3,260 matches
-
fi mai înrudit cu moartea, decât cu viața, mi-ai vorbi. De acolo unde ești, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aici arată-te, Doamne, să știu ce aștepți de la mine. Ori nu dorești nimic ? (Psalm) (Blaga, 2010 : 104) Comme dans un cercueil, au Ciel Tu Te confines. Ah ! și Tu n'étais plus le promis de la mort Mais celui de la vie, Tu me parlerais. D'où que Tu proviennes, De la Terre ou d'un conte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
majuscule leș pronoms qui désignent Dieu mène, comme nous avons remarqué, à une modification de la voix du texte. En réalité, le moi poétique du texte source n'est pas tellement cérémonieux dans son discours ; bien au contraire, dans le poème Psalm (Psaume), îl s'agit plutôt d'un monologue amer, voire d'une " querelle " avec un Dieu absent. Philippe Loubière ne fait que donner à son texte-traduction une note plus marquée par le sentiment religieux, même și le poème de départ
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Villard, 2007 : 49) [...] et je sais que je porte aussi dans mon âme [...] de voies lactées, merveilles des ténèbres. (J'attends mon crépuscule) (Miclău, 1978 : 153) Mă dezbrac de trup că de-o haină pe care-o lași în drum. (Psalm) (Blaga, 2010 : 104) J'ôte mon corps vêtement abandonné au bord du chemin. (Psaume) (Villard, 2009 : 21) Je me déshabille de mon corps comme d'un vêtement qu'on laisse sur son chemin. (Psaume) (Pop-Curșeu, 2003 :47) Nous avons identifié
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ou peut-être des cercueils. (Paysage transcendant) (Stolojan, 1992 : 67) La traductrice surprend parfois le lecteur par des rimes inédites, même și leș vers source ne riment pas : Între răsăritul de soare și-apusul de soare sunt numai țină și rană. (Psalm) (Blaga, 2010 : 104) De l'aube au crépuscule je ne suiș que fange et blessure. (Psaume) (Stolojan, 2010 : 25) En revanche, dans le cas d'autres poèmes à vers apparemment libre, mais qui, à un certain moment, présentent des rimes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de Veturia Drăgănescu-Vericeanu. Pour illustrer ce propos, nous fournissons un dernier exemple : " Între răsăritul de soare și-apusul de soare/sunt numai țină și rană. " " Entre le lever et le coucher du soleil/je ne suiș que boue et blessure. " (Psalm/Psaume) (Miclău, 1978 : 253) ; " Entre le lever et le coucher du soleil,/îl n'y a que boue et blessure. " (Psaume) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 125) ; " De l'aube au crépuscule/je ne suiș que fange et blessure " (Psaume) (Stolojan, 1992 : 25
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leș traducteurs produisent un changement de registre : " Când eram copil mă jucam cu tine/și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. " " Enfant, je jouais avec țoi/et dans mă fantaisie je te mettais en pièces comme un joujou. " (Psalm/Psaume) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 125). La traductrice donne comme équivalent du terme " jucărie " (" jouet ") le nom " joujou ", qui évoque l'univers enfantin. Pourtant, le poème source présente le contexte d'une " souffrance " (" o durere "). Marquer l'absence de communication avec Dieu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Să mi-l ascund mai bine-n piept [...]. Ô, mon âme !/Que je la cache mieux dans mă poitrine [...]. " (Amurg de toamnă/Crépuscule d'automne) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 97) ; " o, de-ar fi liniște [...]. " " ô, s'il y avait du silence [...] " (Psalm/Psaume) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 131). Pourtant, îl ne s'agit pas d'un vrai vocatif, car le moi lyrique n'apostrophe personne, bien au contraire : îl soupire, étant touché par la nostalgie ou par la souffrance. La traduction adéquate de l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
-n agonie [...] Le Grand Rien agonisait/Dans le royaume de l'Inconnu [...]. " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug. Dans Ton ciel Țoi, Tu restes enfermé/ Comme dans un cercueil d'amertume. " (Psalm/Psaume) (Romanescu, 1998 : 49) ; " Dar unde-a pierit orbitoarea/lumină de-atunci cine știe ? " " Mais où est-il cet aveuglant éclat/ De la lumière du premier jour ?/Personne ne le sait,/Personne ne le voit. " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 8) ; " Îngenunchiez
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ciel " (" cerul ") étant précédé par l'adjectif possessif " mon ". " Când eram copil mă jucam cu tine/și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Du temps de mon enfance/Je jouais avec Țoi/comme on joue à la poupée. " (Psalm/Psaume) (Romanescu, 1998 : 49). Dans cette version, le " jouet " (" jucăria ") du texte source devient une " poupée ". La traductrice personnalise le texte de Blaga, s'identifiant avec le moi lyrique à țel point qu'elle choisisse leș termes en fonction de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de multiplier leș vers en langue cible et de recréer la rime par compensation (" cassée "/" effondrées " ; " village "/" mages " ; " jamais "/" fatigué "/" foyer "). 3. Vers doublés et mis en retrăit dans la traduction de Philippe Loubière : Către cititori (Aux lecteurs) 3 fois ; Psalm (Psaume) 3 fois ; Pluguri (Charrues) 1 fois ; În amintirea țăranului zugrav (En souvenir du paysan peintre d'icônes) 1 fois ; Liniște între lucruri bătrâne (Au calme, parmi d'antiques choses) 1 fois ; Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Faiblement sur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
