2,057 matches
-
americane de pe Five Mile Run, s-a retras pe o altă poziție într-o pădure deasă de pe malul sudic al pârâului Shabbakonk. Hand și-a desfășurat oamenii în copaci, unde britanicii nu i-au văzut în timp ce treceau podul peste pârâu. Pușcașii au tras în ei de la mică distanță. Tirul intens i-a făcut pe britanici să creadă că sunt în fața întregii armate americane și au format linii de bătălie, aducând tunul. Britanicii i-au căutat pe americani prin pădure o jumătate
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
în decizia finală de a invada Filipinele. În cele din urmă Nimitz s-a răzgândit și a fost de acord cu planul lui MacArthur. S-a estimat de asemenea, că o invazie a Formosei ar avea nevoie în 12 divizii pușcași marini americani. Aceasta era o forță terestră mai mare decât puteau americanii să strângă la acel moment în Oceanul Pacific, toată armata australiană fiind angajată la acel moment în Insulele Solomon, Noua Guinee, și în Indiile Olandeze de Est și diverse alte
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
al ziarului "Bucovina", editor al revistei "Russka Râdă") și didactica. În timpul primului război mondial, în calitate de lider al Uniunii pentru Eliberarea Ucrainei a condus activitățile culturale din lagărul de prizonieri ucraineni din Rastatt; în 1917 a condus consiliul de război al pușcașilor ucraineni. La 19 octombrie 1918, la Liov (Galiția), s-a proclamat Republică Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. În 1919 a fost numit ca reprezentant diplomatic al
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
grenade care trăgeau direct spre elicoptere se puteau dovedi mortale. Până în momentul desfășurării Operațiunii "Iraki Freedom" în 2003, doar "UȘ Marines" mai avea în componență elicopterele Cobră. În alte părți, aparatele Cobră au rămas în avangardă forțelor expediționare conduse de pușcașii marini. Ulterior, elicopterele AH-1W au fost implicate activ în serviciu în diverse locuri cum ar fi Somalia, Bosnia, Haiti și Liberia. Treptat, ele se vor metamorfoza la standardul AH-1Z și, cel puțin până în prezent, se știe că pe viitor în
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
originară din satul bihorean Sitani, a fost vândută locuitorilor din Brătești, fiind supusă ulterior mai multor intervenții. Dintre acestea cea mai gravă a vizat modificarea învelitorii și a șarpantei. În anul 2009, la cererea Parohiei Ortodoxe Brătești, arhitectul orădean Cristian Pușcaș execută proiectul de restaurare a lăcașului de cult, în urma căruia se aduc schimbări la nivelui șarpantei și învelitorii, modificându-se forma și materialele acestora. Prin procesul de restaurare s-a revenit la imaginea inițială a lăcașului de cult. În anul
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
ofițer din garnizoana Sinaia, dintre cei invitați la serbările prilejuite de semicentenarul Castelului Peleș, ocazie cu care primește Medalia comemorativă Peleș. În 1934 devine comandantul plutonului „mitraliere”, iar la manevrele din toamna aceluiași an a comandat pe rând plutoanele de pușcași, mitraliere și mortiere, primind aprecieri elogioase. Dorind să se perfecționeze, în perioada 1 septembrie 1935 - 31 octombrie 1936 urmează cursurile Școlii de Aplicații a Infanteriei, unde, la „Tactica infanteriei” obține cel mai bun rezultat dintre toți cursanții. La terminarea cursurilor
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Aplicații a Infanteriei, unde, la „Tactica infanteriei” obține cel mai bun rezultat dintre toți cursanții. La terminarea cursurilor primește din partea comandantului școlii, col. N. Hașieganu, recomandarea pentru gradul superior. Revine la Brașov, unde primește din nou comanda unui pluton de pușcași, cu care face aplicații peste tot în Munții Bucegi, ajunând să cunoască foarte bine împrejurimile Brașovului. Demonstrând reale calități de schior alpinist și având o foarte bună rezistență fizică, în anul 1937 i se încredințează comanda unui pluton alpin. Este
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
au fost înrolați în regimentele armatei regulate, la douăzeci de ani fiind însă înrolați în batalioanele de rezerviști. În cadrul regiunii Novgorod au fost înființate 14 regiuni ale soldaților agricultori. Soldații agricultori din 5 okruguri (foști membri ai Regimentului 1 de pușcași), care nu participaseră la rebeliune, au primit permisiunea să rămână pe vechile locații și au fost scutiți de plata rentei. Mai mult chiar, ei au primit animalele de muncă care ar fi trebuit date de către guvern soldaților din alte regiuni
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
