8,125 matches
-
să vezi cum, după cină, la un ultim pahar cu bere, mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de tabără pe o insulă pustie și semănam cu doi haiduci, rătăciți de pe malul mării, prin coclaurile deltei. Numai că romantismul acesta nu ținea mult: cum părăseai perimetrul focului, cum te atacau țânțarii în haită... Am mai prins amândoi câțiva pui de somn, cel mai mare
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
care obține arta. » Cred că m-a influențat în scrierea unor poezii. Am scris cândva o poezie intitulată „Dragoste de Bacovia” care se termina cam așa: „Privea în sus și-mi arăta/ „corbii poetului Tradem”./ Corbi ce se duceau „pe pustii”, în amurg, „pe zări argintii”./ Râdea emoționat, vibrau în el “scântei de vis”/ sub cerul gri, deschis./ Am căzut în genunchi și-am început a-l implora:/ Maestre, atinge-mă cu pana ta!” Cât privește nostalgia, melancolia versurilor mele, îmi
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
zi-noapte, Hristos-Viața, flori sub cenușă, armonia divină, lucrătoare. Dinamica lumii vine din zicere, din gest, din mărturisirea simbolică și una liniară, culminând în tăcere ca mărturie deplină a celui care zice luminos. Iar glasurile sunt glasurile apei, liliac cu gară pustie, om, moarte, artă, moartea și forma supremă a zicerii: tăcerea, motiv preluat din Scriptură (Cartea Ezechiel), cu profunde trimiteri spre viitor. Descântecul, ia locul psalmului în Ținutul Carpatic, e legănarea naturii, a munților, atingerea umbrei de brad, tristețea realității, prezența
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
terorizat, supus celor mai crude represalii și în care puterea se pare că aparține nu curții sau împăratului, cât cardinalilor și mai ales marelui Inchizitor. Acest despot este în același timp și un renegat. Cândva a stat și el în pustie, unde s-a „hrănit cu aguride și rădăcini” sperând că va reuși să atingă perfecțiunea, dar revine în lume unde s-a alăturat „oamenilor înțelepți”, celor care s-au străduit să îndrepte lucrarea de mântuire a lui Iisus Hristos, pe
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
Iisus Hristos. Dominarea teocrației papale și periculoasele ei erezii sunt de domeniul trecutului. Viitorul stat al Marelui Inchizitor nu este legat de catolicism, ci abundă de ateism și materialism. Socialismul este supus celor trei ispitiri refuzate de Iisus Hristos în pustie; renunță la libertatea spiritului în numele fericirii și liniștii milioanelor de oameni. Marele inchizitor se simte ademenit de răul care a luat chipul binelui. Ispitirea antihristică apare atunci când omul ajunge în drumul său la capătul dedublării. Destinul omului se manifestă în
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
în piept Eu mai sper și mai aștept O eternă Primăvară! Vor trece zilele Vor trece zilele în care Am suspinat și mi-a fost greu Și voi privi din nou spre soare Să văd acolo chipul Tău... Și nopțile pustii, de teamă Vor trece...știu, le voi uita Căci glasul Tău duios mă cheamă Învăluit în pacea Ta... Și-mi spune iar că ești cu mine Că mă conduci prin vijelii Iar brațu-Ți tare mă susține Când obosit Te chem
OMAGIU DIVIN 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349687_a_351016]
-
trec peste adâncul defileu Scobit prea mult în viața-mi de damnat. Tu, prea milos, adesea m-ai chemat Și Ți-am promis că vin, dar cum să fiu De sfânta Ta privire mângâiat, Când eu, biet om, am sufletul pustiu? Dă-mi, Doamne, timp, că mult te-am mâniat, Să mă smeresc, gândirea să-mi rescriu! Iertare A trecut atâta vreme... Gândurile nu-mi dau pace. Inima în piept îmi geme Și-n tristețe încă zace. Aș dori să-ți
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
să fugă în alt oraș. Șanse nu foarte mari de reușită, dar mai bine decât să stea închiși în casă și să moară „ca șobolanii”. Când a ieșit pe stradă, a fost cuprins de fiori de groază: străzile erau aproape pustii, din multe case și din gropi comune ieșea un fum înecăcios, patrulele doctorilor îmbrăcați în alb păreau neputinicioase în fața amplorii epidemiei. Se simțea de parcă ar fi trebuit să traverseze Oceanul Atlantic înot. Și-a amintit cu oroare că într-un pasaj
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
