3,810 matches
-
voi reîntoarce poate la 28 sept[embrie] acasă, că marți voi face bulion la d-na Lemonide, că voi avea puține provizii și că, probabil, în primele zile ale lui oct[ombrie] voi merge pentru 2 zile la Slatina pentru provizii. Pricepi? La Buc[urești] nu mai avem nimic. Mi-e dor de tine. Noapte bună, fetița mea dragă. Duminecă Aseară când mă pregăteam să mă culc a revenit Irena, care și-a pierdut un porte-monnaie cu cheia de la geamantan, un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masă, am fost la D-na Roșculeț, pe tite dame vulgaire, mais intelligente; son fils a été recalé dans la session de Juin, à Sf. Sava. E vorba să-l iau în pensiune, fără prea mulți bani, dar cu imense provizii. Tu ce spui? La masă, seara, singură, chiar și fără perspectiva fugarei apariții a Irenei, care a plecat azi cu Călin. Să-ți vorbesc puțin de Lucia. Ciudată ființă, cu o sete de mondanitate de proastă calitate; cu aptitudini de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sic) masă și am plecat. Scena era urmărită de toți: clienți și chelnări, cu sfioșenie și nedumerire. O chiamă Mania. (E Mania Antonova!) De dimineață am avut o plaje magnifică, tot în barca lui Riza. După dejun, am pornit după provizii, am găsit ghiudem crud și am luat 2 kg., 28 kg. brânză de la Curti și deocamdată atât. Se găsesc extrem de greu cele ce voiam să iau pentru a evita cozile în București. Aici, am impresia că m’am îndreptat mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi vor povesti despre tine două ființe ce vin direct de la Paris. Am stabilit aproape să iau în pensiune pe băiatul vitreg al lui Roșculeț, pe acel pe care l’am lăsat la bac la Sfântul Sava, în Iunie. În afară de proviziile care depășesc pe cele ale lui Curti, va da și 3000 lei pe lună. Tu ce spui? Mă simt obosită... mă voi culca; am o saltea de paie groaznică, tare ca piatra. Nici azi nu am primit nimic de la tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vrut să fugă din țară, împreună cu șeful lor; inconștienți care au dus țara la ruină și care nu știu să meargă în ritmul lumei noui. De la tine, tot nimic. Voiam și sper să plec miercuri, dacă voi izbuti să strâng proviziile de care voi avea absolută nevoie; cel mai târziu voi pleca joi. Tu știi, acum îmi dau seama că ai plecat; s’a canalizat răscoala apelor și curge greu și tulbure, dar în matcă. Te iubesc. Luni seara, 29 sept
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
avea absolută nevoie; cel mai târziu voi pleca joi. Tu știi, acum îmi dau seama că ai plecat; s’a canalizat răscoala apelor și curge greu și tulbure, dar în matcă. Te iubesc. Luni seara, 29 sept[embrie] [1947] Atâtea provizii am vrut să fac, încât am rămas a doua oară fără bani. Și așa, azi, m’am trezit fără suma suficientă pentru plecare. Dar ce-mi pasă, voi găsi. Închipue-ți, Mica mea, că Lisette Bălteanu văzându-mă atât de turburată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dar ce-mi pasă, voi găsi. Închipue-ți, Mica mea, că Lisette Bălteanu văzându-mă atât de turburată de lipsa de vești mi-a telegrafiat: „Așteaptă acasă două scrisori. Sărutări, Lisette“. Sunt în al noulea cer și plec miercuri, cu ce provizii voi găsi până atunci, pentru că și chestiunea închirierei s’a aranjat. Ți-am scris sau nu că sâmbătă a plecat de aici Chirana cu Iani, Gheorghe și Ștefan Curti, la noua gazdă? Astă seară, întorcându-mă la hotel după o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pensiune. Semnalul stingerii m’a avertizat că peste o jumătate de oră se stinge lumina în întreaga casă, în oraș. Azi a bătut vântul; am făcut plaje totuși; era o vreme minunată, am mers prin tătărime, cam chinuită de grija proviziilor, încă neachitate. Acum, mi-e egal. Plec cu inima încor dată spre scrisorile tale. Te sărut iubita mea, și toată dragostea închircită în mine de grijă și depărtare se înaripează. Mâine vor pleca spre tine ultimele rânduri din Mangalia, care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Gheorghe Rednic!!! M’am reținut, dar aș fi avut o poftă nebună să las palmele să freamăte boierește! Îmi propunea să-mi devie în locul tău un copil sufletesc, să rămână în casă în lipsa mea, să meargă la Mang[alia] după provizii, să-mi facă piața aici. Nu, zău!! O întrevedere oțioasă și imbecilă cu parteneri șerbi. Rezultatul: deocamdată Chirana, cu cozile ei blonde revăr sate pe perină, doarme în patul meu. Urmarea, pe mâine, ca în romanele de senzație. Și acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am purtat cu mine mai dureros ca’n zilele din urmă, cu o nejustificată impresie că nu-ți voi mai putea scrie, din pricina ocupațiilor și lecțiilor suplimentare. Acum e epoca culesului viei, în toi; mă gândesc să mă duc pentru provizii la Slatina. Mă tem că nu am să mai pot ține urna după dorința tatălui tău la Crematoriu; și editura Cioflec are mari pretenții pentru publicarea cărților tatei. Azi, nefiind publicat în jurnale că cenaclul va începe dumi neca viitoare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