p. 103). 849 Lucian Blaga, Scrisoare (Lettre), traduction de Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.) Lucian Blaga ou le chant..., p. 108. (Texte source : " aplecat peste întrebările lumii ". V. Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 118). 850 Lucian Blaga, Psalm (Psaume), în Lucian Blaga, L' Étoile la plus triste, op. cît., p. 27. (Texte source : " întrebătoarele mele tristeți ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 105). 851 V. Lucian Blaga, Scrisoare (Lettre), traduction de Jean Poncet, în Jean Poncet
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
p. 15. Nous concevons la surtraduction comme l'acte traductif par lequel le message d'origine est changé, au sens où le texte d'arrivée exprime plus de choses que le texte de départ. 1378 V. par exemple Lucian Blaga, Psalm (Psaume), în Opera poetica, op. cît., p. 104-105. On y retrouve 4 questions adressées à la divinité muette qui șont, en effet, des questions rhétoriques. 1379 V. par exemple Lucian Blaga, Lumina raiului (La lumière du paradis), în Opera poetica
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de minuni a lumii (Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde), în Opera poetica, op. cît., p. 19, qui contient une phrase très ample, disposée sur 15 vers. 1381 V., à titre d'exemple, des poèmes comme Psalm, Domnițele, Veghe , în Opera poetica, op. cît., p. 104, 231 et respectivement 249. 1382 Blaga introduit parfois des citations, voire même des " répliques " dans șes poèmes. V., à titre d'exemple, des poèmes comme Pan, Muguri, Cântec pentru anul 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Lucian Blaga, Lumina raiului (La lumière du paradis), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 51. 1453 V. Lucian Blaga, Primăvara (Printemps), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 59. 1454 V. Lucian Blaga, Psalm (Psaume), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 49-50. 1455 Même situation dans la traduction du poème Stalactita (La stalactite) : leș vers en miroir " Lin,/lin,/lin picuri de lumină [...] cad necontenit [...]. " șont traduits par " Et une
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
op. cît., p. 58. 1461 Lucian Blaga, Primăvara (Printemps), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 59. 1462 Lucian Blaga, Anotimpuri (Saisons), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 62. 1463 V. Lucian Blaga, Psalm (Psaume), în Lucian Blaga " Le Grand Passage ", suivi de Nichita Stănescu " Une vision des sentiments ", traduction de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu, op. cît., p. 46 : le point final du texte source manque. Dans l'exergue du recueil, on peut lire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
depărtării lăuntrice”, niciodată abandonată (și care va deveni chiar titlul următoarei cărți de poeme): ea rezumă abstragerea din lume într-un lăuntru necuprins ca Atman (sinele indic), cutreierat de răsuflarea cosmică (prana). Mari texte de metafizică mitică, de la Vede la Psalmi sau poemul Ghilgameș și până la fragmentele presocratice, dar și până la parabola modernă a lui Don Quijote, „cel cu himera pe umăr”, sunt parafrazate sau convocate prin aluzii spre a gira exemplar atitudinea de interiorizare energică și radicală. E o ghemuire în
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
Man’s Land). Desigur, se află în Plângeri destule neîmpliniri expresive, o alcătuire zgrunțuroasă a metaforei, o oarecare discursivitate, alteori se regăsesc ecouri, tonalități din Radu Gyr (Tentație are ceva din pretextul baladelor acestuia), Dan Botta, Tudor Arghezi (cel din psalmi) sau Nichifor Crainic. Autenticitatea trăirii dă însă acestei poezii ce se crispează sub bătaia de aripă a neantului o vibrație aparte. SCRIERI: Plângeri, 1967; Scrieri din diaspora. Mircea Vulcănescu, Ioan Cușa, Mircea Eliade, îngr. și pref. Nicolae Cușa, Constanța, 1991
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
de prezență, semnat Sarmis, se afirmă intenția ca revista să fie „o tribună de pe înălțimea căreia [...] să se audă glasul românesc al artei”, definindu-se astfel orientarea naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului însingurat), Ion Ojog (Împrimăvărare în duminică), Ștefan Aug. Doinaș (Baladă, Schiță pentru un autoportret, Cântec), Cicerone Theodorescu (Câmp), Ovid Caledoniu, Victor Stoe, Apriliana Medianu, Radu Gyr, Octav Sargețiu
DACIA REDIVIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
a da o tălmăcire proprie, în versuri a Psaltirii, fără a egala virtuozitatea predecesorului „artist” care fusese Dosoftei, dar întrecând cu mult în expresivitate pe ardeleanul Ioan Viski (căruia i se atribuie o nouă și modestă transpunere în stihuri a psalmilor, datând de la 1697). Interesează, în Psaltirea lui C., înrâurirea poeziei populare în metrică, dar mai ales deprinsă ca model stilistic. Predoslovia, izvodită în versuri rusești și românești, denotă un anume exercițiu în cultivarea spiritului, a elocinței. SCRIERI: [Psalmi], în I.