alb păreau neputinicioase în fața amplorii epidemiei. Se simțea de parcă ar fi trebuit să traverseze Oceanul Atlantic înot. Și-a amintit cu oroare că într-un pasaj rămas mărturie din vremea Marii Epidemii de Ciumă cineva notase că drumurile erau atât de pustii și lipsite de activitate din cauza depopulării încât se auzeau, sinistru, zgomotele produse de ciocănitori de la câțiva kilometri distanță! Un fel de ecou lugubru al morții. La ei încă nu se ajunsese acolo, dar nici mult nu mai aveau. Tremurând de
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Au nins petale de cais Peste iubirea noastră Și-și varsă focul în abis Dureri de nea albastră. Au nins din cer raze-argintii Și-au luminat pămăntul, Un curcubeu în zări pustii Înseninează găndul. Au nins pe marea de smarald Și rece ca cristalul Fiori din sufletul meu cald Ce-și cată-ntruna malul. Au nins și încă mai plutesc, În văntul nestatornic, Petale ce încă iubesc Un ram de verde dornic
AU NINS … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350317_a_351646]
-
Levitației - Se terminase contractul arendei primite de la Legiuitorul Luminii - Julia May atingea flori de ciuperci cu palme deocheate și sterpe Șoptea frunzelor reumatice În nopțile negre de suflet Brize șovăielnice de la Dunăre alergau să-și acorde vioara în regatul celor pustii al celor necitați în gazete de stradă, în autobuze sau trenuri; petrecuții, din avioane, agățați de telefoane mobile asurzeau alternative planete în ceruri Julia May se încrunta în ierburi baroce fierte în culori de măslin; invizibilii treceau la lucru prin
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
foarte mult”. „Aha, da... Dar de ce a murit?”. „Niște nenorociți au coborât dintr-o mașină și au ciuruit-o cu mitralieră... În Capitală, la 12 ziua... Îți dai seama?”. „În ce lume am ajuns să trăim... Îngrozitor...”. Scenă e acum pustie, dar poate, într-o zi, vor veni alți actori... alți spectatori... * După ce m-am trezit dintr-un somn adânc, am plecat către centrul orașului. Era o dimineață caniculară, cu un aer irespirabil, fierbinte. Am ajuns la intersecție... Față cu vioară
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Atunci mi-am amintit că era 21 mai, ziua numelui meu, Sfinții Constantin și Elena. Deși mai eram cu un camarad neamț în cort, m-am simțit singur în imensitatea teritoriului sovietic, ca și cum aș fi fost abandonat pe o insulă pustie. M-am simțit ca un grăunte de nisip pierdut într-un deșert uriaș. La mii de kilometri, familia mea sărbătorea ziua tatălui meu Constantin și a surorii mele mai mari Elena, Coca Mare cum îi spuneam noi. Mi-am imaginat
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
mine ca pe-o cruce. Eu răstignit pe țipătul din Tine! ERAM UN FEL DE AER LÂNGĂ MUNȚII CARPAȚI Eram un fel de moarte eram un fel de-a fi eram un fel de aer lângă munții Carpați un cer pustiu deasupra unor popoare albe pe-al cărui fund de mare cântând mă așteptați. Și băteau vânturi sfinte stranii din altă țară și buzele mele prea fluturau în vânt eu mă uimeam de toate eram un fel de mare eram un
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
pierdea în zare Și-n cețuri de apus Caii-nfloreau albaștri Triști proiectați pe râpi Ducând pe ei poporul Arzând și violet Răsunau codrii roșii De țipete și toamne Și-un corn se-auzea straniu Din începutul lumii Și răsărea pustie Țipând înalt sub cer Și se-ndoiau demenții C-ar urmării ceva Și-n liniștea de sfere Și toamne de uraniu Apărea însăși fiara Pe fața vreunui lac Și iar porneau sălbatic Popoarele pe cai Târziu se mișca bolta Înalt
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
munții gem de apă de parc-ar fi adâncuri Și tu plutești pe-o țară ca pe-o apă umflat. De-atâta umezeală putrezește și noaptea Și-ntunericul lumii mustește grohăind Și se aude în lucruri ca-n niște săli pustie Cum sapă umezeală dinspre moarte venind E-atâta umezeală în timp că suntem orbi Și se aude lumea cojindu-se ca zidul Verde de atâta apă ni se arată destinul Și tu te vezi din ceruri cumplit de trist păzindu
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
lui! Plânge un copil...de bună seamă Nici lacrima nu știe ce îl doare! Tu nu-l auzi, Marie, cum te cheamă? Plânge un Copil...el plânge oare? FĂRĂ Fără vânt pădurea amorțită este, Fără cântec naiul orb e și pustiu, Nu-i Copilărie fără de poveste, Nu e nici devreme dacă nu-i târziu... Rod fără de floare nu e în Grădină, Ce-i grădina oare fără grădinar? Fără tine pruncul nenăscut suspină, Nu are hodină gândul meu hoinar! Nunta nu e