debarcării din Normandia. Au mai fost organizate și alte unități militare, dar ele nu au mai părăsit Newfoundlandul.. Mai multe regimente canadiene au fost încartiruite în localități din Newfoundland de-a lungul războiului. Cel mai cunoscut a fost Regimentul de pușcași regali (The Royal Rifles of Canada) care a staționat la Cape Spear mai înainte de a fi timis să lupte în Hong Kong. În iulie 1941, acest regiment a fost înlocuit de regimentul de infanterie „ Prince Edward Island Highlanders”. Între 1941 și
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
a fost organizată de Petro Franko (fiul poetului Ivan Franko), avea 40 de aeroplane și, până în aprilie 1919, a deținut superioritatea aeriană în fața polonezilor. Forța de elită a armatei ucrainene în războiul cu Polonia a reprezentat-o Brigada I de pușcași ai Siciului, o fostă unitate a armatei austro-ungare. Această brigadă a fost formată în 1914 din membrii unei organizații paramilitare ucrainene. Această unitate a luptat în Galiția și Ucraina împotriva Imperiului Rus în toate campaniile Primului Război Mondial. În momentele sale de
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
Insulelor Amiralității, cu numele de cod Operation Brewer, planificată acum pentru 1 aprilie. Printre forțele asignate se număra Divizia 1 Cavalerie; No. 73 Wing RAAF, care aduceau suport aerian; Regimentul 592 de Geniu (Vase și Țărm); Batalionul 1 Amfibii al Pușcașilor Marini și Batalioanele de Construcții al Marinei („Seabees”) pentru construirea bazei navale—un total de 45.000 de oameni. La 23 februarie 1944, însă, trei bombardiere B-25 Mitchell au efectuat zboruri de joasă altitudine peste Los Negros. Piloții au raportat
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
nouă distrugătoare: , , , , , , , și . Împreună, distrugătoarele și APD-urile au transportat 1.026 de soldați. Această forță a fost pusă sub comanda generalului de brigadă William C. Chase, comandant al Brigăzii 1, Divizia 1 Cavalerie. Ea conținea cele trei trupe de pușcași și trupa de arme grele din Escadronul 2, Regimentul 5 Cavalerie; un pluton din Bateria B, Batalionul 99 Artilerie Terestră cu două howitzere M116 de ; Bateria 673 Antiaeriană de Motraliere (aeropurtată); și 29 de australieni din Australian New Guinea Administrative
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
regulate Când Rada Centrală a preluat puterea în Ucraina, ea a fost obligată să organizeze rapid o forță militară capabilă să apere statul împotriva atacurilor bolșevicilor. Aproape toate unitățile nou createi armate erau foste unități ale Armatei Imperiale Ruse, cu excepția „Pușcașilor Siciului”, care era o fostă unitate austro-ungară. Rada Centrală nu a socotit că ar fi fost necesară o armată permanentă, cu efective completate prin recrutare și mobilizare. În schimb, a fost introdus în noiembrie 1917 conceptul de „cazaci liberi”, în
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
naționaliste ucrainene. O mică parte a Ucrainei contemporane, Zacarpatia, a devenit parte a Cehoslovaciei. Mișcarea naționaliștilor ucraineni era mai activă în părțile apusene și centrale în perioada interbelică. Motivele sunt încă motiv de discuție printre specialiști. La sfârșitul Primului Război Mondial, veteranii „Pușcașilor Siciului” au creat în 1920 Organizația Militară Ucraineană cu scopul declarat al luptei pentru crearea unui stat independent ucrainean. Liderul acestei organizații a fost Evghen Konovaleț. Organizația Militară Ucraineană a fuzionat în 1920 cu Organizația Naționaliștilor Ucraineni. Primul lider al
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
situației politice din țară și pregătirea veteranilor de etnie ucraineană pentru o viitoare insurecție antipoloneză. UVO a fost o organizație pur militară, cu o structură de comandă militară. Comandantul ei a fost Evghen Konovaleț, fostul comandant al unității de elită „Pușcașii Siciului”, care se bucura de sprijinul secret al partidelor politice ucrainene. Deși UVO a fost implicată și în acte de sabotaj, inclusiv într-o tentativă de asasinare a lui Józef Piłsudski din 1921, caracterul ei general a fost mai degrabă
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
plauzibil prin care Statele Unite ar fi putut pierde bătălia. Bătălia a fost imortalizată în celebra fotografie a lui Joe Rosenthal, intitulată "Înălțarea drapelului pe Iwo Jima", ce ilustrează ridicarea drapelului SUA pe Muntele Suribachi, un deal de altitudine, de către cinci pușcași marini și un marinar. Fotografia reprezintă a doua înălțare a drapelului pe munte, ce a avut loc în ziua a cincea a bătăliei care a durat 35 de zile. Ea a devenit imaginea de referință a bătăliei și a fost
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