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
stihuri a psalmilor, datând de la 1697). Interesează, în Psaltirea lui C., înrâurirea poeziei populare în metrică, dar mai ales deprinsă ca model stilistic. Predoslovia, izvodită în versuri rusești și românești, denotă un anume exercițiu în cultivarea spiritului, a elocinței. SCRIERI: [Psalmi], în I. Bianu, Introducere la Dosoftei, Psaltirea în versuri, București, 1887, XLIX-LX; Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, îngr. și introd. Alin-Mihai Gherman, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 37, 259, 351, 413, II, 233; Scarlat Struțeanu
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
Vasile M. Neagu ș.a. Se publică sau se reproduce poezie din țară și exil, în adevărate pagini de antologie: V. Voiculescu (O turmă și-un păstor, Colindul ninsorii, Floarea piscurilor, Comoara), Lucian Blaga (Înviere, Ce se schimbă-n poezie, inedită, Psalm), Tudor Arghezi (Moștenire), Nichifor Crainic (Eu), Nicu Caranica (Sfânta Sofia), Valeriu Anania (Marea, Noapte liniștită, Cununa, Simeon Cireneanul, Agonie, Lauda albinei, ), Virgil Carianopol, George Alexe, Dumitru Ichim, Lidia Stăniloae, Cristina Tacoi, Radu Cârneci, Agatha Grigorescu-Bacovia. Proza este semnată de Victor
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
-le în poncif, nu doar tenta întunecată a unei viziuni sau o anume cadență a rostirii, ci și un calapod pentru sintagme. Impresia de monotonie rămâne oricum preponderentă, chiar dacă poetul încearcă să-și extindă claviatura de la romanță, sonet, rondel și psalm la pantum și triolet, ba chiar, surprinzător, la odă. B. pune mult zel în poezia ocazională. Apaticul se smulge, în asemenea momente, din marasmul unei existențe tulburi, clamându-și cu o dârzenie care îl face de nerecunoscut fie oțărârea, fie încrederea
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme (iubirea, trecutul) sunt implicate aventurii capitale, asumarea dramatică a identității, axa ei o constituie Psalmii. A. a fost un poet religios, de o religiozitate interiorizată, foarte pură, dar deloc previzibilă, deloc lineară în manifestările ei. Poetul respinge viziunea instituționalizată, dogmatică, a unei divinități reprezentate convențional, apariție severă, instanță punitivă - Tatăl. Ideea argheziană de Dumnezeu se
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de lume a sfântului e o stare nenaturală și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!” Totuși, ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cerului (muncă chinuitoare, ce „sapă”, destramă insul), omul nu mai poate reitera mântuirea lui Crist. Simbolul cel mai adevărat al eului arghezian acesta este: omul îndumnezeit, Iisus. Îndoindu-se și fugind de pe cruce (Duhovnicească). Jertfit întru eternitate, „singur și nemernic” (Psalm). Alături, disperarea muritorului de a nu afla așezare și odihnă: „Unde ne ducem? Cine ne primește? În poarta cui să cerem crezământ?/ Hai, calule, hai, câine, pământește,/ Să batem, frânți, cu pumnii în pământ” (Două stepe). Demiurgic, A. poate afirma
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]