POEME DE SUFLET de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350451_a_351780]
-
vedenii înșelătoare, ne întrerup în timpul rugăciunii, ne tulbură somnul, strică slujbele. Pentru un pustnic este și mai greu, că nu are suportul celorlalți călugări și trebuie să lupte singur cu ei. Dacă nu are sprijinul Preacuratei nu poate rezista în pustie. Îi plăcea să vorbească și a început să ne întrebe pe fiecare dintre noi cu ce ne ocupăm și ce probleme întâmpinăm. Aflând că suntem câțiva sociologi în grup, a început să ne vorbească despre teoriile lui Max Weber privind
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
să-i întărești în părțile slabe!” Vezi tu, neamul Daphne n-a lăsat obiecte materiale prea multe, deși a dat mereu odoare și bani către mânăstiri, dar a lăsat altceva celorlalți călugări: convingerea că nu sunt singuri, părăsiți aici în pustie, că nevoința lor este cunoscută și prețuită în afară, că ea le dă celorlalți oameni forța de a rezista încercărilor vitrege, de a-și așeza viața pe niște valori perene. Seara, când stau singur în peșteră, la lumina slabă a
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
Acasă > Versuri > Visare > FĂRĂ ȚINE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Fără ține, Lumea e pustie , Nori-is triști, Lumina plange-n zori de zi. Fără ține, Meri-isi scutură Agale, frunză, Plopii gem, Sub adieri de vânt . Fără ține, Roza-isi pierde Din culoare , Fluturii mor la amiază, Printre flori . Tristă, cântă, Violina-o serenada, Noaptea vine Prea
FARA TINE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350460_a_351789]
-
din scrierile lui, „Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius”, singurele, de altfel, rămase de la împăratul Hadrian și prinse în mult discutata „Historia Augusta”: „Suflețel blând și rătăcitor oaspe și prieten al corpului vei pleca acum în locuri palide, uscate și pustii și nu vei mai face glume ca de obicei!” P.S.: Îmi propusesem ca împreună cu domnul inginer Nicolae Moraru să mergem și anul acesta la acad. Marcu Botzan acasa, pe 30 martie, pentru a-l omagia cu prilejul celor 98 de
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
intrat în fugă pe poarta mânăstirii, am sărit treptele bisericii și am pășit înăuntru, hotărât s-o întreb cine este și ce vrea de la mine. Dar în biserică nu era nimeni... M-am uitat în toate părțile, dar biserica era pustie. M-am uitat în altar, sub masa aflată acolo, am ridicat toate materialele textile care acopereau locurile unde preoții își țineau diverse obiecte de cult, dar nicăieri n-am văzut-o. Cum altă intrare în biserică nu exista, am continuat
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
femeile au venit după ea, cu timpane și jucând. Maria răspundea copiilor lui Israel Cântați Domnului, căci Și-a arătat slava; a năpustit în mare pe cal și pe călăreț. Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustia Șur și după trei zile de mers n-au găsit apă. Au ajuns la Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (amărăciune). Poporul a cârtit împotriva
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
Majoritatea poporului nu a acționat prin credință la porțile Canaanului. Au căzut adesea în disperare pentru că Domnul îi conducea pe un drum anevoios, îngust, strâmt. Câți s-au bucurat de faptul că Domnul îi conduce? Cum au trecut încercările din pustia Șur, Sin, Refidim? Emanuel, Dumnezeu cu noi în încercările credinței pentru că ținta, voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră: curățit, albit, lămurit . Cu toții vom bate odată la porțile Canaanului. Vom fi oare calificați pentru cer? Pentru o veșnicie sfântă? Stă scris
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
plânsu-Ți l-auzim sub măslini și pașii în duzi În pace ne scalzi și ne-acoperi, cu lacrimi ne uzi. Shalom e darul ce Domnul dorește să-ți dea pe vecie Belșug de viață și ani de lumină, cetate o dată pustie ; Că-i prețul plătit și pacea-i răspunsul ce Mirelui place Shalom se chema și asinul călărit de Regele-Pace! MUNȚII LUI ISRAEL Munții lui Israel : piatră, rocă; și soare și vânt... Rar și pâlcuri de verdeață. Nu se văd, dar
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]