KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...220 >

5,478 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

ca în filmele vechi, fără prea mult sânge. Prima victimă a răscoalei... De fapt... a doua, dacă e să-l număram și pe Orande. A doua păpușă ale cărei sfori fuseseră tăiate. "Mai sunt?" Nu, Sergiu, nu mai sunt. Lasă pușca acolo, du-te și vezi cum se descurcă colegii noștri în grădina din față. Pun mine acolo. "Mine? Uau! Am plecat!" Nu părea afectat de ceea ce făcuse, dar îl simțeam zdruncinat. Tocmai ucisese. Se conforta cu gândul "Mai bine el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Era îndeajuns pentru mine. Ajunsesem deja la etajul doi și treceam pe lângă clasele ale căror uși erau deschise pentru a lăsa lumina să intre. Geamurile erau deja baricadate și în dreptul fiecăruia stătea câte un elev care avea la picior o pușcă armată. O fantă era locul prin care se putea ținti în afară. În încăperi, atmosfera era încordată... știau că suntem în război. La fel erau lucrurile și la etajul trei. În acoperiș, stătea câte un elev cu o pușcă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
o pușcă armată. O fantă era locul prin care se putea ținti în afară. În încăperi, atmosfera era încordată... știau că suntem în război. La fel erau lucrurile și la etajul trei. În acoperiș, stătea câte un elev cu o pușcă cu lunetă la fiecare zece, cincisprezece metri ce privea pe geamul din dreptul lui să vadă vreo mișcare afară. În partea dreaptă, auzeam zgomotul făcut de Mihail și Soliteraj și echipa lor care făceau modificări acoperișului. Am găsit trapa ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
trăiască... pentru moment. Tu ești liderul lor? făcu cu dispreț Ministrul. Da. Tu ești liderul lor? îl întrebai cu același dispreț făcând semn spre cei din spatele lui. Da. Băieți, țineți armele alea la ochi! Ăștia fac parte din Rombul Elitelor! Puștile s-au ridicat la nivelul ochilor, fiind gata să tragă în cazul cel mai nefericit. În spatele Ministrului, călăuza mea a zâmbit timid. De ce ai venit, Allston? l-am întrebat simplu. A părut mirat că-i știu numele. Am încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
din teacă țâșni o scânteie roșie ce se opri la gâtul Ministrului sub forma unei lame ce râvnea sânge. Cei din Rombul Argintiu și-au scos armele și m-au luat în cătare, dar se treziră ei înșiși amenințați de puștile colegilor mei, care îi luaseră pe ei în cătare. Astfel, în mai puțin de o secundă, fiecare era amenințat din cel puțin o singură parte și un singur cuvânt spus greșit sau un act necugetat ar fi însemnat o baie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să se contopească cu eternitatea. După un timp incredibil de lung, își coborî mâna și se dădu înapoi, iar Eterna trebui să-și potolească setea în liniștea tecii. Trio-ul Ministrului își coborî încet armele, iar colegii mei își lăsară puștile lent în jos, gata în orice moment să le ducă din nou la ochi. Ține-o, dacă vrea să stea! zise în dispreț Ministrul. Eu, fată, nu te mai recunosc ca fiică a mea, scuipă el înspre fosta sa moștenitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
în mijlocul clasei, cu fața spre locul unde obișnuia să fie tabla. Înaintea lor stătea un falnic Perir François care bătea darabana pe tocul pistolului din mâna dreaptă. În jurul lui, cinci elevi din ultimul sau penultimul an de studiu stăteau cu puștile sprijinite în umăr, gata la primul semn de agresiune să-i ciuruiască pe cei trei. Surprize, surprize! Erau doi demnitari îmbrăcați într-un bleu oficial și un al treilea, care stătea între cei doi, mândru, ca toți cei care aparțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
