2,499 matches
-
realitate. Alice a traversat veranda. În fața hotelului era o pajiște care se întindea până la râu. Danny și Charlie se jucau cu o minge de baseball, deși Charlie părea s-o arunce mai curând către capul lui Danny, nu către brațul puștiului, iar Danny lansa mingea cu forța unei fete. Alice fusese nevoită să recurgă la toate rezervele de curaj de care dispunea ca să vină în Idaho. Știuse că Irene avea să explodeze, dar își închipuise c-avea s-o recâștige de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o cutie cu snacks-uri, iar Jina abia s-a abținut să nu-l tragă de-acolo de-o ureche și să-l umilească trimițându-l departe de grup. În cei doi ani cât lipsise din oraș, Charlie se transformase din puștiul drăgălaș, fan Hot Wheels, într-un băiat râzgâiat și dezagreabil, dar, de fiecare dată când Jina deschidea gura ca să-l dojenească, Danny îi arunca o privire prin care-i transmitea c-ar fi preferat să primească el o mamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lase pe cei doi băieți să-și rezolve singuri diferendele, dar acum nu avea de gând să-i permită derbedeului ăla să ia în derâdere adevărul. L-a înșfăcat pe Charlie de umăr și l-a strâns destul de tare pentru ca puștiul să priceapă că sărise peste cal. Jina nu voia să-l mai audă. Știu, a spus ea. Și eu îl simt. * * * După instrucțiunile de navigare și de siguranță, Drew a anunțat vesel că, în urmă cu doar o zi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o privire către ochiul umflat al lui Danny, după care s-a întors cu fața spre râu. Danny și-a simțit stomacul invadat de o senzație ciudată, de parcă abia acum ar fi realizat câți bărbați existau deja în viața lui. Puștiul s-a uitat înspre pajiște, dar fuga nu i se mai părea așa de imperioasă. Voi credeți în fantome ? a întrebat el. Naji s-a aplecat înspre în față, punându-și palmele mici și întunecate pe genunchi. Tu crezi ? Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nimic nu era logic și asta era minunat. Danny era dispus să creadă orice. Dacă pădurea aia întorcea cu susul în jos tot ceea ce fusese logic până atunci, atunci lui Danny i se părea perfect normal să fie fericit acolo. Puștiul a zâmbit și poate că și-ar mai fi pierdut vremea căutând și alte lucruri pe care le știa deja, dacă, din spate, n-ar fi auzit pocnet de crengi rupte și apropierea unor pași greoi. Danny a strâns din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și albastru - un albastru cum nici nu știuse că exista. Dar mirosul devenea din ce în ce mai intens. Ăla nu era un foc din câțiva bușteni. Danny aproape c-a dat să se întoarcă la cabană. Într-un moment ca ăsta, în Danville, puștiul s-ar fi dus în camera lui și-ar fi închis ușa. Dar, din fericire, acum nu era în Danville. Aici, un foc de pădure se putea extinde până la cabană și să-l scoată afară din cameră. N-avea sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
erau la fel de străini. Danny nu îndrăznea să încetinească ritmul ca să caute punctele de reper pe care le memorase. Nici nu-i păsa încotro se îndrepta, atâta timp cât drumul îl ducea departe de diavol, înapoi, către locurile unde cerul era încă albastru. Puștiul nu se îndoia că era urmărit. Părul i se ridicase pe ceafă și-aproape c-a și căzut încercând să se uite în urmă. Își închipuia că diavolul venea după el sau, mai râu, că Charlie avea să iasă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cei mai micuți umeri pe care-i văzuse vreodată. Copila arăta ca mai puțin de-o jumătate de om. Danny a clipit, dar faptura n-a dispărut. Copila se legăna ușor, apoi s-a întors puțin către el. Și-atunci puștiul și-a dat seama că făcuse o greșeală. Copilul din fața lui avea osatura delicată și era plăpând, dar cu siguranță nu era o fată, ci un băiat. Și nu putea să aibă mai mult de opt ani. Cumva, Danny a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Andy a râs, iar ea i-a răvășit părul de creștet. Ochii femeii, care aveau aceeași nuanță de verde-cenușiu ca ai lui Andy, au făcut cute în colțuri. Femeia s-a întors către Danny. Nu