3,267 matches
-
noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme (iubirea, trecutul) sunt implicate aventurii capitale, asumarea dramatică a identității, axa ei o constituie Psalmii. A. a fost un poet religios, de o religiozitate interiorizată, foarte pură, dar deloc previzibilă, deloc lineară în manifestările ei. Poetul respinge viziunea instituționalizată, dogmatică, a unei divinități reprezentate convențional, apariție severă, instanță punitivă - Tatăl. Ideea argheziană de Dumnezeu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de lume a sfântului e o stare nenaturală și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!” Totuși, ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cerului (muncă chinuitoare, ce „sapă”, destramă insul), omul nu mai poate reitera mântuirea lui Crist. Simbolul cel mai adevărat al eului arghezian acesta este: omul îndumnezeit, Iisus. Îndoindu-se și fugind de pe cruce (Duhovnicească). Jertfit întru eternitate, „singur și nemernic” (Psalm). Alături, disperarea muritorului de a nu afla așezare și odihnă: „Unde ne ducem? Cine ne primește? În poarta cui să cerem crezământ?/ Hai, calule, hai, câine, pământește,/ Să batem, frânți, cu pumnii în pământ” (Două stepe). Demiurgic, A. poate afirma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
al solitudinii totale, între viață și neviață. Poezia de dragoste, acum poezie a regretului și amintirii, e de o mare puritate. Se continuă „dialogul” cu divinitatea, rostirea întrebărilor fără răspuns asupra hotarelor de nedepășit din condiția umană. Acceptarea misterelor inaccesibile (Psalmul mut), afirmarea necesității interioare căreia îi răspunde „fantoma” divinității (Psalmistul) stau alături de răzvrătirile când vitalist-dionisiace (Marele Cioclu), când patetice în tragismul viziunii de chin absurd, sisific, prin care este interpretat destinul (Haruri), și de certitudinea pribegiei și a căutării. Morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
București, 1999; Cornel Munteanu, Pamfletul ca discurs literar, București, 1999, passim; George, Reveniri, 134-136, 146-160, 339-340; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, RL, 2000, 22; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 108-136; Dicț. esențial, 35-41; Baruțu T. Arghezi, „Duhovnicească”, „Psalmi”, „Testament” de T. Arghezi, Cluj-Napoca, 2001; Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, pref. Nicolae Balotă, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 1122-1132, passim; Vârgolici, Portrete, 302-328; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 2003, 26; Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian, Bacău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
răpire mistică. Să vedem care sunt etapele cele mai importante ale parcursului comuniunii. Nu există o concepție unică în ceea ce privește numele sau numărul treptelor către desăvârșire. Spre exemplu Sfântul Isaac Sirul vorbește de copilărie, adolescență și maturitate spirituală. În Comentarii la psalmi Origen propune o scară în trei trepte preluată, prin Evagrie (Tratatul practic 1 și Gnosticul 49), de misticii care leau urmat: 1) practica, 2) contemplarea naturală și 3) cunoașterea lui Dumnezeu. Sfântul Dionisie propune în Ierarhiaia cerească III,2-3, o
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
e pensiero, Milano 1987. Studii: F. Decret, Aspects du manichéisme dans l’Afrique Romaine, Et. Augustiniennes, Paris 1970. O altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici și de aceea Augustin începe să se ocupe de Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos): Psalmii sunt poate textul biblic cel mai iubit de Augustin, cel ce constituie și fundamentul Confesiunilor, nu numai pentru marea însemnătate pe care o are colocviul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu, ci și pentru influența
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Studii: F. Decret, Aspects du manichéisme dans l’Afrique Romaine, Et. Augustiniennes, Paris 1970. O altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici și de aceea Augustin începe să se ocupe de Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos): Psalmii sunt poate textul biblic cel mai iubit de Augustin, cel ce constituie și fundamentul Confesiunilor, nu numai pentru marea însemnătate pe care o are colocviul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu, ci și pentru influența stilistică; aflăm acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
colocviul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu, ci și pentru influența stilistică; aflăm acest lucru și din încheierea la biografia lui Possidius pe care o vom cita mai jos, la pagina ???. În opera sa, Augustin examinează întreaga Carte a Psalmilor și nu doar secțiuni ale acesteia, așa cum se făcuse până atunci. În schimb, dintre cărțile biblice, cele profetice nu s-au bucurat de o atenție particulară din partea lui Augustin, așa cum se întâmplase în cazul lui Ieronim. Cercetătorii au observat că
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acționat încă de la conciliul din 392 astfel încât să fie luate anumite măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Octatus din Milevi prin care îi combate pe donatiști, dar, fiind compusă sub forma unui cântec, cu toate tehnicile necesare
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin care îi combate pe donatiști, dar, fiind compusă sub forma unui cântec, cu toate tehnicile necesare învățării pe de rost, aceasta trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea catolicilor, fiind adresată oricui era capabil să recite un psalm, chiar dacă nu era știutor de carte, așa cum, în fond, era situația majorității creștinilor. Astfel, după un scurt prolog, urmează douăzeci de strofe de doisprezece versuri fiecare, dispuse în ordine alfabetică, de la A la V, însoțite de un refren la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
