3,998 matches
-
ȘELMARU, Traian (pseudonim al lui Terner Selmar; 12.I.1914, București -15.XI.1999, București), cronicar teatral și publicist. Face liceul la București (1927-1931), urmează studii universitare la Academia Comercială (1931-1933), apoi intră în presă, ca redactor la „Vremea” (1934-1937), unde și debutează în 1933, și la „Timpul” (1937-1939), în ambele ocupându-se de cronica dramatică, dar și de
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
SEGĂRCEANU, Ion (14.V.1937, Segarcea-Vale, j. Teleorman), poet și publicist. Este fiul Floarei (n. Cazangiu) și al lui Dumitru Geabău, agricultori. A urmat școala elementară în satul natal și în comuna vecină, Lița, iar liceul la Turnu Măgurele (1951-1954). Frecventează la București Institutul „Maxim Gorki” (1955-1956) și Facultatea de Filologie
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
ȘERBAN, Robert (4.X.1970, Drobeta-Turnu Severin), poet și publicist. Este fiul Valeriei Drincea (n. Lupulescu), profesoară, și al lui Ion Șerban Drincea, publicist. Va absolvi Liceul Industrial din Drobeta-Turnu Severin (1989) și Facultatea de Construcții a Universității Politehnice din Timișoara (1995). Între 1993 și 1995 este redactor la revista
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
ȘERBAN, Robert (4.X.1970, Drobeta-Turnu Severin), poet și publicist. Este fiul Valeriei Drincea (n. Lupulescu), profesoară, și al lui Ion Șerban Drincea, publicist. Va absolvi Liceul Industrial din Drobeta-Turnu Severin (1989) și Facultatea de Construcții a Universității Politehnice din Timișoara (1995). Între 1993 și 1995 este redactor la revista „Forum studențesc”, apoi la ziarul „Renașterea bănățeană” și la „Agenda zilei”, apoi redactor-șef
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
ȘERBAN, Corneliu (8.III.1937, Dornești, j. Suceava), poet, publicist și traducător. Este fiul Domnicăi și al lui Dumitru Șerban, muncitor feroviar. Învață mai întâi la Teișani (1944-1948) și la Vălenii de Munte (1948-1950), urmează apoi cursurile Liceului „I. L. Caragiale” din Ploiești (1950-1954) și Facultatea de Filologie a Universității din
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
, Grigore (25.I.1821, Giurgiu - 29.I.1893, București), publicist, poet și traducător. Este fiul lui Panait Serrurie, originar din insula Egina, ostaș în armata rusească, stabilit apoi în Muntenia. În preajma revoluției de la 1848 era locotenent în garnizoana Giurgiu și devenise om de încredere al comandantului său, Christian Tell. Ridicat
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
Poliție a Bucureștiului. Mai târziu avea să fie ajutor de primar al Capitalei. Din 1866 până în 1877 colonelul S. este comandantul Legiunii a IV-a de Gardă Civică. În ultimii ani ai vieții trăiește mai mult retras. Om politic și publicist, S. se dovedește un temperament combativ, chiar pătimaș, preocupat de binele obștesc. A militat cu multă ardoare, în versuri sau în articole de presă (în „Reforma”, „Steaua Dunării”, „Dâmbovița”, „Românul” ș.a.), pentru cauza Unirii, pentru suveranitate și autonomie, clamând împotriva
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
ȘERBĂNESCU, Mircea (14.X.1919, Cernăuți), prozator și publicist. Este fiul Corneliei (n. Popescu) și al lui Petre Șerbănescu, inspector vamal. Face cursurile preuniversitare la Turnu Severin, Craiova și la Timișoara, unde va absolvi în 1938 Liceul Economic, apoi frecventează până în 1942 Academia de Înalte Studii Comerciale din București
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
oglindă pentru a recompune personalitatea celui dispărut. Romanul reconstituie evenimente politice și sociale din perioada interbelică și din cea următoare, alternând tipuri de relatări, planuri temporale, inserând reflecții și invitându-l pe cititor să se implice în receptarea narațiunii. Ca publicist, Ș. este un evocator al orașului Timișoara, căruia i-a dedicat câteva volume, interesante fiind comentariile privind viața culturală și literară a Banatului din Timișoara, memorie literară. I. 1919-1947. Istorie literară și amintiri (2000). SCRIERI: Cadavrul ambulant, București, 1937; Prea