i-a spus nimic, dar puștiul a făcut un pas în spate. Danny era obișnuit să detecteze ura oamenilor. Ura lor îl ardea și de la treizeci de metri distanță. Trebuie să te întorci, i-a spus femeia. Știi drumul ? Danny a dat din cap. Era completamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se retragă, s-a împiedicat de rădăcina unui copac și-a căzut cu picioarele rășchirate. Andy a început să râdă. Danny s-a ridicat și-a rupt-o la fugă. A auzit-o femeie strigându-i să se întoarcă, dar puștiul n-avea de gând să se oprească. Își dădea seama că alerga prea repede, că nu mai avea timp să se uite după cărări sau priveliști pe lângă care mai trecuse. Însă sentimentul care-l invadase îi era deja mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fața copilului în mâini. Danny s-a ferit. Am căzut. Când căutam să ies din pădure. Acolo sus. Jina a urmărit direcția degetului, pe o linie imaginară dintre copaci, dar Mary era convinsă că Danny exagera. Nu se putea ca puștiul să fi ajuns așa de departe. Și Charlie mi-a zis c-a căzut, a spus Jina. Danny a ridicat ochii surprins. Da ? Jina a oftat. Ce-ați făcut amândoi ? Charlie mi-a povestit c-a izbucnit un incendiu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
creatura murdară, curajoasă și plină de însuflețire, ca semăna cu taică-su din toate punctele de vedere, cu excepția unuia singur. Se părea că Danny avea totuși să supraviețuiască. Îți dai seama că în pădure sunt animale, i-a spus ea. Puștiul a ridicat din umeri, iar ea l-a prins de-un braț și la strâns destul cât să-i atragă atenția. Dan ? Nu sunt tâmpinat, i-a răspuns el scuturându-se să scape din strânsoare. Ai fi putut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina a fost uluită când a auzit ce calmă i-a sunat vocea. Ca și când l-ar fi întrebat la ce nivel a ajuns cu ceu mai recent joc video. Ca și când ar fi discutat despre lucruri fără nici o consecință. Cu un puști. Culegea zmeură pentru taică-su. Era o nebunie, era ridicol, dar în mintea Jinei a apărut Zach. Și l-a închipuit așa de clar de parcă bărbatul ar fi stat în fața ei, cu părul ciufulit căzut în ochi și cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
timpul se trăia sub amenințarea unui pericol de proporții. Însă nimeni nu se agita până când nu dădeau cu ochii de-un zid întreg de flăcări. Charlie se trezise devreme. Iar mama lui Danny nu mai era nici ea în cameră. Puștiul spera că toți se duseseră deja la barcă și că, în sfârșit, aveau să plece din locul ăla. Era era gata de plecare încă din ziua precedentă, de când văzuse jinn-ul. Nu înțelegea de ce toată lumea petrecea atât timp vorbind, mâncând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care conectase un pick-up antic. Ascultând muzica aia era ca și când ai fi auzit cea mai rea dintre fantome - un om care a avut totul și care-a lăsat totul să-i alunece printre degete. Eu mă întorc, a zis Danny. Puștiului nu-i păsa cum suna anunțul lui. Charlie putea să-l facă și fricos; era obișnuit să i se spună așa. De-acum el n-avea să se mai țină decât de râu. Pădurea îl speria de moarte. Întotdeauna dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ducă pe Charlie în cercuri până când acesta avea să se așeze jos și să-nceapă să plângă. Asemenea eroului dintr-un joc video, Danny putea să fure armele inamicului și să devină exact ca el numai ca să câștige. Și-atunci puștiul și-a dat seama că nu mai dăduse drumul la Game Boy de douăzeci și patru de ore. Un record. Haide, trolule, i-a strigat el. Pe-aici. Au mai mers cincisprezece metri, apoi Charlie a spus: Cum mi-ai zis ? Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe bărbatul din vise. Era același bărbat pe care-l văzuse în camera lui în fiecare noapte, adică tatăl lui, cu siguranță, dar Danny a ezitat. Ochii bărbatului erau altfel - aveau aceeași nuanță de albastru pe care și-o amintea puștiul, dar erau rece și te băgau în sperieți. Erau ochii pe care i-ai fi văzut fixându-te de sub apă. Bărbatul nu s-a mișcat, n-a vorbit, nu i-a arătat drumul spre casă și, de unde deja lacrima ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