terminându-se printr-o asonanță pe sunetul e (-e sau -ae). Augustin știa că romanii din Africa vorbeau, ca și cei din alte locuri, în fond, fără să mai simtă de-acum prozodia latinei clasice și de aceea compune acest psalm în proză ritmată și nu conform metricii. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (M. Petschenig); BA 28, 1963 (G. Finaert, Y. Congar, G. Bouissou). 7. Confesiunile Numirea ca episcop la Hippona suscitase numeroase critici și Augustin vrea să răspundă acestora (și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de vedere artistic. Scriitorul a știut să combine stilul împodobit, specific clasicilor și conform cu educația retorică pe care o primise, cu stilul biblic, totul fiind prins într-o rețea foarte subtilă de citate, explicite sau aluzive, luate mai ales din Psalmi; astfel, exprimarea sa devine foarte personală și, în același timp, foarte accesibilă; putem presupune că Augustin a vrut să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească și că a vrut ca opera sa să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al tratatului Cetatea lui Dumnezeu, a cărui scriere a început în 412, pentru că ating multe din temele de-acolo însă într-o formă diferită. Odată pronunțate, aceste predici au fost apoi păstrate și reunite în funcție de subiecte astfel încât să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre prima epistolă a Sfântului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nijmegen 1932 și retipărit de Hakkert, Amsterdam 1965 (important pentru formularea „Sondersprache”, „limba specială a creștinilor”, despre care cf. vol. I, p. ??? și urm.); J. Oroz, La retorica en los Sermones de San Augustin, Madrid 1963. Ediții ale Comentariului la Psalmi: CChr.Lat 38-40, 1956 (E. Dekkers, J. Fraipont); 41, 1961 (C. Lambot); pentru celelalte texte exegetice cf. CChr.Lat 33, 1958 (Quaestiones in Heptateuchum...: J. Fraipont); 44B, 1980 (Quaestiones Evangeliorum: A. Mutzenbecher). O antologie cu comentariu: M. Simonetti (Fundația Valla
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și sintetizează motivele din cele două cărți precedente referitoare la necesitatea botezului care servește la ștergerea unicului păcat comis de copii, adică cel originar, și la presupusa posibilitate de a nu păcătui, negată și de Scriptură (cf. Iov 14, 4-5; Psalmi 50, 6-7); îl citează, ca pe o autoritate, și pe Ciprian. Urmează imediat un alt tratat, dedicat și acesta lui Marcellinus, ca să-l ajute să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu et littera) în care Augustin, reluând
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prophetarum) din care ne-au rămas interpretările la Osea, Ioil și Amos, și un comentariu la Cartea lui Iov (Expositio libri Iob); ne-au parvenit și unele fragmente dintr-un Comentariu la Cântarea Cântărilor. În fine, a tradus Comentariul la Psalmi scris de prietenul său Teodor din Mopsuestia. Bibliografie. Ediții: CSEL 42, 1902 (alte opere între care De nuptiis et concupiscentia: C.F. Urba și I. Zycha); 85, 1, 1974 (Contra Iulianum t. prior, libri I-III: M. Zelzer); BA 23, 1974
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi ai lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele foi întinse pe perete și le citea vărsând fără încetare râuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): “în mijlocul acestor nenorociri, el
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan Cassian, care este considerat de obicei șef de școală al semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma și cu un conținut exegetic mai evident este o Exegeză a Psalmilor (Expositio Psalmorum: de la nr. 100 la nr. 150), care nu e altceva decât o culegere de explicații extrase din Exegeza Psalmilor a lui Augustin; a scris și o Carte de maxime extrase din operele Sfântului Augustin (Sententiarum ex operibus Sancti
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma și cu un conținut exegetic mai evident este o Exegeză a Psalmilor (Expositio Psalmorum: de la nr. 100 la nr. 150), care nu e altceva decât o culegere de explicații extrase din Exegeza Psalmilor a lui Augustin; a scris și o Carte de maxime extrase din operele Sfântului Augustin (Sententiarum ex operibus Sancti Augustini delibatarum liber), o serie de 392 de sentințe care ar trebui să constituie un fel de summa a teologiei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii. Draconțiu nu uită nici măcar aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgână și ia ca model pentru cântul său Poeziile triste (Tristia) ale lui Ovidiu, dar și Scriptura și în special Psalmii. De aceea, Fontaine a vorbit despre „un Psalm romanizat și, mai ales, actualizat”. Opera principală este însă cea dedicată Laudelor lui Dumnezeu (De laudibus Dei), formată din trei cărți scrise în hexametri. Aceste laude se justifică, observă poetul, dacă este
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
uită nici măcar aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgână și ia ca model pentru cântul său Poeziile triste (Tristia) ale lui Ovidiu, dar și Scriptura și în special Psalmii. De aceea, Fontaine a vorbit despre „un Psalm romanizat și, mai ales, actualizat”. Opera principală este însă cea dedicată Laudelor lui Dumnezeu (De laudibus Dei), formată din trei cărți scrise în hexametri. Aceste laude se justifică, observă poetul, dacă este cercetată în primul rând cea mai însemnată operă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a doua sursă de inspirație, importantă, și anume imnul, ca instrument folosit pentru a înălța laude lui Dumnezeu. Tema fundamentală este, așadar, slăvirea dreptății și, mai mult decât atât, a mizericordiei lui Dumnezeu. Tema mizericordiei este exprimată, firește, prin ritmul Psalmului, de aceea Laudele lui Dumnezeu se dovedesc, în esență, o operă cu caracter compozit, care are atât formă de epopee cât și de imn. În afară de sursele creștine, Draconțiu, poet și retor avizat, s-a inspirat și din poezia păgână și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgân Claudian, care a scris între 395 și 405 și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel presbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns până la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Totuși, numele de Arnobiu este atestat doar în Africa și de aceea putem presupune că și scriitorul nostru este de origine africană și că s-a mutat la Roma după invadarea Africii de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și polemic prin care sunt combătute diversele erezii și chiar doctrina augustiniană a harului, deși Augustin nu este pomenit niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]