preocupări; băiețelul acesta îmi pare că-mi va da du fil à retordre, vrea să-și dea aere de stăpân, pentru că de ieri s’a adus aici făina și brânza, după ce 23 de zile am pus la dispoziția lor toată provizia mea. Din partea poetului R., lucruri dezagreabile. Sunt fericită că pot să-ți scriu; e un lucru minunat să pot să-mi deschid inima, să-mi dau iluzia că vorbesc zilnic cu tine, să-ți spun că am impresia că însăși
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
liceul fr[ancez] unde am discutat filmarea peisagiilor din Franța, apoi la Reg[ina] Maria pentru jurnalul de perete, cu d-na Georgescu la inspectoratul [din] Str. Romei, apoi cu ea și pentru ea la Minister. Mici neajunsuri gospodărești cu proviziile C[urti], apoi la același film colorat „Henri V“, care rulează aici la Luxor și Trianon, cu Chirana, apoi acasă, în casa încălzită, destinsă de închircirea frigului crâncen de azi. Noroc că ziarele ne asigură că iarna nu va fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mamă harnică și că voi isbuti până la urmă să-ți trimet bani; să scap de datoria aceasta mare; gândește-te că în două luni am isbutit să plătesc în octombrie și noembrie (septembrie am fost la Mangalia și am făcut provizii de iarnă, modeste e drept, dar totuși) 10 000 la Banca de Scont, 5 000 la școală, 6 000 Rainer, 4 500 tatălui Ilenei D. în lecții - deci 25 500 și să țiu casa aici, ceea ce e formidabil. Am întrerupt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dacă va veni. S’a cântat „Kalinka“. Ce vremuri mi-a evocat: cumpărarea discului, aducerea aici, dansul tău, flacără și vârtej, casa plină de zumzet și voie bună, [de] râs, uneori prea gâl gâit. Nu-mi dam seama că făceam provizii pentru singurătatea clară și încordată ce începe cu clipa de acum. A plecat chiar acum de aici mama lui Mircea; nu era nevoie de nicio precauție din pricina sănătății ei, e foarte bine, foarte sănătoasă; [...] dar ce deziluzie îmi dau mamele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pot lua o cameră la ea. Mai curând sau mai târziu o să fim toți în situația asta. Am auzit că în iulie vor fi mari reforme și poate că n-am să mai fiu în învățământ. Mi-am strâns niște provizii pentru eventualitatea asta. 3) În ultima scrisoare-curier pari alarmată. Fii liniștită acolo, altfel tot sacrificiul meu e inutil. Pentru luna iulie, am întrebat o pe o inspectoare generală la care fusesem pe vremuri în inspecție dacă pot face cerere pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ofere găzduire, hrană și transport străinilor din alte țări : „[Călăuza] ne-a instalat Într-un sat destul de bun [din Moldova] - scria baronul francez François de Tott prin 1767 -, ai cărui bieți locuitori au fost de Îndată obligați să ne aducă provizii. O familie alungată din casă ne-a dat un loc unde să stăm, iar două oi tăiate, fripte și mâncate fără să plătim nimic, Împreună cu mai multe lovituri Împărțite fără nici un rost, m-au stârnit Împotriva călăuzei mele” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să meargă per pedes. Dar, În afară de trupele combatante mai erau și serviciile, indispensabile oricărei armate din lume și aici trebuie amintită bucătăria de campanie care nu era numai o simplă sobă ci mai avea și numeroase care și căruțe cu provizii iar cum frigiderul sau lada frigorifică nu se inventaseră Încă, animalele de sacrificiu urmau oastea În cirezi sau turme. Inevitabil, se Înregistrau și decese ale acestora și tocmai la acestea se referea adresa nr.3960/22 mai 1877, trimisă de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