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
, Claude (pseudonim al lui Ernest-Benoît Spirt; 24.V.1902, Târgu Ocna - 15.III. 1968, Paris), poet, publicist și traducător. Este fiul Sidoniei (n. Marcovici) și al lui Eugen Spirt, medic. Urmează clasele primare la Târgu Ocna, acum învățând limbile franceză și germană. Din 1913 este elev al Liceului Internat din Iași, iar în 1916 se transferă la
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
, Paul (10.X.1954, București), eseist și publicist. Este fiul Mariei (n. Dumitrescu) și al scriitorului Valentin Silvestru. Urmează la București Liceul „Mihail Sadoveanu” și Facultatea de Teatrologie-Filmologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, absolvită în 1977. În anul următor obține o bursă de studii
SILVESTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
SLUȘANSCHI, Barbu (13.III.1908, Vinița, Ucraina - 13.I.1993, București), poet, publicist și traducător. Este fiul Corneliei Slușanschi (n. Berariu), pedagog, și al lui Emilian Slușanschi, avocat. Student la Universitatea din Cluj (1926-1930), în 1931 devine bursier al Statului francez la Universitatea din Strasbourg, apoi bursier al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses (1932-1933
SLUSANSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289728_a_291057]
-
SMĂRĂNDESCU, Vasile (11.X.1932, Topana, j. Olt), poet, prozator și publicist. Este fiul Dumitrei și al lui Nicolae Smărăndescu, dascăl. Urmează Liceul Comercial din Pitești (1943-1951) și Facultatea de Economie Generală din cadrul Institutului de Studii Economice din București, absolvită în 1956, ulterior susținându-și doctoratul (1976). Economist principal, director adjunct la
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
de povestiri și nuvele Balanța cu umbre, apărut în 1971, urmat de mai multe romane și de o culegere de versuri, Crângul semnelor (2001). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Cronica”, „Orizont”, „Vatra” ș.a. Este membru fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști (1990), președinte al Societății Române de Niponologie (din 1990) și membru al Asociației de Studii Orientale din România. Evoluția prozei lui S. este surprinzătoare și deconcertantă. În Balanța cu umbre, ca și în romanul Spațiile altora (1972), S. încearcă decuparea
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
SMÂNTÂNESCU, Dan (3.I.1909, București - 15.I.2000, București), publicist și istoric literar. Urmează la București Liceul „Matei Basarab”, apoi Facultatea de Litere și Filosofie, fiind licențiat magna cum laude în 1931, iar în anul următor diplomat, „cu distincție”, al Institutului Superior de Arhivistică și Paleografie. În perioada 1931-1940 este
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
Dan C. Mihăilescu, Adeverirea unui mit, „22”, 1997, 362-364; Gheorghe Grigurcu, A doua viață, București, 1997, 423-437; Norman Manea, Incompatibilitățile, „22”, 1998, 23; Mănucă, Perspective, 154-162; Dicț. analitic, I, 272-274, II, 287-289, 305-308, IV, 161-166, 516-517; Maria Dinescu, Mihail Sebastian, publicist și romancier, București, 1998; Glodeanu, Poetica, 369-394; Geo Șerban, Revenire la jurnalul lui Mihail Sebastian, ALA, 1999, 489, 496; Faifer, Faldurile, 39-47; Glodeanu, Incursiuni, 218-231; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 427-448; Ion D. Vulcănescu, Răspuns întârziat la
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
socială”. Director: B. Gr. Verpier. Articolul-program, intitulat Cuvântul nostru și semnat Direcțiunea, afirmă: „Scopul nostru principal este încurajarea tinerelor talente, adică a acelora cari, deși lipsiți de cultura «reglementară», ce li se cere pentru a se putea numi scriitori sau publiciști, deși n-au urmat cursuri speciale, au talent, aplicație și sunt în stare să ne prezinte lucrări de merit”. Primii publicați vor fi, în poezie, H. Burileanu, sub pseudonimul Petre Grancea (Mormântul), și Nestor C. Begrini (Amintire). Tot în întâile
SCANTEIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289532_a_290861]