anterior. Atât de reușite au fost pregătirile japonezilor încât după bătălie s-a descoperit că sutele de tone de bombe Aliate și miile de proiectile grele de artilerie navală produseseră japonezilor pierderi minime, ei fiind apoi gata să lupte cu pușcașii marini americani mult mai bine decât oricând până în acel moment al războiului din Pacific. În lumina rapoartelor optimiste ale serviciilor de informații, s-a luat hotărârea de a invada Iwo Jima: debarcarea a primit numele de cod Operațiunea "Detachment". Până în
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
știa că Japonia nu putea câștiga bătălia, dar spera să producă pierderi mari americanilor, pentru a-i face pe aceștia să renunțe la invadarea Japoniei. Planul american de atac era relativ simplu. Diviziile a 4-a și a 5-a Pușcași Marini aveau să debarce pe plaja de sud-est și să se concentreze la început pe a ocupa Muntele Suribachi, aerodromurile din sud, și coasta vestică. Odată terminată aceasta, linia, întărită cu Divizia 3 Pușcași Marini, avea apoi să se îndrepte
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
4-a și a 5-a Pușcași Marini aveau să debarce pe plaja de sud-est și să se concentreze la început pe a ocupa Muntele Suribachi, aerodromurile din sud, și coasta vestică. Odată terminată aceasta, linia, întărită cu Divizia 3 Pușcași Marini, avea apoi să se îndrepte spre nord-est. În pregătirea invaziei, bombardierele B-24 Liberator operând din Insulele Mariane a bombardat insula vreme de 74 de zile. Serviciile de informații americane au observat, însă, că acestea au avut un impact limitat și
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Insulele Mariane a bombardat insula vreme de 74 de zile. Serviciile de informații americane au observat, însă, că acestea au avut un impact limitat și că pozițiile defensive japoneze erau din ce în ce mai puternice. Marina americană a bombardat insula doar trei zile, deși pușcașii marini ceruseră zece zile de bombardament, sub motiv că trebuie economisită muniția pentru invazia insulelor Okinawa, în vreme ce a trimis portavioanele din Task Force 58 (TF 58) să bombardeze Japonia pentru a distrage atenția de la campania de bombardamente cu B-29 a
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
De exemplu, unele dintre tunurile grele erau camuflate de uși ranforsate de oțel în încăperi masive construite în munte, aproape impenetrabile la proiectilele bombardamentului american. La 08:59, cu un minut înainte de ora preconizată, primii din cei 30.000 de pușcași marini din Diviziile 3, 4 și 5, sub Corpul V Amfibii, a debarcat. Valul inițial de soldați nu a fost lovit o vreme de focul japonezilor; planul generalului Kuribayashi a fost de a nu trage până când plaja nu ar fi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
3, 4 și 5, sub Corpul V Amfibii, a debarcat. Valul inițial de soldați nu a fost lovit o vreme de focul japonezilor; planul generalului Kuribayashi a fost de a nu trage până când plaja nu ar fi fost plină de pușcași marini și de echipamente. Mulți pușcași marini care au debarcat pe plajă în primul val au bănuit că poate bombardamentele inițiale uciseseră soldații japonezi despre care se așteptau să apere insula. În liniștea mormântală, ei au început să se îngrijoreze
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
V Amfibii, a debarcat. Valul inițial de soldați nu a fost lovit o vreme de focul japonezilor; planul generalului Kuribayashi a fost de a nu trage până când plaja nu ar fi fost plină de pușcași marini și de echipamente. Mulți pușcași marini care au debarcat pe plajă în primul val au bănuit că poate bombardamentele inițiale uciseseră soldații japonezi despre care se așteptau să apere insula. În liniștea mormântală, ei au început să se îngrijoreze când patrulele de pușcași marini au
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
echipamente. Mulți pușcași marini care au debarcat pe plajă în primul val au bănuit că poate bombardamentele inițiale uciseseră soldații japonezi despre care se așteptau să apere insula. În liniștea mormântală, ei au început să se îngrijoreze când patrulele de pușcași marini au început să avanseze spre interiorul insulei în căutarea pozițiilor japoneze. Doar după ce un val frontal de pușcași marini a ajuns la o linie de buncăre japoneze apărate de mitraliere, japonezii au deschis focul. Multe buncăre și poziții de
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
soldații japonezi despre care se așteptau să apere insula. În liniștea mormântală, ei au început să se îngrijoreze când patrulele de pușcași marini au început să avanseze spre interiorul insulei în căutarea pozițiilor japoneze. Doar după ce un val frontal de pușcași marini a ajuns la o linie de buncăre japoneze apărate de mitraliere, japonezii au deschis focul. Multe buncăre și poziții de tragere inteligent camuflate a intrat în acțiune și primul val de pușcași marini a suferit pierderi devastatoare de la mitraliere
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]