II-a de vreme ce comisarul de aici primise opt bucăți pentru care dăduse seamă polițaiului cu adresa nr.1310/14 noiembrie 1877. Deci, vânzarea acestei cărțulii se desfășurase pe durata a 44 de zile de la primirea ei la prefectură. a.s. Provizii rusești tranzitate cu cărăuși români Deoarece nu se semnase nicio Înțelegere Între guvernele român și imperial rus care ar fi obligat țara noastră să-i aprovizioneze militarii, moscalii Își aduceau cele necesare frontului de pe propriul teritoriu. Dar, cum se impuseseră
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
noastră să-i aprovizioneze militarii, moscalii Își aduceau cele necesare frontului de pe propriul teritoriu. Dar, cum se impuseseră niște restricții la frontiera româno-rusă privind traficul de persoane, atunci oficialii noștri s-au gândit că ar fi mult mai bine ca proviziile imperialilor să tranziteze teritoriul național numai cu ajutorul cetățenilor români. În acest sens, prefectul județului Fălciu trimitea Poliției Huși la data de 4 octombrie 1877 adresa „urgentă” nr.8966 ce avea anexată și copia ordinului ministerial numărul 21.878. De
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bolnavi pentru care veți trimite cerificatul medicului din acest orașu”. Rezoluția lui Alexandrescu fusese scurtă și seacă: „Se va da ordin comisarilor pentru conformare”. Cu toate contractele Încheiate de armata imperială rusă cu negustorii sau sătenii noștri În privința asigurării transportului proviziilor atât pe teritoriul României cât și În Bulgaria, uneori chiar pe linia I-a a frontului, totuși ofițerimea moscălească apela În continuare la proprii soldați sau chiar civili numiți „pahonți”. După cum ne explică și Dicționarul limbii române, pahonțul era un
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
stil nou). În septembrie-octombrie 1877, armatele ruse și române au acționat În vederea izolării depline a Plevnei, lucru reușit la Începutul lunii noiembrie 1877. Cei 50.000 de soldați otomani aflați sub comanda lui Osman-Pasa erau Încercuiți și nu mai aveau provizii. Singura șansă pentru otomani era să spargă Încercuirea, lucru Încercat de Osman-Pașa. Acesta a eșuat, iar românii au reușit să intre În redută. Osman-Pașa a capitulat și s-a predat colonelului român Mihail Cerchez, dorind să-i Înmâneze acestuia sabia
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Mama, care acum era mai în vârstă, s-a dus la mai marele lor și s-a plâns, iar acesta i-a spus printr-un tălmaci „ce vreți, e război, soldații trebuie să mănânce până ce ne vor aduce și nouă provizii”. Peste vreo trei zile au împușcat cocoșul care scăpase în prima zi și, minune, iau dat mamei 500 de lei, plată pentru cocoș. Unii dintre soldații ruși aveau niște figuri ciudate, cu trăsături mai asiatice și am văzut că nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
adus în sat, erau ascunse într-un loc ferit în țarnă și în pădure. Convoaiele militare se ridicau mereu pe Dealul Morilor, mergând spre Bacău. Panta dealului fiind foarte mare, uneori scăpau mașinile la vale și acestea se răsturnau, împrăștiind provizii de-ale mâncării și chiar muniție, grenade fără focoase, cartușe, mare pericol pentru copiii tupilați prin tufe ce aveau grijă de vitele ascunse în pădure. Trecerea trupelor prin Pungești n-a durat decât câteva zile, în târg a rămas un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
portret cu Iliescu Președinte. Apoi, stând din nou la rând, mai primea aceleași produse amintite și un nou portret Iliescu, făcându și fiecare rezerve alimentare. Am glumit cu nepotul că, de-aș fi știut, veneam și eu să mi fac provizii de alimente, mai puțin portretul donatorului... Cam așa s-a făcut lămurirea maselor de votanți. Rămânea ca turul doi să clarifice situația dintre Iliescu și Constantinescu. Iată deci că se lucra stăruitor și organizat, la lumina zilei, pentru cucerirea unui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
îmbina suma cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor despre aceste locuri, cu imaginația care aici își poate da frâu liber. Un mister optimist, generat probabil de coloanele colorate, de camera tronului sau apartamentele regale, de frescele restaurate. Cămările pentru depozitarea proviziilor cu uriașele recipiente, camera de baie, toate bănuite, sugerate doar, dar relevând o efervescență vitală cum rare ori mai poți percepe în astfel de așezări arheologice. Aici templul se află alături sau în palat și acest lucru te face să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]