văzut râul și pe Drew care aduna gunoaiele de pe mal. Danny și-a strâns pumnii, cu toate că se simțea mai curând ușurat decât epuizat. Nu întotdeauna e așa de grozav să descoperi unde te afli. S-a dovedit că, până la urmă, puștiul nu avea nevoie de un tată care să-i arate drumul. Și mai ales un tată care nu avusese pentru el nimic altceva decât o expresie șocată înscrisă pe chip. S-a dovedit că Danny nu avea nevoie de atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plângă în halul ăla, că plânsetul ei nu-l făcea să i se înmoaie picioarele, l-a făcut pe Danny să realizeze că Drew era singurul bărbat de-acolo pe care-l admira. Drew, care era pe jumătate tot un puști. John și Naji erau plini de cruzime, Ellis nu putea fi citit, iar Ahmad era de-a dreptul înfricoșător. Ce bine-ar fi fost dacă Mike era acolo ! Mike, care prindea oameni răi și care totuși se întorcea acasă la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înceapă nimeni să plângă, și-a spus Danny. Jake găsise un os soios, iar sunetele pe care le scotea în timp ce-l rodeau i-au amintit lui Danny de canion, de sălbăticie, în general - totala avariție și indiferență în fața durerii omului. Puștiul n-a mai rezistat. A smucit, cu putere, frângie cu care era ancorată barca de mal și-a înșfăcat vâslele. Într-o secundă, ambarcațiunea a intrat în curentul râului. Alice și John rămăseseră muți pe nisip. Drew a apărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și Otter. Dar Danny ducea barca spre apă periculoasă. Râul fierbea ca-n iad. Ceea ce a făcut ca ochii lui Danny să strălucească și mai tare. Naji s-a repezit la vâsle, iar Jina către fiul ei, numai că un puști de doisprezece ani, care tocmai își serba ziua de naștere, ținea cu ghearele de anumite lucruri. Pumnii lui Danny se strânseseră ca oțeliți în jurul mânerelor vaslelor. Puștiul a refuzat să le dea drumul, iar Mary a chiuit, ceea ce a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a repezit la vâsle, iar Jina către fiul ei, numai că un puști de doisprezece ani, care tocmai își serba ziua de naștere, ținea cu ghearele de anumite lucruri. Pumnii lui Danny se strânseseră ca oțeliți în jurul mânerelor vaslelor. Puștiul a refuzat să le dea drumul, iar Mary a chiuit, ceea ce a făcut-o pe Irene să se uite la ea cu o expresie șocată. Stați liniștiți cu toții, le-a zis Mary. O să tragem la mal după ce trecem de vâltori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trecem de vâltori. Sunt sigură că Danny e în stare să ne scoată teferi de-aici. Desigur, Mary n-avea de unde să știe așa ceva. Danny putea foarte bine să-i răstoarne sau să-i scoată la mal fără incidente. Oricum, puștiul îi tăiase răsuflarea. Se chinuia, cu brațele lui ca niște scobitori, să întoarcă barca astfel încât să ia valurile în bot, iar pe chip i se citea extazul. În mod straniu, Mary chiar și-ar fi dorit ca barca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cel al oricărui alt râu. Abia când totul s-a terminat, a conștientizat și bubuitul propriei inimi. Naji a înșfăcat vâslele. Buzele i se strânseseră într-o linie subțire și albă. Danny era palid la față, iar umerii îi tremurau. Puștiul tocmai primise o lecție îngrozitoare: odată ce ți se face frică, cele mai grandioase momente din viața ta își pierd savoarea. Ce cursă ! a exclamat Mary. Mary ! Jina era în genunchi și tremura. L-a strâns pe Danny de braț de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
gândul venirii în Idaho, pentru ca apoi să descopere că revenirea nu avea nici un fel de relevanță. Se întărise ca să față față amintirilor de demult și durerilor, când se dovedise că, de fapt, necazurile prezentului - dispariția lui Danny, gestul necugetat al puștiului, absența lui Mike - în mod evident, o făceau să sufere mult mai tare. Jina privise în urmă, în timp ce speranțele și grijile ei merseseră înainte fără ea, descoperiseră viitorul și construiseră drumul pe care Jina avea să pășească numai dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]