulburi și patetice mai degrabă decât aceea "obiectivă", oricât de plină de fantezie
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
e decât un camuflaj convenabil pentru acuplare." Firește că viziunea lui Talliaferro e limitată și că personajele acționează în conformitate cu alte coduri decât cele fixate în mintea bizarului negustor de lenjerie. Personaj fără substanță, el se lasă umplut de cuvintele celorlalți protagoniști, fără a fi capabil de o judecată echilibrată a ceea ce vede și aude. Probabil că felul în care i se adresează Gordon Patriciei Robyn, împrumutând cuvintele lui Cyrano de Bergerac: "Numele tău e asemeni unui clopoțel de aur ce atârnă
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
ar putea să nu se mai construiască niciodată. În această săptămână, la Distractis Film: despre Ulise și Penelopa care este. Periplul amoros al cuplului Oana Mizil - Marean Vanghelie prin poveștile pline de dragoste ale istoriei, îi aduce pe cei doi protagoniști în rolurile Penelopei și al lui Ulise. La finalul Odiseei din sectorul 5, la gospodăria Penelopei se înfățișază doi pretendenți la mâna sa politică: Dan Diaconescus și tribunul Cornelius Vadimus Tudor. Niciunul dintre cei doi nu va putea să o
Interviu cu primarul satului în care nu ai voie să mori, La Distractis Show () [Corola-journal/Journalistic/66992_a_68317]
-
rinocerul nu dă semne că i-ar păsa de ce poartă, ulterior, animalul conștientizează că ceva nu este în ordine, iar în momentul în care tânărul începe să îl "călărească", deja începe să se agite, asemeni unui mustang. Din fericire, pentru protagonistul aventurii, experimentul s-a încheiat fără accidentări, Scott reușind să iasă din țarc victorios.
Poate fi călărit un rinocer? Află răspunsul - Video () [Corola-journal/Journalistic/67024_a_68349]
-
motiv. După ce trase storurile la loc și aranjă divanul cu mâna lui, se așeză pe fotoliu în fața ei și începu să-i vorbească cu niște fraze lungi și monotone despre ancheta în care Erion era nu numai parte, ci și protagonist. Kalina se simțea obosită de frazele lui, cărora, cuvânt cu cuvânt, el încerca să le dea o încărcătură oficială. Drept pentru care se ridică brusc și-l întrebă: - Acum spune-mi, care sunt noutățile? - Ascultă. O să fiu sincer cu tine
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
a se vedea scandalul cu conotații internaționale și penale din vara anului 2009 declanșat de ancheta de la clinica Sabyc din Capitală), despre un presupus ambasador român homosexual la Vatican (unul din cele mai reușite personaje ale lui Dan Stanca, alături de protagonistul Edgar Nour, fiu al lui Septimiu Nour, fost deținut politic și martor mărturisitor al unui miracol de vindecare săvârșit de monseniorul Ghica prin puterea rugăciunii în înspăimântătorul Fort 13) etc. Era de așteptat ca Dan Stanca să nu se comporte
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
Supermodelul Bar Rafaeli și înotătorul olimpic Michael Phelps sunt protagoniștii unei ședințe foto incendiare pentru publicația Sports Illustrated. Îmbrăcați sumar, cei doi își arată corpurile lucrate în poziții seducătoare. Bar este mereu cu zâmbetul pe buze și pară să se simtă foarte confortabil în compania lui Michael, care deși nu
Michael Phlps şi fotomodelul Bar Rafaeli, pictorial incendiar () [Corola-journal/Journalistic/67201_a_68526]