și ceru alta. O inspectă cu atenție, se uită la mecanismul de blocare și ceru un alt proiectil. Elicopterul aproape ajunse deasupra colegiului și îi vedeam pe cei din el cum pregăteau Macrel-ul. Îl văzură! Unul din ei își scoase pușca pe ușa glisantă și trase spre trapa din pământ. Rundă după rundă. Cei din școală nu au tras în elicopter când au putut, pentru că era, după ei, prea departe. Acum, fiind deasupra, era prea târziu. Tempus fugit, Sergheiov! Ce naiba faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
găsi o explicație. Tu...Tu...Cum... Mâna îi rămase pe loc, făcu un pas în față și lipi țeava pistolului de fruntea mea. Apoi făcuse singurul lucru care îi trecea prin minte... mai trase o dată. Demodatul iz al prafului de pușcă îmi ajunse la nări. Același rezultat. Cum... Cum... Tu... Da, Dutrumof. Eu. Eu sunt începutul și sfârșitul. Începutul revoluției și sfârșitul tău! I-am coborât încet mâna dreaptă și am ridicat-o pe a mea în acest timp, apropiindu-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Din când în când, se auzeau mustrările celor din jur sau ale celor responsabili de clasa în care se aflau când nu reușeau să se facă înțeleși de către Velail: "Taci, idiotule, că vin la tine și-ți bag patul de la pușcă pe nas! Bun! Sala doi B, nimic special!" Câteodată, se mai primeau și rapoarte de genul: "Încă unul jos!" Corvium, în ciuda tuturor acestor distracții, se dedică cu succes studiului hărții și în curând începu să înțeleagă cât de cât ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
e nimeni în el. Așa pustiu... e puțin înfricoșător, dacă stai să te gândești, răspunse Mihail întrebării lui Maghir. E ciudat... făcu Gavriil. Da. Uite ce a fost cel mai apreciat colegiu din Uniune și unde l-au adus niște puști descreierați care abia pășesc în vârsta bărbăției! zise Cozmin. În fața plutonului de execuție, spuse Soliteraj, izbucnind într-un acces scurt de râs maniacal. Tăceți! ordonă Corvium. Ajunseseră în fața ușii care dădea în labirintul subteran. Coborâră spre tunelul de alimentare al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să fie întuneric! Corvium știa că acest comportament avea să dea de gândit, așa că ordonă deschiderea focului. Iadul se dezlănțui în scurt timp. Cei dintâi Gardieni se prăbușiră morți, iar cei din rândul doi abia avură timp să-și armeze puștile când căzură și ei. Rândul trei se organizase și riposta salvelor celor opt. George Govar se aruncă la pământ cu puțin timp înainte de a începe schimbul de focuri și se târa în acel moment cât mai departe de zona de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Urcând treptele vagonului, putură vedea mecanicul desemnat cum se grăbește spre postul său. Capitolul 26 Ani Eram cu toții un pic confuzi. Nu ne așteptam la un asemenea ajutor și câțiva erau suspicioși, dar era prea târziu ca să dezbatem problema cu puștile la ochi, căci cei dintâi au urcat în trenul care abia se târâia și își ocupau deja locurile pe banchetele compartimentelor. Vom avea timp destul în timpul călătoriei! Și chiar dacă nu erau din partea Leverifului, îi puteam dovedi cu ușurință, căci noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
a se teme. Porniră tot în rând indian fără nici un cuvânt. În curând, în fața lor se dezvăluia scena unui întreg măcel. În dreapta cărării pe care o făceau mergând, zăcea un om îmbrăcat în alb. Mâna sa se odihnea pe o pușcă cu lunetă. Era împușcat în partea stângă a pieptului, în inimă! În stânga lor, se odihnea pe veci un altul. Era înveșmântat tot în alb. Acesta era găurit în cap. La zece metri de ei, se vedea o ascunzătoare. Avea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
căutau! Mai dădură un colț al clădirii și putură dibui o intrare pentru vehicule. Velail făcu ce știa el mai bine și ocoli câteva protocoale de securitate, facilitând intrarea în interior. Sergheiov fu primul care aruncă o privire. Își puse pușca la umăr și elimină un soldat de-al Armatei care era în pauză și fuma o țigară. Necrezând că fusese împușcat, se dădu în spate uimit până când întâlni un perete și se prelinse în josul său murind. Împușcătura alarmă restul oamenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