-
SÂRBU, Nicolae (21.IX.1945, Ohaba-Forgaci, j. Timiș), poet și publicist. Este fiul Anei Mărie (n. Iliaș) și al lui Roman Sârbu, țărani. Urmează liceul la Buziaș (1960-1964) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția limba și literatura română (1964-1969). Va lucra ca ziarist profesionist: redactor la cotidianele
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
din Caraș-Severin (în colaborare cu Victoria I. Bitte și Tiberiu Chiș), Reșița, 1998; Neputința de-a închide cercul, Timișoara, 1999; Provinciile cerului, Reșița, 2000; La Paradisul mineral Gruescu, Reșița, 2001; De o sută de ori Banat (Patima și pătimirile unui publicist în pustie), Deva, 2003. Repere bibliografice: Ionel Bota, Între mitemul romantic și postmodernism, „Semenicul”, 1995, 1; Dan Silviu Boerescu, Poemul ca o decență inutilă, LCF, 1995, 37; Victor Cubleșan, „Cochetăria cu fulgerul”, ST, 1996, 3; Geo Galetaru, „Ascultând ceasornicul în
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
, Octav (23.X.1908, Vlad Țepeș, j. Călărași - 11.III.1991, București), poet și publicist. Este fiul Mariei (n. Cristea) și al lui Vișan Popa, țărani; prenumele la naștere este Dumitru. După ce urmează Școala Normală din Călărași (1921-1927), devine învățător și director de școală la Mârzaci, județul Orhei (1927-1939), redactor la „Cuvânt moldovenesc” (1938-1939), „Albina
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
, Eugen (18.VI.1886, Lehliu - 1965, București), prozator, publicist și autor de versuri satirice. Este fiul lui Radu Todie, agricultor. Face șapte clase primare în satul natal și urmează apoi Școala Normală din Craiova, Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Sf. Sava” din București, pe care îl va termina în
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
, George (4.XII.1910, Mediaș - 26.II.2004), editor, poet și publicist. Este fiul Anei (n. Berar) și al lui Gheorghe Togan, țărani. Își începe școala în localitatea natală, unde face cursul primar la școala maghiară, ulterior la cea germană, apoi gimnaziul german „Stefan Ludwig Roth”, continuând-o la Liceul „Sf. Vasile
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
poziția și intențiile politice, dar nu va mai fi prezent în paginile gazetei decât în calitate de autor al unei alte scrisori, dedicată morții contelui Cavour. Un colaborator este Gh. Sion; se publică și Studii constituționale, încă demne de atenție, ale unui publicist care semna Iassiorum Municipium. B. P. Hasdeu se ocupa de bazele istorice ale legii electorale, plecând de la documente din vremea domniei lui Miron Barnovschi, pentru a susține ideea reprezentării tuturor claselor sociale în Adunarea Legislativă. Tot el demonstrează, din punct
TRECUTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290246_a_291575]
-
Ioan Slavici, care colaborase de la înființare, este angajat redactor al paginilor de politică externă și de literatură. În același an, la 30 aprilie, Maiorescu renunță la direcție și răspunderile acesteia se împart între Slavici și Grandea. Susținuți și de alți publiciști conservatori, ei încep o violentă campanie de presă, îndreptată mai ales contra politicii externe a guvernului liberal. La puțină vreme după declanșarea războiului cu turcii, Grandea părăsește gazeta, pentru a înființa cotidianul „Resboiul”. Împovărat de greutatea muncii redacționale, Slavici cere
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
recuperatoare. Ediția Ieronim G. Barițiu, publicată în 1982, intră în această categorie. Culegerea reprezintă cu adevărat o „restituire”, fiul lui George Barițiu fiind azi ca și uitat, iar scrisul lui rămânând în paginile periodicelor. Solidul studiu introductiv îl definește pe publicist (colaborator la „Gazeta Transilvaniei”, „Familia”, „Telegraful român”, „Observatoriul”, „Transilvania”) ca intelectual marcat de ideologia Luminilor și a revoluției franceze, precum și de opțiunea pentru forma de stat republicană. Indiferent de anvergura lor, contribuțiile de istorie literară ale lui Ț. prezintă încredere
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]