șocat de ceea ce se scrisese despre el. Nu era nimic prea spectaculos acolo, numai că erau lucruri despre care și uitase. Scoseseră la iveală persoane care-l cunoscuseră vag în facultate, și mai multe paragrafe erau dedicate vieții lui de puști, dar din fericire erau numai menționări ale fostelor prietene, fără vreo referire la adevărate istorii amoroase. ― Jemima avea dreptate, șoptește el, cercetând restul pagini. Celebritatea nu este tocmai cum se spune că e. La naiba, se gândește Ben. Jemmim Jones

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

episcop ca să construiesc un ultim bastion în această țară care caută să proscrie credința creștină. Numai eu sunt în stare să mă lupt cu păgânii aceștia vicleni...” CAPITOLUL II Douăzeci martie Vreme rea. Ploaie. A fost încercat armamentul. Praful de pușcă a fost depozitat în cotețele șoimilor. Douăzeci și unu martie Stropi de ploaie. S-au ridicat trei case pe pământurile de la castel. Douăzeci și doi martie Vreme rea. Au venit seniorul Shiraishi, seniorul Fujita și seniorul Harada Sabanosuke. S-a discutat despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
abținea să nu plângă. Samuraiul deschise ochii în întuneric. Riku și fiul lor cel mic, Gonshirō, dormeau liniștit. Visul de adineauri îi stăruia încă limpede pe pleoape. Visase că era la vânătoare de iepuri într-o zi de iarnă. Răsunetul puștii lui Yozō care trăsese peste câmpul nins se răspândea în valuri largi străpungând aerul rece. Câteva păsări călătoare pluteau pe cerul senin. Aripile lor se vedeau albe pe cerul albastru. La începutul fiecărei ierni, samuraiul se uita la aceste păsări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aduse aminte pe negândite că Yozō îl învățase în tinerețe cum să se poarte cu caii sau cum să întindă capcane pentru iepuri. Tot acest servitor al său îi dăduse și primele lecții de înot și îi pusese prima oară pușca în mână. Yozō cel cu ochi duși în fundul capului, cu pomeți ascuțiți și mirosind a pământ la fel ca toți țăranii îl însoțise pe samurai, învățându-l mereu câte ceva, pe când erau copii sau pe când coseau iarba împreună ori tăiau lemne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mai mare însemnătate pentru mine să văd în ce fel pot să le îndrept poftele lumești către învățăturile Domnului. Într-o vreme, Ordinul Sfântul Petru a reușit acest lucru cu dibăcie. Iezuiții le-au arătat conducătorilor japonezi arme noi precum puștile și felurite alte mărfuri ciudate din Mările Sudului și au primit în schimb drept de propovăduire. Însă, după aceea s-au purtat de prea multe ori în așa fel încât i-au înfuriat pe japonezi. Au devastat templele și sanctuarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în ochii străinilor, onoarea noastră de soli o să aibă de suferit! Uluit, Nishi rămase pentru o clipă fără grai, dar apoi răspunse: — De ce? Chiar dacă sunt străini, putem învăța de la ei multe lucruri. Străinii au fost cei care ne-au adus puștile și praful de pușcă pe când noi nu știam să mânuim decât arcul și săgețile. De vreme ce suntem soli, cred că n-ar fi rău să cunoaștem ce e bun în țara lor și să adunăm cunoștințe folositoare de la ei. Nici n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
noastră de soli o să aibă de suferit! Uluit, Nishi rămase pentru o clipă fără grai, dar apoi răspunse: — De ce? Chiar dacă sunt străini, putem învăța de la ei multe lucruri. Străinii au fost cei care ne-au adus puștile și praful de pușcă pe când noi nu știam să mânuim decât arcul și săgețile. De vreme ce suntem soli, cred că n-ar fi rău să cunoaștem ce e bun în țara lor și să adunăm cunoștințe folositoare de la ei. Nici n-am zis că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
puțin. Am fost nevoit să vorbesc ca un adevărat purtător de cuvânt al japonezilor care nu cunoșteau limba și am arătat pe îndelete ce câștiguri mari ar aduce negoțul cu Japonia pentru Nueva España. De pildă, uneltele marinărești, praful de pușcă, fierul, cuprul sau cuiele care erau aduse în fiecare an din Sevilia în Acapulco puteau fi dobândite din Japonia la un preț mult mai mic, în timp ce japonezii voiau să cumpere la un preț bun mătasea, catifeaua și lâna din Nueva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Ordinul nostru s-a împotrivit mereu acestor moșieri și răzmerițele de acum au apărut tot din pricina samavolniciei lor. Cei din tribul Huaxteca erau înainte liniștiți și n-aveau alte arme în afară de pietre, însă acum am auzit că au până și puști. Neghiobi ca acești moșieri se găsesc în orice ținut cucerit. Stăpânii de aici n-au avut înțelepciunea de a-și asigura câștigurile dându-le în același timp și indienilor partea lor. Dacă e să o spunem pe șleau, atunci starea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iar însoțitorii lor duceau de căpăstru de măgarii încărcați cu desagi. Printre negustori, starețul și călugării îi petreceau făcându-le cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]